Foto Inquam Photos / George Călin
Creșterea pensiilor cu 40% este una dintre măsurile populiste eficiente pentru acei actori politici care urmăresc un câștig electoral pe termen scurt, dar ignoră cele mai elementare realități economice.
Este eficient pentru că mulți oameni vor saluta această inițiativă, bucuroși că le vor crește pensiile cu 40%. Ce nu poate fi bine aici, mai ales pentru o majoritate a pensionarilor aflată deja la limita subzistenței?
Din păcate această creștere nominală este o iluzie. Ceea ce contează este creșterea reală și capacitatea statului de a susține în fiecare an această creștere.
De unde plecăm
România a intrat în criza Covid cu niște fundamente macroeconomice slăbite deja de ani de politici publice iresponsabile, cu deficite gemene în creștere (deficitul bugetar și deficitul de cont curent) și cu un model de creștere economică dezechilibrat, bazat pe consum privat (la rândul lui susținut din îndatorare în creștere) și mai puțin pe investiții.
Țările cresc prosperitatea cetățenilor lor prin creștere economică. Măsura, imperfectă, este PIB pe cap de locuitor. Această creștere dacă este superioară creșterii populației duce în timp la o îmbunătățire a nivelului de trai.
România a plecat de foarte jos după revoluție și a urmat o traiectorie ascendentă a nivelului de trai, însă cu multe piedici și cel puțin două scăderi importante, în 2008 și acum.
Această creștere haotică însă a fost foarte inegală și nu s-a tradus decât în parte într-o economie sustenabilă care să ridice toate regiunile țării.
În esență, creșterea economică depinde de 3 factori: capital, forță de muncă și tehnologie.
Pentru România principalele contribuții au fost aduse de forța de muncă printr-o creștere a productivității față de epocă ceaușistă și în parte de capital prin importul de investiții străine care au susținut un deficit de cont curent structural.
Tehnologia este cea care face diferența însă între o țară dezvoltată și o țară în curs de dezvoltare. Tehnologia sau productivitatea totală a factorilor de producție e un concept greu de măsurat, dar în esența reprezintă modul mai eficient în care sunt organizate producția, infrastructura țării și alte realități structurale.
Pe măsură ce economia României s-a dezvoltat și am avut acces la Uniunea Europeană, unul dintre efecte a fost orientarea creșterii economice către consum și mai puțin către investiție, așa cum am văzut mai sus. Asta înseamnă că o mare parte din consum a fost acoperit din datorii, reflectate în datoria publică care este în creștere și datoriile private care o parte se regăsesc în contul curent. Acest dublu deficit este comun țărilor în curs de dezvoltare și este o sursă de instabilitate pentru o țară fără suveranitate monetară deplină ca România, expusă la fluctuațiile comerciale internaționale și la volatilitatea investițiilor străine.
Pe termen lung însă, reducerea productivității muncii influențată de realitatea demografică și de scăderea populației cât și incapacitatea de a dezvolta o bază de capital la standarde înalte va duce la o reducere a creșterii potențiale la un nivel care va bloca standardul de viață fără o accelerare a tehnologiei.
Astfel, perspectivele de creștere pe termen lung sunt destul de sumbre, în linie cu îmbătrânirea populației și cu fluxul migratoriu negativ (România a pierdut o treime din populația tânără). Creșterea economică va depinde mai mult ca oricând de progresul instituțional, de investițiile în infrastructură, de avansul tehnologic și de capacitatea de a accesa și de a utiliza productiv ajutoarele de la Uniunea Europeană.
Criza a adâncit problemele structurale și mai ales a arătat limitele de intervenție ale politicilor publice. În timp ce politica monetară și-a jucat rolul său limitat într-o țară emergentă prin relaxarea monetară și demararea unui program de cumpărare de obligațiuni publice, cât și prin evitarea unei deprecieri catastrofale a leului, politica fiscală a fost pusă sub presiune de gradul deja ridicat de cheltuieli guvernamentale cu pensii și salarii (peste 70% din veniturile fiscale în 2019) și de măsurile de contracarare a crizei care au împins deficitul la peste 6,5% din PIB în acest an.
Cercul vicios al pensiilor
În acest context, creșterea pensiilor nu va face decât să crească deficitul la un nivel nesustenabil de peste 12% în 2021, ceea ce va duce cheltuielile guvernamentale cu salarii și pensii la peste 90% din rețetele fiscale. Datoria publică riscă să atingă pragul de alertă de 60% din PIB în 2022, în condițiile în care 50% din datoria publică este în monedă străină.
Aceste evoluții macroeconomice vor declanșa fără doar și poate o degradare a ratingului suveran în condițiile în care outlook-ul agențiilor de rating este negativ, ceea ce va împinge în sus costul datoriei publice, mărind povara bugetară, având în vedere ponderea și structura datoriei publice.
Simplu spus, România va avea nevoie de bani suplimentari pentru a susține aceste creșteri. Nu îi va putea obține de pe piețele externe cu un rating de junk, așa că bătălia va fi dată cu BNR, pentru ca banca centrală să creeze rezerve noi pentru a cumpăra noile datorii în lei. Această inundare a pieței cu lei va devaloriza și mai mult moneda națională, forțând BNR să cedeze o parte din rezervele valutare și va crea o inflație rapidă în condițiile în care mai mulți lei vor circula în contrapartidă cu mai puține bunuri (importuri mai scumpe, producție locală mai scumpă) care se vor scumpi și sub efectul măririlor previzibile de taxe pentru a acoperi un deficit nesustenabil.
Asta va duce rapid spre incapacitate de plată, pensiile mărite nu vor mai putea fi plătite la un orizont de timp de maxim 2 ani, România va fi obligată să-și restructureze datoria prin ajutor FMI, care va impune o austeritate forțată care va trimite toate veniturile reale în jos.
Concluzia sumbră: acest +40% se va transforma rapid într-un 0% pe termen mediu, cu efecte catastrofale și de durată asupra stabilității macroeconomice. Sărăcia relativă și absolută vor crește, pensiile reale vor scădea, calitatea serviciilor medicale va scădea și prețul acestora va crește, iar creșterea economică va fi afectată și mai mult.
Această iluzie a bunăstării prin creșteri nominale din pix este o mascaradă politică folosită de politicieni fără scrupule pe care nu-i interesează de fapt viitorul și bunăstarea oamenilor. Ea nu va contribui la creșterea standardului de trai al pensionarilor, ci va reduce bunăstarea tuturor. Nu este o rețetă pentru dezvoltare, ci un drum spre sărăcie generalizată.
Articol publicat și pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Așa-i când pui carul înaintea calului. Când cheltuiești ce nu ai. După câteva luni de bucurie, ani de sărăcie.
Iar dacă vin ei, tot nu vor putea să le mărească! Ar amâna, că bani din joben n-au cum să scoată! Nu dau 2 bani pe pensionari, îi folosesc cu cinism... cu 5 zile înainte de alegeri! De unde grija asta subită? Simplu: alegerile locale " dau tonul " celor parlamentare iar în disperare promulgă omul și traiectoria Lunii de pe cer...
Intrebarea este cum prezinti aceste argumente pentru cineva care are putina scoala, care nu are o problema cu "junk-ul" pentru ca el fiind mai in varsta are tot timpul junghiuri - pe stanga in general - are si el deficit de cont curent, dar la magazin pe caiet, pe care trebuie sa il plateasca cand vine pensia lui de pana in 2000 de lei, ca sa il convingi sa nu voteze psd-ul?
Aici este marea problema la fiecare patru ani. Cum poti sa ajungi la sufletul acestor persoane sa iti dea votul tau si sa astepte si sa rabde pana cand lucrurile vor fi bine in Romania? De aceea un partid cinic si diabolic ca psd-ul va rezista in continuare pentru ca va sti cum sa abordeze aceasta patura sociala, chiar daca nu moral si corect fata de ceilalti, Ceilalti mai putin. Poate PNL-ul si o parte din PMP prin prisma "experientei" de 30 de ani in Romania, dar USR si PLUS in nici un caz. Si cred ca nici nu vor si nici nu le face placere sa se coboare la nivelul lor. Ceea ce nu ii va ajuta deloc ca sa ajunga vreodata al putere.(vezi % de 18% de nehotarati din Bucuresti).