În imagine, Mugur Isărescu si Viorica Vasilica Dăncilă la reuniunea conducerii Comisiei Naționale pentru trecerea la moneda euro, aprilie 2018. / Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Ni s-a spus că Viorica Dăncilă ar putea deschide multe uși la Bruxelles, că a stat la cafeluțe cu tot felul de oameni. Știm cu toții că acestea sunt minciuni crase: ca să stai la o cafea cu cineva de la Bruxelles, trebuie să vorbești o limbă străină, orice limbă străină vorbită în Europa. Trebuie aptitudini, disponibilități, priceperi. Dar Viorica Dăncilă nu a știut niciodată nicio limbă străină, nu a știut nici limba ei natală. Ea nu a știut niciodată nimic, a citit mereu ce i s-a pus în față, iar când a pierdut foaia cu versurile, a putut improviza doar un „he he”. Viorica Dăncilă a fost, în istoria României post-decembriste, cea mai necultivată persoană ajunsă în cea mai înaltă funcție posibilă în statul român. Aceasta e o simplă constatare, nu o judecată de valoare.
Doamna Dăncilă însă a reușit să impună în România un model al speranței, al falsei speranțe, de fapt: speranța că, într-o bună zi, oricine ar putea ajunge prim-ministru, chiar mediocru fiind. Dar e o falsă speranță, pentru că Viorica Dăncilă nu a ajuns în acest post printr-un fericit concurs de împrejurări, ca și cum o persoană simplă, modestă, venită din provincie, ar reuși în capitală. Ea nu este modelul tinerei care reușește prin forțele proprii, prin cinste, modestie și ambiție; VVD este mai degrabă exemplul eșecului unei Românii pe care ne-o dorim.
Nicio calitate personală, nici intelectuală, nici morală, nu a recomandat-o vreodată pentru cea mai măruntă funcție în statul român. Iar să ajungă în fruntea Guvernului României nici măcar nu este o performanță proprie, ci este expresia tragică a falimentului nostru profesional, moral și social. Nu forțele proprii au propulsat-o unde a ajuns, ci contexte și rețele în care partide politice, într-o nestrămutată alianță cu serviciile secrete și cu interesele financiare ale unor rețele, au avut nevoie de pioni utili în funcții majore de decizie, astfel încât toți acești actori din umbră să-și poată continua aranjamentele rămânând invizibili, inatacabili și operativi. Numirea ei și înlăturarea ei sunt momente la fel (exact la fel) de aleatorii, ea însăși neavând vreun merit pentru a fi numită sau nefăcând vreo greșeală pentru a fi înlăturată. S-o repetăm: a fost expresia cea mai vizibilă (poate nu cea mai importantă, dar sigur cea mai vizibilă) a eșecului tranziției românești și a ideii că vreodată această societate s-ar construi pe meritocrație.
Revenirea ei astăzi, într-o poziție în care primește un salariu peste cel al unui profesor universitar, este deopotrivă o confirmare (dacă mai era nevoie...) a continuității unui stat capturat de aceste rețele financiaro-politico-inteligente, dar și a solidarității de nezdruncinat între pionii care compun aceste rețele. Trebuie să ne fie foarte clar: VVD nu are niciun merit personal în asta, dar faptul că a ocupat pentru o vreme un fotoliu important în conducerea acestei țări o face eligibilă, pe bani publici și nu puțini, pentru orice post, fie și numai pentru că în acest fel ea ar tăcea sau ar fi răsplătită pentru a nu face nimic, mai ales pentru a nu face rău vorbind, pentru a nu face rău făcând ceva ce ar putea contraveni, chiar din prostie sau neatenție, celor cu care a fost, ca prim-ministru, în contact. Pentru doar 10.000 de lei pe lună, ea va rămâne inofensivă, ceea ce, privit din acest unghi, e mai degrabă o afacere bună.
În rest, glumițele noastre, ironiile sau înfurierile noastre sunt ca o briză care atinge obrazul celor care, prea ocupați să pună țara la cale în salonul lor secret, decid din când în când să deschidă geamul să se aerisească. Și să soarbă din cafeaua lor apoasă pe care ei ne-o vând ca fiind o licoare aleasă, băută cu oamenii importanți din această lume. Ceea ce, nu-i așa, e o secvență dintr-un film în care nu mai crede nimeni. Dar în acest fel funcționează lumea în care trăim.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In urma cu ceva vreme am decis sa nu ma mai las afectat de ceea ce se intampla in politica romaneasca dar cu asemenea intamplari....e greu sa nu fiu afectat. Aceasta gluma proasta a naturii,VVD,aceasta fiinţă pur si simplu proasta ne arata odata in plus ca prostia a devenit o calitate in Romania. Iar explicatiile dinozaurului Vasilescu...de toata jena. Tare as vrea sa vad o demisie sau o demitere,dupa modelul Apele Romane. Stiu ca visez dar...cine stie? As vrea sa vad chiar oameni in strada cerand acest lucru. As fi incantat sa particip la astfel de actiuni.
Ce este grav este ca ea chiar crede ca a ajuns in acea functie pe baza calitatilor ei. "Prostul ne prost destul daca nu e si fudul". Si mai grav este ca sunt foarte multi care inca o admira.