Primarul Capitalei, Gabriela Vrânceanu Firea, ministrul de Interne, Carmen Dan, primarul sectorului 6 Gabriel Mutu, sportivi și cântărețul CRBL au fost marți, la școala 164, să le vorbească elevilor despre „Balena Albastră”.
„Balena Albastră” este un joc online, pe care presa și autoritățile îl numesc „joc mortal”, deși - spune chiar ministrul de Interne - până acum nu există vreo dovadă că jocul a omorât pe cineva în România. Ba mai mult, nu se știe dacă cineva chiar îl joacă pe bune sau este doar un fake news umflat senzaționalist de presă și preluat oportunist de autorități în scopul de a arăta că sunt la datorie.
Închipuit sau nu, acest „pericol” a alertat Primăria și Poliția și a prilejuit „dialogul” de mai jos dintre politicieni și elevii de la școala 164. Preț de câteva minute, fiecare vorbitor și-a exprimat viziunea despre viața reală și cea virtuală. În esență viața e alături de prieteni, familie, profesori și de autorități (!), Internetul e plin de pericole și - după cum avertiza primarul Mutu - „pe Internet sunt povești urâte care transformă viața copiilor de multe ori în crime”.
Iată, în continuare, ideile principale din ce-au spus doamna Firea, doamna Dan și domnul Mutu despre Internet, în fața unei săli pline de copii născuți gata digitalizați:
Doamna primar Gabriela Firea, invitată la microfon de moderatorul evenimentului „pentru a ne spune gândul său profund”, vrea să fie „cool”:
- „Pentru că și eu sunt părinte, am și frați, vă spun că nu este cool să jucați jocuri periculoase de pe Internet. Cool e să mâncați sănătos, să faceți sport, să mergeți la teatru, să-i iubiți și să-i respectați pe dascăli și pe părinți”.
- „Mulți dintre cei care au căzut victime acestor jocuri periculoase de pe Internet au simțit nevoia să aparțină unei comunități, au simțit nevoia unei aventuri, au simțit nevoia să atragă atenția, au dorit să fie speciali și cool”.
... și o ține într-una cu „moartea” care vine online:
- „Spunem împreună NU tuturor jocurilor periculoase de pe Internet”.
- „Internetul nu e util să accesăm aceste jocuri periculoase care ne pot duce chiar la moarte”.
Doamna ministru Carmen Dan este și dumneai „de gașcă”, are tricou cool:
- „Noi suntem prietenii voștri, nu doar pentru că am îmbrăcat aceste tricouri frumoase cu un mesaj puternic” (?!)
După care, ca la orice miting electoral, oferă „ceva”:
- „Vreau să știți că suntem aici nu pentru a vă cere ceva, ci pentru a vă oferi ceva. Vrem să aveți convingerea că vă putem oferi siguranță, inclusiv în mediul virtual”.
Urmează un joc cu sala, în care ministrul întreabă și elevii răspund, ca la concert:
- „Am rugămintea să comunicăm. Puteți să-mi răspundeți la câteva întrebări? Vă place să navigați pe Internet? Vă place și să vă jucați pe Internet? Ce fel de jocuri vă jucați pe Internet? E important să știm să alegem pentru ce jocuri optăm pe Internet. Ați fost vreodată abordați de persoane necunoscute în mediul virtual?”
Încheie spunându-le elevilor să-și facă prieteni din „oamenii în uniformă”, care fac parte dintre „eroii adevărați”:
- „E bine să facem diferență între eroii falși și eroii adevărați”.
- „E bine să avem încredere că autoritățile, oamenii îmbrăcați în uniformă, sportivii, cei care vă cântă sunt oameni de la care putem să învățăm”.
- „Polițistul în uniformă vă este un prieten”.
Urmează piesa de rezistență, Gabriel Mutu, primarul sectorului 6.
Dl. Mutu știe că nu există viață și prietenie reală pe net:
- „De fapt Internetu ce este? Așa cum au spus-o și doamnele înaintea mea, reprezintă un mediu virtual unde nu există prieteni reali”.
Însă abundă capcanele...
- „Mare parte dintre cei care se dau prietenii voștri pe Internet în realitate nu vă vor tocmai binele”.
... care transformă sentimentele frumoase în crime:
- „Sentimentele pe care voi le puteți avea, adevăratele sentimente aici se nasc. Nu se nasc pe Internet. Pe Internet sunt povești. Sunt povești urâte care transformă viața copiilor de multe ori în crime”.
Dl. Mutu are o ofertă inedită pentru ieșirea din Matrix:
- „Vă rog să vă parcurgeți drumul în viață aici, alături de noi. În mine aveți un iubitor de sport. E de 1000 de ori mai plăcut să practici un sport decât să stai în fața calculatorului sau să navighezi pe Internet utilizând telefonul”.
- „Aveți în noi parteneri de viață în sensul că vă putem călăuzi pașii spre destine frumoase”.
În final, nu-și poate reprima o spaimă de partid, chiar în fața unei audiențe minore:
- „Sincer pe mine mă sperie ultimele informații pe care le-am citit că că un anumit provider, un anumit motor de căutare te ascultă și când telefonul este pe masă fără să-l folosești sau când stai în fața televizorului”.
.. dar implicat și responsabil, caută deja soluții:
- „Trebuie găsită soluția tehnică prin care aceste jocuri să nu mai fie promovate în mediul virtual din România”.
Pentru o experiență totală, urmăriți filmul furnizat cu generozitate de doamna Firea pe pagina de Facebook a domniei sale. Tot un mediu virtual...:
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ei, cei „drepţi”, cei aleşi („primar ales de bucureştenii care au venit la vot”, îşi spune dna Firea, sfidând orice logică prin omisiunea articolului nehotărât „unii”), pot hotărî care este „muzica bună”. De ce să presupui că tuturor copiilor (nu unora) cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani le place Cerebel? De ce să presupui şi să impui drept regulă ideea că un subgen muzical de cartier este benefic pentru dezvoltarea psihică sănătoasă a unor copii? „Pahare goale”, „fetiţe care vor na-na”, „românii care-şi fac breloc din ştampila de vot” – asta ne învaţă ei copiii? Ne mirăm că suntem pe primele locuri în Europa la consumul la alcool, că suntem un popor misogin, că românii îşi bat nevestele, că se lasă mituiţi în campania electorală? Poate că melodia cu ştampila de vot a fost o aluzie fină a trupei la prezenţa PSD, dar cu siguraţă nu a fost înţeleasă de dna Firea şi nici nu-şi avea locul acolo.
Tricourile şi şepcile cu sigla primăriei care au fost dăruite copiilor... îmbrăcate ostentativ de dna primar şi dna ministru peste hainele cu care veniseră, pentru ca apoi să le scoată şi să le arunce într-un coş... cât au costat oare? Pe astfel de lucruri se duc banii noştri, ai bucureştenilor? Ce vor face acei copii cu ele? Se vor afişa la primul concert Cerebel? Puţin probabil.
Lipsa crasă de informare cu privire la obiectul campaniei pe care o reprezintă e o altă sfidare a logicii, a bunului-simţ, a noastră, a bucureştenilor care nu am ales-o, deşi am fost prezenţi la vot, ca şi a celor care au ales-o. Iar psihologii cu care pretinde că s-a consultat... părerea psihologilor (vezi articolul dlui Mircea Miclea, fost ministru al învăţământului) este că această campanie ofensivă în mass-media nu face decât să stârnească curiozitatea copiilor.
Totul nu e decât tam-tam electoral, praf în ochi, plantare heirupistă de copaci printre betoane, un afişaj „aici sunt banii dumneavoastră”. „Cum, nu-i vedeţi? Dar tricourile, dar şepcile, dar timpul dnei primar şi dnei ministru, benzina, şoferii, Cerebel, salariile profesorilor şi directorului de şcoală care au permis această mascaradă?” Şi, pe fundal, se aude clopotul Catedralei Mântuirii Neamului bătând de ora prânzului. Toată lumea în genunchi, închinându-se către cea mai apropiată biserică (nu contează că e în spatele blocurilor, noi ştim că e acolo). Educaţie sexuală?! Piei, satană! Să facem copii, să-i ferim de balena albastră, să-i ducem la biserică şi la şcoală,să se întâlnească cu dna primar... Bucureşti, încă UE, 2017.
Dacă tot trebuia să se facă o acțiune de contracarare a acestui joc (?), mai nimeriți erau profesorii și părinții.