Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Adevăr și democrație

Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianță problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti.

Una din temele fundamentale de dezbatere a constituit-o explicarea cauzelor pentru care părerea experților pare să-şi fi pierdut din credibilitate în lumea contemporană. Printre explicații figurează „suspecții obișnuiți”, precum: democratizarea informației făcută posibilă de tehnologia modernă; tendința indivizilor de a relaționa doar cu grupurile care le împărtășesc opiniile, indiferent de adevărul conținut de acestea; erorile de judecată (sau de cinste) ale experților în anumite episoade-cheie, care au dus la diminuarea credibilității acestora.

La această listă eu aş vrea să adaug o explicație suplimentară. Astfel, trebuie să ţinem seama de faptul că ştiinţele sociale, în general, nu constituie ştiinţe deterministe (în care cauzei x îi corespunde întotdeauna efectul y, date fiind condiţiile iniţiale), ci sunt științe probabiliste (în care efectul y apare cu o anumită probabilitate p). Cu alte cuvinte, opinia expertului în ştiinţe sociale este a priori contestabilă, deoarece nu există nici o garanție că în realitate evenimentul prezis de expert se va petrece cu necesitate. Mai mult decât atât, a priori oricine poate clama faptul că are dreptate, atașând evenimentului respectiv orice probabilitate cuprinsă între zero (eveniment imposibil) şi unu (eveniment cert). Impresia creată este aceea că, în ştiinţele sociale la fel ca şi într-o serie de ştiinţe naturale, precum climatologia, oricine poate avea dreptate (în funcţie de cum cad zarurile probabilistice) şi că nu ar mai fi nevoie de experţi. Un episod care pare a confirma această teorie este comportamentul economiei britanice după Brexit, când căderea prezisă de experţi nu s-a produs. Nimeni nu stă să-şi bată capul de ce respectiva contracție economică nu a avut loc; poate din cauza reînvigorării economiei europene, principalul partener al Marii Britanii; poate din cauza faptului că negocierile pentru Brexit încă nu au început; poate datorită performanței excepționale a sportivilor britanici la Olimpiada de la Rio, sau din desconsiderarea altor factori (precum dosarul scoţian sau cel nord-irlandez).

Într-o lume în care indivizii sunt înclinați să creadă ceea ce le este favorabil şi să sconteze informațiile care le sunt defavorabile, este firesc ca rețelele de socializare cele mai puternice să se coalizeze în jurul prezervării statu-quo-ului, adică să atașeze probabilități maxime versiunii celei mai favorabile a viitorului. Şi atunci, ce nevoie mai e de experţi?

Trei exemple, din trei domenii diferite, sunt aduse mai jos pentru a ilustra această teză. În primul exemplu, din științele naturii, atașarea unei probabilităţi mari frazei „schimbările de climă sunt cauzate în mare măsură de activitatea umană” presupune că va fi necesar un efort colectiv de ajustare, prin reducerea cantității de energie şi de combustibil folosit, prin reciclarea deşeurilor, prin limitarea consumului etc. Toate acestea sunt neplăcute şi impopulare; de aceea este mult mai uşor a atașa o probabilitate mică adevărului frazei de mai sus şi de nega influența omului asupra climei.

În al doilea exemplu, din economie, atașarea unei probabilități înalte frazei „relaxarea fiscală va deteriora raportul dintre datoria publică şi PIB, făcând necesare măsuri de corecţie dureroase” este contestabilă deoarece, la rândul ei, presupune anumite sacrificii: o creştere mai lentă a salariilor personalului bugetar, o menținere a nivelului impozitelor şi taxelor etc. Oare nu este mai uşor/mai convenabil a crede că deteriorarea finanțelor publice nu va avea loc, fie pentru că creşterea economică va fi robustă la infinit, fie pentru că dobânzile de plătit la datoria publică nu vor mai creşte, fie pentru că guvernul va găsi soluţii de a limita deficitul bugetar?

În al treilea exemplu, din religie, fraza „sufletul îşi continuă existenţa după moarte” este inconfortabilă pentru majoritatea oamenilor deoarece, dacă ar fi adevărată, ar presupune o îmbunătățire a moralității pe acest pământ, pentru a beneficia de o soartă mai bună în cealaltă dimensiune. Nu este oare mai uşor a nega supraviețuirea sufletului după moarte, caz în care nu mai trebuie să-ţi faci griji în legătură cu moralitatea vieţii pe care o duci?

Punctul comun al exemplelor de mai sus este acela că se vor găsi întotdeauna majorităţi care, în absența unor dovezi certe, să prefere varianta mai uşoară, aceea care necesită minimum de schimbare sau de sacrificii. Astfel, democraţia riscă să se transforme într-o tiranie a majorităţii neinformate. Iar populismul reprezintă încununarea în sfera politicii a respectivei tiranii, adică triumful soluțiilor facile în detrimentul soluțiilor grele.

Însă o elită conştientă nu ţine seama doar de probabilitățile (fie ele şi mici) pe care le atribuie evenimentelor viitoare. O elită conștientă ia în calcul şi mărimea consecințelor pe care un eveniment de probabilitate mică le poate antrena. Cu alte cuvinte, dacă admitem în primul exemplu de mai sus că probabilitatea (p) influențării climei de către om este mică, dar consecinţele (C) în cazul că acest lucru ar fi adevărat sunt mari, atunci elita trebuie să se raporteze la produsul p*C şi să ia toate măsurile necesare ca şi când evenimentul în cauză este de așteptat.

De fapt, toată istoria ideilor, de la Arca lui Noe din Biblie şi până la lebedele negre ale lui Nassim Taleb arată acelaşi lucru: societățile care se pregătesc din timp pentru evenimente improbabile, dar cu consecințe catastrofale, sunt cele care prosperă. Societățile care nu se pregătesc sunt sortite pieirii.

„Hope for the best, expect the worst” este un vechi dicton britanic (căruia însuşi britanicii par să-i fi pierdut sensul). În România, unde dictonul pare a fi mai degrabă „Hope for the best, expect the best”, sau – în traducere liberă – „las’ că merge şi aşa”, viitorul nu sună deloc bine. Şi aceasta deoarece într-o epocă în care democraţia se confruntă tot mai mult cu populismul, nu are cine să mai explice poporului că soluţiile cele mai uşoare nu sunt neapărat cele câștigătoare.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Poate aici este locul mai potrivit sa impartasesc constatarile mele dealungul a 48 de ani traiti in vest,deja la venire adult cu facultate la care s-au adaugat doctorat si a doua facultate si prin noroc si pozitie care imi dadea posibilitatea sa vad culise (nu cele mai importante.. dar..) in care se desfasura o viata politica intensa si ca o consecinta si economica sfidand toate lozincile etapate pentru uzul extern-sa-mi fac o parere solida.
    Cu cat trece timpul si fata mea democratica primeste palme trebuie sa am curajul sa afirm (inca odata aici -ca nu a avut ecou) ca democratia insasi nu este o solutie pentru propasire si din pacate ,din contra,multe ori este un mijloc cu care multimea desinformata sau manipulata aduce la putere o forta care va ingreuna desvoltarea societatii si va inscauna daca are timp destul - AUTORITARISMUL.
    In cele mai multe cazuri-ca acum in Romania sau alte tari vecine se formeaza o MAJORITATE CRIMINALA care ea insasi sau prin sponzori coceste hotia sau /si o apara PRIN MIJLOACE LEGALE.
    Daca adaugam si epizodul istoric al Brexitului efectele se largesc pe o arie si mai mare internationala ...
    ..si nu avem nici o arma democratica in afara votului care nu se foloseste sau nu e destul... O lege votata in parlament unde o majoritate creata pe baza de minciuni ,coruptie minora sau abuz de putere ramane Legiuitor tot ce se va face sub acoperisul "democratiei parlamentare" ramane legala... Nu e un organ mai superior decat Parlamentul.Daca marea parte din componentii lui vor sa comite fapte in interesul lor propriu si exista o vointa majoritara pentru aceasta -atunci gata-
    componentii acestei grupari majoritare devin infailibili..
    Democratia trebuie folosita ca mijloc de exprimarea vointei cetatenilor atunci cand votantii nu isi vand dreptul pe o tuica sau niste alimente,cand nu li -e frica de "seful atot vazator"
    Cand omul va avea suficienta autoapreciere si grija pentru
    societatea urmasilor lui.
    Pana atunci...restul e amanunt.
    • Like 0
  • Lumea pierde din vedere sensul articolului si cauta tot felul de inadvertente, semantica ambigua, interpretari contradictorii sau orice ca sa arate ca de fapt nu e asa sau ca Lazea nu stie despre ce vorbeste. Face parte din miscarea ostila BNR care de cativa ani buni are ca scop schimbarea lui Mugurel si daca se poate si a celorlalti. Ca nu prea stiu ce fac acolo si oricum sunt toti securisto-comunisti si au stat destul. Prezentarea deformata si selectiva a unor fapte creeaza confuzie si denatureaza istoria cu totul. De-aia pentru unii Antonescu e erou pentru altii tradator, Regele la fel...inca nu stim care ne e istoria (si cred ca suntem singurii) pentru ca toti isi dau cu parerea si scriu atat cat inteleg, iar cei care citesc inteleg si ei cat pot sau cat vor. Asa cum va ramane si criza financiara din 2008 in istorie, cu mai multe fatete si mai multe cauze in functie de cine scrie istoria. Realitatea nu e decat una si un adevar ar trebui sa ramana si anume ca societatea s-a schimbat de cand a bulversat-o Zuckerberg, comportamentul maselor s-a schimbat, toti sunt cu mobilul in mana, toti dau like-uri, share-uri la orice parere fara a sti daca e sau nu reala. Aud/citesc ce-mi place, LIKE! Toti expertii sunt acum pe FB, aia din functii habarnisti. Apare lipsa de incredere. Se uita usor ca de cele mai multe ori expertii de pe FB n-o nimeresc si asta pentru ca trec repede la altele in timp ce o prognoza nerealizata facuta de un oficial e inflamata si propagata ca incompetenta (intr-un domeniu economic financiar care nu e matematica). E o asimetrie de evaluare si un dublu standard care nu duce decat la o crestere a sentimentului antisistem, antistat, antiinstitutii peste care se suprapune sloganul "toti fura, toti sunt hoti". Pana la urma numai unii isi asuma raspunderea, FB nu raspunde cu nimic daca spune prostii si oricand poti sterge o postare sau profilul cu totul. Si aici ma refer la BNR unde oamenii aia chiar stiu lucruri si au o raspundere enorma. Politicul e alta ciorba.
    • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    "Într-o lume în care indivizii sunt înclinați să creadă ceea ce le este favorabil şi să sconteze informațiile care le sunt defavorabile.."

    Se foloseste verbul "a crede". Cand se foloseste "a crede" in sprijinul unei actiuni concrete cu scopul de a obtine un rezultat concret, atunci vorbim de prostie, ignoranta etc.

    "A crede" se refera la ceva pe care te poti baza, de incredere. A crede nu se refera la a accepta neconditionat, ci dupa o verificare. Desi verbul nu contine in sine aceasta explicatie, se subintelege. Daca studiati etimolgia veti descoperi ca termenul contine si semnificatia "a fi siguri". C

    Cele trei exemple, din natura, din economie si religie se refera la speculatii. Acolo unde exista speculatie atasam ideea de probabilitate.
    Acolo unde e speculatie nu e stiinta. Aceasta e problema. Tratam orice informatie ca pe un adevar. Prognozele nu sunt adevaruri ci sunt speculatii, informatii de care am putea avea nevoie.

    Gandirea pozitiva conduce la succes. E evident ca avem tendinta sa luam decizii si sa valorificam informatiile cat mai pozitiv cu putinta. Dar a selecta informatiile subiectiv e semn de incultura existentiala. De aceea unii au succes in viata si altii nu.

    Amestecul religiei in aceasta discutie nu are nici un sens. Credinta in viata dupa moarte intra intr-o alta categorie de subiecte.

    Daca ne-am concentra strict asupra ceea ce este adevar verificat nu am mai face nimic.
    Am sta precum Buddha sub un copac...si nu am construi fabrici si uzine. Si am fi probabil mai fericiti. Pentru ca singurul adevar pe care il puterm cunoaste 100% e cel din interiorul nostru, cu care suntem una. "Eu sunt" e singurul adevar verificat.
    In afara noastra trebuie sa consideram probabilitati. Adevaruri probabile procentual.
    • Like 0
    • @ Mr.Oh
      Si, pana la urma, care e diferenta intre "adevaruri probabile procentual" si "speculatie"? Cum deosebesti incertitudinea din cele doua?
      • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Libertatea cuvantului nu inseamna si libertatea adevarului. Cuvantul se exprima, adevarul se demonstreaza. Accesul la tehnologie si la informatie nu tine loc de adevar.
    Dintr-o data multimea s-a trezit ca-si poate exprima parerea in fata unei audiente - la care inainte nu avea acces. Si aceasta multime vorbeste verzi si uscate.
    Ceea ce e mai intereseant e ca au ajuns o multime de oameni sa traiasca din palavrageala si insirarea de baliverne in public.
    Publicitatea se adreseaza grupurilor tinta. Asa ca formeaza grupuri tinta cat mai mari carora sa le vare pe gat publicitate. Odata formate aceste grupuri poti sa faci ce vrei cu ele. Sa le vinzi orice. De la frigidere pana la idiologii, si extremism.
    Asa au aparut consilieri si expertii (formatori de opinie platiti sa vorbeasca grupurilor) care cu cat debiteaza mai multe contradictii cu atat par mai necesari, si cer renumeratii mai consistente. De fapt aceasta multime de asazisi experti si intelctuali care traiesc din opinii (si formarea de opinii) sunt cei mai mari manipulatori ai zilei de azi.
    Daca inainte stateam si cugetam inainte de a deschide gura, azi specialistii gandesc in timp ce vorbesc. Toate gandurile, inclusiv aberatiile le exprima in public fara sa inteleaga, sau dimpotriva, ca orice forma de exprimare e o manipulare. Tacerea e de aur. E de aur fiindca nu contine nici o miniciuna, nici o manipulare. E libertate pura. Cand deschizi gura si exprimi ceva, cu siguranta ce spui contine si o manipulare. O dorinta subconstienta.
    Post adevar. Lumea se imparte in doua categorii fundamentale de oameni. Cei ce cauta adevarul. Oameni de stiinta, cercetatori, savanti. Acestia postuleaza si demonstreaza adevarul ca pe o suma de parti.
    Si oameni ce vor sa obtina un folos. Pe cei din urma nu-i intereseaza adevarul, ci doar cum il pot manipula in interes propriu.
    Spre deosebire de stiintele exacte sau naturale, stiintele sociale nu sunt neutre. Acestea sunt la limita violului psihologic al individului sau al multimilor.
    Sociologia si psihologia sunt stiinte ale ingineriei sociale. Stiinta conducerii maselor.
    Atunci cand masele nu au cunoastere in acest domeniu se indreapta precum oile acolo unde vor cainii. Unii cad victima acestui proces si trebuie "reparati", scosi din depresie si tendinte autodistructive. Si uite asa s-a nascut si psihologia terapeutica. De nevoie.

    Vorbim de post adevar fiindca vorbim de un razboi purtat cu armele stiintelor sociale si psihologie. Scopul nu mai e cunoasterea, ci e victoria in lupta pentru suprematia asupra oamenilor. Intr-o asemenea lupta ce sa caute adevarul?
    Expertii sunt doar niste pioni in aceasta lupta. Constienti sau inconstineti.
    • Like 0
  • As vrea sa felicit autorul pentru ridicarea la fileu a acestei teme.
    Ma refer la tema incertitudinii deciziilor in societate. Din aceasta perspectiva, al treilea exemplu se potriveste perfect in eseu, contrar opiniilor anterioare...

    ...DAR, date fiind premisele de la inceputul articolului (democratizarea informatiei, biasul cognitiv etc.), cum se poate delimita aceasta "elită conştientă" de restul, si de ce trebuie ascultata?
    • Like 0
  • Anon check icon
    Legat de exemplul 3, daca e cum ziceti dvs., hai sa ne inarmam serios pentru venirea lui Kthulu. Avem 0 dovezi pentru asta, dar cine stie??
    • Like 2
    • @ Anon
      0 dovezi ca vine, sau 0 dovezi ca nu vine? Ca daca dovezile de ambele parti sunt 0, atunci domnul mentionat de tine e ca pisica lui Schroedinger.
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      0 dovezi ca vine, asta conteaza de fapt. Daca ne pregatim pentru toate evenimentele pentru care nu sunt dovezi ca nu se vor intampla, nu mai terminam niciodata. Hai sa ne pregatim si pentru unicornul invizibil, bau-bau, monstrul de spaghete, testoasele ninja si Harry Potter. E stupid sa le luam pe astea in considerare, asa cum e stupid sa luam religia in considerare.
      • Like 0
    • @ Anon
      Aceeasi problema de nuanta. Euristic vorbind, are sens sa ignoram probabilitatile ca oricare din cele mentionate sa existe, dar obiectiv vorbind, totul se bazeaza pe bunul simt, nu pe o regula extrinseca. La urma urmei, Laniakea e mare...

      Apropo, http://www.youtube.com/watch?v=h2Vx9qoLzFs
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      A pune axiomele din matematica pe acelasi plan cu religia (sau credinta) e gresit. Axiomele respective isi au originea in observatii pe care le poate efectua oricine (asta rezolva si problema "credintei" in observatie; daca cineva are impresia ca vorbeste cu divinitatea probabil e singurul/singura care are impresia respectiva; daca cineva observa ca legea gravitatiei chiar functioneaza atunci oricine altcineva poate constata acelasi lucru), ceea ce nu se poate spune despre religie.

      Este de asemenea gresit sa spui ca axiomele euclidiene nu au mai functionat odata cu aparitia relativitatii generalizate. Geometria diferentiala pe care se bazeaza relativitatea generalizata lucreaza cu spatii topologice local mapabile in R^n. Geometria euclidiana functioneaza asadar local, nu a murit, nu s-a renuntat la axiomele ei, s-a construit pe baza lor. Domnii aceia spun despre Einstein ca a crezut prea tare in stiinta si de aceea nu a acceptat veridicitatea fizicii cuantice, neluand in considerare ca de fapt credinta intr-o forma de divinitate i-a pus pana la urma limite (da, nu era crestin propriu-zis, dar citatul ramane "GOD does not play dice"). Eu in asta vad un exemplu clasic de indobitocire prin indoctrinare. Chiar daca nu a preluat complet religia din societate, a preluat de ajuns cat sa-l influenteze negativ.
      • Like 0
    • @ Anon
      Fizica cuantica, ca si geometria euclidiana sunt modele construite de om pentru a explica realitatea obiectiva. Dar, daca lucruri relativ simple ca 1+1=2 nu sunt foarte des puse la indoiala, altele (de exemplu, natura fotonilor) sunt inca dezbatute si niciun model actual nu este complet multumitor.
      Ca sa folosesc argumentul tau ad populum, oricine poate verifica acceleratia gravitationala, dar asta nu inseamna ca exista o singura explicatie valida pentru existenta acestui fenomen.
      Astfel de lucruri, considerate pragmatic, ne-ar duce la o concluzie care seamana mai degraba cu paradoxul socratic ("stiu ca nu stiu nimic").
      Furia cu care omul de paie a incasat-o in pledoaria anterioara ma face sa cred ca dezbaterea oricarui subiect transcendental e taboo. Asta nu pare a veni dintr-o certitudine stiintifica, ci din fanatism.
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      Da, pentru gravitatie de exemplu exista teoria newtoniana si relativitatea generalizata, ambele demonstrate a fi corecte in limitele proprii. Nu inteleg, care va era concluzia?
      • Like 0
    • @ Anon
      Concluzia era ca fortarea tuturor acestor intrebari in "da" sau "nu" este artificiala si ar trebui acceptat ca nu putem aprecia cu certitudine de 100% ca cele trei afirmatii exemplu lansate de autor sunt adevarate sau false.

      Fara indoiala ca al treilea exemplu a fost special ales sa contrarieze; nu stiu daca a fost intentia autorului, dar luandu-ma dupa reactii, a expus un oarecare bias cognitiv in unii dintre cei mai prolifici comentatori pe republica.ro
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      100% poate nu, dar bazandu-ne pe multiplele greseli si contradictii prezente in religie, precum si lipsa totala de dovezi cred ca se justifica lipsa de incredere. Cum nu ne punem problema existentei lui Kthulu sau Sauron pentru ca nu are rost, la fel nu are rost sa ne punem intrebarea existentei fenomenelor supranaturale din religie. Exemplul oricum nu isi are locul langa celelalte 2, pentru ca ideea respectiva nu poate fi demonstrata, celelalte da.
      • Like 0
    • @ Anon
      Pot fi celelalte demonstrate a priori?
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      Pot fi verificate prin observatie directa.
      • Like 0
  • check icon
    „părerea experților pare să-şi fi pierdut din credibilitate în lumea contemporană”. Păi dacă „experții” sunt formați din flăcăi care-și iau doctoratul ca Ponta ori ca Găbiță Oprea ori ca alții, cum să ai încredere în ei??!! Reamintiți-vă de „experții” care, în 2008, la început de an, spuneau una, iar la final de an cu totul alta! Păi ăștia sînt experți? Eu refuz să cred că un expert pe domeniu poate spune, la intervale așa de mici, lucruri complet diferite, ca atare nu este expert, ci mincinos, impostor sau cum credeți că ar fi mai bine.
    Discuția despre probabilitate și despre alte subtilități statistice etc. reprezintă deja prea mult într-o discuție circumscrisă imposturii.
    • Like 0
    • @
      Foarte probabil ca parte din problema este eticheta de "expert" care a ajuns in fruntea unora care nu erau experti. Dar asta nu neaga existenta unor experti "adevarati", nici posibilitatea expertilor "adevarati" sa greseasca (vorba aceea "numai un idiot nu-si schimba niciodata parerea").
      • Like 0
    • @ Altcineva
      check icon
      Da, problema este că experții „pe bune” nu prea sunt aduși în studiourile TV, la noi foarte rar spre deloc. TVR 1, ieri, a avut o vorbă prin telefon, nu era invitat în studio, cu unul dintre acești puțini experți, Cristian Pârvulescu. Așa, bla-bla-uri să se afle în treabă spun mai toți. Ați observat, cred, că mai la toate posturile TV apar aceiași „expertissimi”, mai scapă câte unul, mai degrabă din greșeală decât planificat.
      • Like 0
    • @
      Ceva ma face sa cred ca expertii "pe bune" nici nu s-ar potrivi la televizor. Probabil ca pentru multe intrebari care se pun la TV nici nu exista astfel de experti.
      • Like 0
    • @ Altcineva
      check icon
      Ba da, există, sigur că există și nu puțini. Trebuie doar chemați și puși să analizeze. Comparați cum se fac „analizele” la noi și cum se fac, de ex., la France 24.
      • Like 0
  • Cel de-al treilea exemplu, cel cu sufletul dupa moarte, mi se pare nefericit ales. Daca in primele doua exemplu se pot aduce un numar de dovezi stiintifice sau argumente logice - chiar daca insuficiente, datorita complexitatii fenomenului, pentru a determina o probabilitate de 1 - in cazul supravietuirii sufletului dupa moarte nu se poate aduce nici o dovada stiintifica sau logica, oricat de precara sau minora. Si apoi, alegerea acestui exemplu denota o anumita ambivalenta in conducerea dupa principii rationale a autorului sau a oamenilor in general caci, pe de o parte, sustineti prin acest articol ca oamenii ar trebui sa fie rationali in alegerile lor si nu afectivi - alegand calea mai grea dar mai eficienta, mai corecta, mai benefica pe termen lung - iar pe de alta parte sustineti, indirect, prin acest exemplu, ca oamenii ar trebui sa se preocupe de evolutia sufletului lui dupa moarte, o preocupare sau alegere care este oricum numai rationala nu. In plus, sustineti aceasta alegere (exemplele erau despre alegeri, nu?) aducand ca argument un punct de vedere (nu o dovada stiintifica sau argument logic) caduc, conform caruia oamenii care nu cred in supravietuirea sufletului post-mortem sunt lipsiti de principii morale. Sunt studii numeroase in domeniul psihologiei dezvoltarii - trebuie doar sa le cautati - care leaga dezvoltarea morala de alte repere si jaloane decat cele de natura religioasa.
    • Like 1
    • @ Costin Patrascu
      Sigur ca se pot aduce argumente logice in favoarea vietii de dupa moarte! Cel mai simplu dintre ele este ca nu exista dovezi ca sufletul nu exista. Si daca discutia continua, pot spune ca modelele cu care ne explicam noi lumea sunt imperfecte.
      Cred ca este un exemplu excelent unde o convingere folosita pe post de axioma ne face sa uitam cat de putin stim de fapt.
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      Legat si de discutia anterioara: http://rationalwiki.org/wiki/Argument_from_ignorance
      • Like 0
    • @ Anon
      Daca e sa ne intrecem in sofisme, este o diferenta intre a spune "X exista pentru ca nu sunt dovezi ca nu ar exista" si a spune ca "nu sunt dovezi ca X exista sau nu exista, asa incat e arogant sa ne aratam prea siguri de una sau alta". Deci, in curtea cui e fallacy-ul?
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      E acelasi lucru. Nu sunt dovezi ca Kthulu, unicornul invizibil sau monstrul de spaghete exista sau nu exista. Asa cum nu sunt dovezi ca raiul, iadul, valhalla sau lumea pokemonilor exista sau nu exista. Ne pregatim pentru toate?
      • Like 0
    • @ Anon
      Ignorand confuzia (fallacy vs incertitudine) si heringul rosu (pokemonii et al.), exista protocoale pentru situatii care seamana cu unele din cele enumerate (https://en.wikipedia.org/wiki/Potential_cultural_impact_of_extraterrestrial_contact).
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      Nu vad de ce ar fi pokemonii et al. hering rosu, sunt in exact aceeasi categorie cu povestile supranaturale din textele religioase. Daca nu va plac Kthulu si pokemonii, putem sa-l punem in loc pe Xenu.

      Nu e nici o confuzie: ati spus ca un argument favorabil in favoarea vietii dupa moarte este ca nu exista dovezi ca sufletul nu exista. Asta intra in categoria de fallacy.

      Cat despre acele protocoale, sunt 2 posibilitati: ori o parte din poze/povestile legate de intalniri de gradul n chiar sunt reale si atunci acele protocoale chiar sunt necesare (improbabil), ori sunt toate falsuri/glume dar s-a observat ca lumea tinde sa o ia razna in asemenea cazuri si atunci s-a luat o pozitie "oficiala" (No post-detection protocol, however, is binding under national or international law) ca sa se evite panica atunci cand mai apare cate o poveste cu OZN-uri.
      • Like 0
    • @ Anon
      Inca o data, nu este fallacy sa ai ipoteze si de o parte, si de cealalta a intrebarii. Fallacy este sa spui ca, pentru ca nu exista dovezi pentru o parte, partea opusa e adevarata. Cand recunosti ca n-ai dovezi nici, nici, concluzia logica este "habar n-am".
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      De acord, insa nu asa v-ati exprimat initial:
      "Sigur ca se pot aduce argumente logice in favoarea vietii de dupa moarte! Cel mai simplu dintre ele este ca nu exista dovezi ca sufletul nu exista." - de aici reiese ca exact ce numim amandoi fallacy acum dvs. sugerati initial ca ar fi un argument valid.
      • Like 0
    • @ Anon
      Putem discuta semantica pana maine.
      Eu cred ca mi-am ales cuvintele cu grija; special nu am spus "...dovada care demonstreaza [existenta]..."; "argument logic in favoarea [existentei]" ar trebui macar sa sugereze incertitudinea, cum scria si in link-ul pe care tu l-ai adus ("the default position is one of mild skepticism"). Sigur, poate ma insel, situatie in care ai castigat aceasta dezbatere pe internet. Felicitari!
      • Like 1
    • @ Altcineva
      Anon check icon
      Argumentul ramane gresit, fie ca e folosit de sine statator ca (o presupusa) demonstratie completa, fie ca e privit ca doar o parte din demonstratie. Dar, dupa cum sugerati atat de subtil, e irelevant. Societatea o sa continue sa se tina cu dintii de povesti arhaice inutile mult timp de-acum on colo. Un rand de aplauze. Oricum, dulce ironia cu biasul cognitiv.
      • Like 0


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult