Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Actorul Chuck Norris a murit la vârsta de 86 de ani. „Prin munca, disciplina și bunătatea sa, a inspirat milioane de oameni din toată lumea”

Chuck Norris a murit / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

Legendarul actor Chuck Norris, faimos pentru rolurile sale din filme și seriale de acțiune precum „Walker, polițist texan”, „Operațiunea Delta Force” sau „Dispărut în misiune”, a murit la vârsta de 86 de ani.

Anunțul a fost făcut de familia sa, printr-o postare pe rețelele de socializare, fără a preciza însă cauzele decesului. „Pentru lumea întreagă, a fost un expert în arte marțiale, un actor și un simbol al forței. Pentru noi, a fost un soț devotat, un tată și un bunic iubitor, un frate extraordinar, inima familiei noastre. Și-a trăit viața cu credință, cu un scop precis și cu un devotament de neclintit față de oamenii pe care i-a iubit. Prin munca, disciplina și bunătatea sa, a inspirat milioane de oameni din toată lumea și a lăsat o amprentă durabilă asupra atâtor vieți”, se arată în postare.

Pentru români și nu numai, Chuck Norris a fost eroul și idolul unei generații, curajul și forța personajelor sale inspirând inclusiv nenumărate legende urbane și anecdote.

Iată ce scria contributorul Adrian Stepan despre Chuck Norris, într-un text publicat pe Republica în anul 2020: „Băieţii ceva mai mari îl admirau pe Charles Bronson, pe care îl vedeai mai mult la maratoanele de filme de la televiziunea sârbă: nu doar fiindcă avea curaj şi le zbura creierii celor răi, ci şi pentru figura lui impasibilă, care dădea fiori duşmanilor şi speranţă tuturor celor care aveau nevoie să viseze că, într-o zi, îşi vor găsi gena de eroi.

Nouă, celor mai mici, care eram încă în generală când a venit Revoluţia, ne plăceau Chuck Norris, Stallone sau Van Damme. Ne adunam pe la vreun vecin binecuvântat cu un video şi, pe urmă, câteva zile ne înnebuneam părinţii, vecinii şi fetele care nu auziseră de ninja şi comandouri, cu diferite scheme puerile de arte marţiale, scânduri rupte şi pumni însângeraţi. Pe urmă, în 1990, au apărut videotecile şi ne îngrămădeam mulţime de copii şi tineri într-o încăpere mai mare (...), încercând să auzim toate replicile rostite de Margareta Nistor venite de la un televizor la care ne holbam pentru a surprinde cât mai bine vreun knock-out cum numai regizorii hollywoodieni îşi puteau imagina.

Era o vreme când aveam nevoie să visăm. Credeam că, odată ce l-am înfrânt pe Ceauşescu, nimeni nu ne va putea sta împotrivă. Nu ştiam să luptăm ca durii musculoşi din acele filme, însă nu era o problemă: urma să ne făcem noi mari şi atunci vom arăta lumii ce înseamnă un român-erou.

Bineînţeles ca nu am făcut nimic să fim asemeni personajelor din acele exagerări hollywodiene. Doamne fereşte să se fi umplut lumea de asemenea bărbaţi-eroi, nu ar fi fost suficiente războaie în care să luptăm toţi şi nici atâtea frumuseţi feminine răpitoare care să ne oblojească rănile”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Moartea a venit azi după Chuck Norris să-l ia. Tot de azi, Moartea va dormi cu lumina aprinsă.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cat costa o zi de razboi / sursa foto: Profimedia

​Războiul, în formele sale moderne, a încetat de mult să fie doar o confruntare de voințe politice, devenind un mecanism financiar de o dimensiune aproape ireală. Cifrele vehiculate în conflictele actuale depășesc capacitatea obișnuită de înțelegere, transformând resurse care ar putea salva civilizații în simple coloane de fum și resturi metalice.

Citește mai mult

Mugurel Vrabete / sursa foto: arhiva personala

Am cumpărat o pungă plină cu bomboane azi, din fiecare sortiment aflat în vitrina magazinului câte o bucată. Şi am simţit-o ca pe-o mică victorie a vieţii în faţa morţii, cumva. Sper să şi fie la fel de bune pe cât îmi amintesc – deşi nu are prea multă importanţă aspectul ăsta acum, rămâne metafora.

Citește mai mult