Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Adio, Sanevit Arad! Cui îi trebuie seringi și ace de unică folosință? Ce mall frumos, ce clădire frumoasă de birouri și ce cartier rezidențial frumos se vor ridica în locul Sanevit Arad!

Imagine sugestivă cu o seringă. Foto: Gabriel Petrescu / Alamy / Alamy / Profimedia

Știrea zilei a fost că s-a închis Sanevit, de fapt este închis de mult și nu mai fabrică nimic de peste 10 ani (nici nu știu dacă a fabricat vreodată…), falimentul și dizolvarea au fost decise în urmă cu mult timp.

Acum se vând terenul și activele de pe el. Dacă întrebați autoritățile vor spune că managementul a fost incompetent, echipamentele depășite, costurile de producție prea mari și competiția din import foarte eficientă.

Nu era un activ strategic ca să fie păstrat în viață cu orice preț, cum poate fi o fabrică de seringi și ace de unică folosință un activ strategic, nu? Oare cui i-ar trebui seringi și ace de unică folosință?

Dar hei, nu disperați, vestea bună este că cele peste trei hectare ale fostei fabrici vor putea fi transformate într-un mall frumos sau într-o clădire de birouri frumoasă sau într-un cartier rezidențial frumos sau într-un complex multifuncțional, cum i se spune acum. Acolo vor fi spații dedicate performanței artelor interactive, centre de relaxare pentru festivaluri, concerte, teatru și dans contemporan, evenimente de fashion, arte media și design. Industria de prelucrare, seringi și ace de unică folosință? Sunteti ridicoli, comuniști de-a dreptul dacă mai vreți fabrici și uzine!

România a închis peste 3.000 de fabrici în ultimii 30 de ani și continuă să închidă. Dezvoltatorii imobiliari se bucură, nu au ce face cu fabrici de mâncare, de medicamente, de energie, de apărare. Lor, pe bună dreptate, le trebuie terenuri cât mai mari și cât mai aproape de centrele marilor municipii, ca să facă dezvoltare imobiliară. Aia se vinde, nu seringi, truse de perfuzie, branule, feșe, pansamente.

Dacă mergeți într-o secție de urgență a unui spital – sunt sigur ca și în cele din Arad – și verificați ce se află în „aparat” (dulapul cu medicamente și echipamente pentru salvarea vieților oamenilor), veți vedea ca în proporție covârșitoare toate cele dinăuntru sunt importate, nu sunt fabricate în România, cu foarte puține excepții.

Așadar, seringi, truse de perfuzie, braunule, feșe, pansamente, perfuzabile, adrenalină, furosemid, cortizon, heparină, diazepam și toate celelalte sunt aduse din import, nu mai sunt fabricate la noi în țară. În situații de forță majoră – pandemii, cutremure, inundații, război etc. – o să stăm cu mâna întinsă la partenerii noștri din UE și NATO să ne ajute - poate o vor face, poate nu, pentru ca dacă se vor afla și ei în situație de forță majoră vor avea nevoie de toate cele de mai sus pentru propriul uz.

Mai țineți minte cum am fost ajutați în pandemie? Exact!

Dar lăsați scenariile pesimiste, mai bine să ne imaginăm ce mall frumos sau ce clădire de birouri frumoasă sau ce cartier rezidențial frumos se vor ridica in locul fostei fabrici Sanevit. În fond, seringi, truse de perfuzie, branule, feșe și pansamente se fabrică peste tot în Serbia, Ungaria, Ucraina și Bulgaria, avem de unde aduce. În România, însă, acestea nu se mai fabrică, la noi nu se mai construiesc fabrici de mâncare, medicamente, energie și apărare, ci mall-uri frumoase, clădiri de birouri frumoase și cartiere rezidențiale frumoase.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Statul este cel mai prost administrator. Mai ales la noi unde coruptia este ametitoare. Apoi, angajatii, fura orice si oricat ... Exact, fiind firma de stat productia era la jumatate si din cauza furturilor.
    • Like 1
  • Soso check icon
    Din ce am citit, fabrica era a statului. Si niciodata nu a produs la mai mult de 30% capacitate, iar in ultimii ani, nimic. Tot statul a facilitat aducerea de seringi si ace din China. De ce? Rationand ca un om normal, raspunsul e ca alea erau la fel de bune, dar mai ieftine cu transport din China cu tot. Vrem, nu vrem, asta inseamna management defectuos si eficienta scazuta in Arad, sau subventii uriase in China, sau coruptie in Romania. Asta, in conditii normale. Problema situatiilor de urgenta se rezolva cu stocuri de siguranta construite din timp. Iar daca statul chiar tinea la fabrica asta, sau fabrica asta era chiar viabila, si posibil profitabila cu niste investitii rezonabile, poate ca se putea face o asociere cu un producator din afara, in niste conditii bune, astfel incat productia sa continue, si subiectul discutiei sa nu existe. Dar de la pornirea fabricii pana acum au trecut aprox 25 de ani. Daca nu s-au facut investitii in modernizare si eficientizare, atunci asta e rezultatul normal. In domeniul farma competitia e acerba pentru ca si profiturile sunt uriase, iar daca nu tii pasul esti eliminat fara remuscari. Cei din aceasta industrie NU isi permit sa nu fie la nivel de varf! Nu poti, sau nu vrei sa tii pasul cu concurenta, vei fi eliminat! Dar sa fii acolo, si din postura de companie de stat sa fii eliminat, asta necesita niste sapaturi. Si raspunsuri... Nu se poate ca tu, ca stat, sa produci si sa iti cumperi productia, doar ca fabrica sa traiasca, oricat ar fi de strategic si important acel produs...
    • Like 3
    • @ Soso
      DA,, asa este ,ptr ca tot Staul a impus o regula la achizitii ,
      --Sa soli ,,ne mai tragem cite 3 oferte la licitatia ,,siringilor de exemplu ,ptr Ministerul sanatatii ,
      Si evident ca se prezenta chinezii cu 50% sub pretul celor din Romania ,si asa incet incet ,ne mai tragem cate un glont in picior !
      Dar varianta retohnologizarii ,oare de ce nu a functionat ?
      --- De ce la Terapia Cluj Napoca , a functionat si la Arad Nu ?? Sau la Antibiotice Iasi ,,etc,,
      Ce se va face in cazuri extreme ,,calamitati , pandemii , razboi etc ?
      • Like 0
  • Mihai check icon
    La noi ca in orice societate capitalista se construieste si se fabrica ceea ce se vinde la un pret competitiv. Daca farbrica respectiva era profitabila cu siguranta nu se inchidea. Solutia pentru cazuri neprevazute in care nu se pot procura astfel de consumabile este sa se organizeze o strategie de stocare, nu sa se subventioneze sine die astfel de activitati din banii contribuabilului.
    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult