Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Această societate rusă nu-l va da jos pe Putin. De ce sancțiunile nu vor funcționa pentru a opri expansionismul rusesc

Putin și rușii

Foto: Getty Images

Oamenii care au trăit toată viața în societățile dezvoltate precum America de Nord, Europa de Vest, Japonia și Coreea de Sud au o tendință de a considera propria structură socială (societate compusă predominant de clasa mijlocie urbană) ca fiind universală. Pornind de la această presupunere, sancțiunile aplicate Rusiei, precum scoaterea anumitor bănci rusești din sistemul SWIFT, vor fi efective și vor duce la oprirea expansionismului rusesc. Acest raționament pare logic, pentru că din moment ce un stat este izolat politic și economic de lumea dezvoltată, calitatea vieții cetățenilor acestuia se va degrada semnificativ și va duce la nemulțumiri populare față de politica statului. Prin urmare, conducerea statului respectiv ori va fi nevoită să-și reorienteze politica, ori va fi înlăturată.

Dar realitatea este chiar așa în cazul Rusiei? În primul rând, trebuie să ne amintim de faptul că, în Rusia, calitatea vieții este oricum destul de scăzută pentru majoritatea cetățenilor, nu doar în comparație cu țările dezvoltate, ci și în comparație cu multe alte state în dezvoltare, din cauza unei gestionări sociale eșuate. De exemplu, în 2019 speranța de viață din Rusia era de numai 73.08 de ani, iar cea din Vietnam era de 75.40 de ani, chiar dacă PIB per capita al Rusiei era de 11497 de dolari americani, iar cel din Vietnam era de numai 2715 de dolari americani. Experiența îndelungată de a trăi în condițiile precare îi face pe ruși să nu aibă aceleași așteptări de la viață precum un cetățean dintr-un stat dezvoltat.

În al doilea rând, Rusia este bogată în resurse naturale, nu doar în ceea ce privește sectorul energetic și agricultura, ci și în toate sectoarele care țin de menținerea unui stil de viață la nivel de supraviețuire. Dacă mâine Rusia s-ar închide precum Coreea de Nord, numai clasa mijlocie urbană din Rusia va avea de suferit, iar aceștia sunt numai o minoritate nesemnificativă în societatea rusă. Restul cetățenilor ruși nu vor simți o mare diferență față de înainte, pentru că aceștia oricum abia supraviețuiesc de la o zi la alta. În condițiile în care sectorul energetic și agricultura Rusiei nu vor intra în colaps în urma sancțiunilor, majoritatea cetățenilor ruși nu se vor revolta împotrivă regimului Putin.

În treilea rând, Putin nu este un dictator de tip Duvalier sau Nguema, care nu aveau nicio susținere în societățile respective, el nu este nici un „самодержец” rus tradițional. Nu sunt de acord cu ideea conform căreia fundamentele regimului Putin sunt numai armata și instituțiile de forță, iar restul cetățenilor ruși sunt absenți în politica rusă. Aceasta idee pare acceptabilă pentru că face o distincție clară între clasa conducătoare și poporul din Rusia, iar oamenii care provin din societățile democratice tind să creadă într-o asemenea ipoteză. Însă realitatea poate fi mai complexă, Putin este reprezentantul mai multor segmente care compun, din nefericire, majoritatea societății rusești; iar opozanții lui Putin – acei oameni care și-au dat demisia în semn de protest, care au ieșit în stradă să protesteze, care au îngenuncheat pentru a cere iertare ucrainenilor, fac parte din clasa mijlocie urbană, și sunt o minoritate nesemnificativă. Putin îi reprezintă pe „oamenii de rând” care abia supraviețuiesc de la o zi la alta, care sunt bântuiți de o ură față de clasa mijlocie urbană și de toate lucrurile pe care ei nu înțeleg (de exemplu, diversitatea și toleranța); intelectualii naționaliști care își trag originea în fanteziile naționaliste din secolul al XIX-lea; bugetarii civili al căror salariu depinde în mare măsură de sectorul energetic și agricultură. Este inevitabil ca o astfel de societate, când este dotată cu al doilea arsenal nuclear din lume, să folosească forțe militare pentru a-și îndeplini obiectivele strategice, pentru că este incapabilă să acționeze altfel.

Atunci, în condițiile în care sectorul energetic și agricultura din Rusia nu pot fi sancționate, ce va urma după războiul din Ucraina? Presupun că Ucraina va fi de facto împărțită în două, Estul Ucrainei va fi sub umbra Rusiei iar Vestul Ucrainei va avea șansa de a adera la UE, dar nu și la NATO. Depinde de voința Occidentului dacă vor să facă Vestul Ucrainei să devină o a doua Coree de Sud sau Germanie de Vest. Rusia se va întoarce la economia planificată și la mobilizarea socială de tip stalinist, vom asista de asemenea la colapsul clasei mijlocii urbane rusești. Pe termen lung Rusia va fi mai dependentă de China pentru a-și obține acele produse industriale esențiale și necesarul de progres tehnologic de care va avea nevoie. NATO va fi mai unit decât înainte, iar partidele de extremă dreaptă din Europa vor pierde teren în următoarele alegeri, dintr-o cauză evidentă. Non-intervenția militară a SUA în timpul războiului din Ucraina va fi un pas important în procesul de-imperializării SUA, susținut de o bună parte dintre cetățenii americani, atât democrați, cât și republicani, iar acest lucru va avea un impact și asupra integrării europene, în special asupra constituirii unei armate europene. China va încerca să câștige mai mult teren în războiul comercial cu SUA, în schimbul non-susținerii Rusiei. Nu poate fi exclusă posibilitatea unei reapropieri sino-americane, deși aceasta pare prea optimistă.

Dacă într-un scenariu destul de improbabil, Ucraina va reuși să reziste invaziei ruse, vom avea o pace temporară la graniță de est a UE. Însă atât timp cât structura socială a Rusiei nu se va schimba, apariția următorului Putin va fi doar o chestiune de timp. Indiferent de rezultatul războiului, Rusia nu se va opri la Ucraina, nici la Europa de Est. Deoarece conform doctrinei geopolitice a Rusiei, aceasta are nevoie de cât se poate de multe zone-tampon, pentru a proteja zonele centrale, iar zonele-tampon ulterior devin zone centrale, și au nevoie de noile zone-tampon, acesta este un joc infinit.

Și atunci care ar fi o soluție pentru a opri expansionismul rusesc odată și pentru totdeauna? Singura soluție care va rămâne valabilă pe termen lung este schimbarea structurii sociale a Rusiei, ca această să devină o societate compusă predominant de clasă mijlocie urbană, așa cum este în țările dezvoltate. În alte cuvinte, să-i facă pe ruși să țină la confortul material, la bucuria de a descoperi lumea, la viața bună de zi cu zi și să se teamă de pierderea acestora. Dar cum se poate realiza acest lucru, cu ce preț și în cât timp, asta e deja o altă discuție.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un singur amendament: Rusia poate fi infometată. Supraviețuirea cu frontierele închise este o utopie, pentru că ea ar presupune o solidaritate socială care nu există. Oligarhii ar continua să vrea să fie bogați și vor secătui economia pentru asta. Inflația ar ajunge la cer, pensiile și salariile ar deveni insuficiente sau nu ar mai fi plătite, nu se va mai găsi de mâncare... și atunci s-ar întâmpla ce s-a mai întâmplat: și cu imperiul țarilor, și cu URSS și cu România. Nu pentru democrație ci, de foame!
    Dar, da, actualele sancțiuni nu sunt suficiente. Și, din nou, da, măsurile care ar putea duce la înfometarea Rusiei ne vor durea și pe noi: și viața noastră va deveni mai scumpă și mai inconfortabilă, și la noi vor dispărea locuri de muncă și vor sărăci niște bogați dacă închidem total porțile Rusiei. Cred că acesta e prețul pe care trebuie să-l plătim.
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Subscriu. Asta este tragica realitate.
    Se pare că al treilea război mondial este inevitabil. Necunoscuta nu e DACĂ ci CÂND.
    • Like 1
    • @ Dorin
      Vanu Vanu check icon
      Recomandare: citeste. Muuuulte carti. Ca reper fiul meu are 12 ani si a depășit 500. Adica mai multe decat tine deja
      • Like 1
    • @ Vanu
      Dorin check icon
      Hai că sunteți comic. Habar n-aveți câte cărți am citit eu, dar vă dați cu presupusul. Trageți de concluzii cu prea multă ușurință, bazându-vă pe ce?
      Pe ideile dv preconcepute, probabil.
      • Like 3
  • Calin check icon
    Formarea acelei clase de mijloc este la fel de critică și în România și da, subscriu ideii formulate în articol. La noi nu reușim să adunăm o masă de oameni care să își construiască confortul la un nivel cu standard ridicat fața de medie, de 30 de ani.
    Rusul obișnuit, mai ales cel îndepărtat de granița cu Ukraina și situat undeva la dreapta și stânga Uralilor, nu vede Vestul sau Estul foarte diferit. Mătușa mea, din Ukraina și-a vizitat fiul care lucra în Kamceatka printr-o calatorie cu trenul de 3 săptămâni, apoi ședere de 2 săptămâni, urmata de întoarcere acasă iar 3 săptămâni cu trenul.
    Aș circula și veștile, și așa se urnește Rusia.
    Mă tem că broasca țestoasă va râde prea târziu la bancul iepurașului.
    • Like 4
    • @ Calin
      Da, si pe mine m-a facut articolul sa ma gandesc la structura societatii romanesti care este asemanatoare cu cea ruseasca, din pacate.
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult