Foto: Alexander Shcherbak / TASS / Profimedia
Conferința de presă a ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, de după întâlnirea de la Antalya (Turcia) cu delegația Ucrainei, ne-a amplasat pe toți în cel mai propriu univers comunicațional bolșevic. Mai pe scurt, S. Lavrov este un exemplu de propagandist și apparatchik bolșevic cu toate armele din dotare, dar în primul rând cu cele ale logocrației, ale limbajului și gândirii specifice regimurilor totalitare. Oricare ar fi fost întrebările jurnaliștilor prezenți, aceștia nu l-au putut „așeza” în termenii răspunsurilor și comunicării în care „cuvintele au înțeles”.
Limbajul propagandistului bolșevic S. Lavrov a apelat în mod evident la cele trei anulări ale comunicării logocratice: „anularea logicii”, „anularea realității” și „anularea limbajului”. Comunicarea lui Lavrov se înscrie în așa numita „vorbire cinetică”, adică limbajul modifică permanent sensul stabilit al cuvintelor în „variante instabile și ambigue”. Mai pe înțeles, orice întrebare a jurnaliștilor a fost deturnată de la sensul ei de o sumedenie de digresiuni în care Lavrov propunea o altă realitate. Astfel, el a venit cu o lecție învățată în care tematica divagațiilor, total excentrică realității războiului, era structurată de afirmații precum: „Vestul și SUA sunt malefice și au cauzat acest război”, „Rusia nu a invadat Ucraina”, „civilii nu au fost omorâți de armata sovietică”, „există laboratoare de arme biologice în Ucraina, înființate de SUA” etc.
Peste tot, o retorică perversă asumată temeinic de ideologia și propaganda bolșevică, în care minciuna și evitarea realității au făcut o carieră îndelungată în istoria omenirii din ultimul secol. Logocrația și limba de lemn în comunism au fost instrumentele de bază ale ideologiei bolșeviste și naziste. Să nu uităm că experimentele lingvistice, care au debutat în Rusia țaristă înainte de 1917 și s-au dezvoltat după această dată, s-ar putea să fi inspirat logocrația și limbajul de lemn bolșevic. Dacă ne gândim la Cercul lingvistic de la Moscova, la V. Skolvski și L. Jakubinski, aceștia au fost cei care au inspirat limba de lemn și regimul logocratic comunist. Funcțiile limbii de lemn, așa cum le-au analizat Orwell și T. Todorov, au fost concentrate pe descentrare sau pe „doublethink”: „cel care luptă pentru comunism/trebuie să știe să se bată și să nu se bată/să spună adevărul și să nu-l spună/să-și țină promisiunile și să nu și le țină/să se expună pericolului și să fugă de primejdie/să se facă recunoscut și să rămână invizibil. (G. Irimiaș, „Structurile textuale ale discursului politic totalitar”, 2008).
Într-un asemenea context al divagațiilor, al evitării, al minciunii, al alienării semantice s-a amplat și S. Lavrov la conferința de presă de la Antalya. El este un produs rudimentar al așa-numitului Institut al limbajului și al gândirii, înființat în 1931 în URSS. Limbajul și gândirea, limba și ideologia au fost instrumente eficiente în modelarea „omului nou”, bolșevic, iar acest institut este expresia convingătoare a logocrației comuniste. Ceea ce este întru totul năucitor este modul în care unii jurnaliști, analiști și comentatori politici îl apreciază pe S. Lavrov și îl declară ritos ca unul dintre cei mai mari diplomați ai lumii. Puțină minte, multă prostie și nebăgare de seamă. În realitate, S. Lavrov este un îmbâcsit și fanat ideolog de partid din stirpea lui Troțki, Stalin sau Dzerjinski, el ilustrând modul în care se derulează astăzi falimentul diplomației care ar trebui să însemne: negociere, arta dialogului, căutarea soluțiilor, inteligență și astuție, abandonarea prejudecăților, adaptabilitate la situații noi, o bogăție umană, sufletească, un „făcător de pace”, un atașat intereselor propriei țări și nu doar ale conducătorilor săi, căutarea binelui reciproc și a compromisului admisibil.
Serghei Lavrov nu le are pe niciuna dintre acestea. El rămâne un propagandist bolșevic, întârziat și rătăcit în timpul nostru, manipulator a cărui inteligență atât de admirată de netoți stă doar în vârful limbii. El împrăștie îndoieli în legătură cu așa-numita știință diplomatică, etalând minciuna logocratică ce a făcut atâta rău omenirii. Acest exemplu ne face să ne gândim, pe de o parte, la formalismul scrobit al etichetei și comportamentului diplomatic în care, în mod misterios, „nu spui tot, nu crezi tot, nu faci tot”, întrucât diplomația este în primul rând o artă a escamotării, iar pe de altă parte, ne gândim la școala noastră diplomatică și la numirea ambasadorilor în diverse țări. Este vorba de o școală condusă de improvizați care reciclează meserii străine diplomației, iar ambasadorii, precar pregătiți, sunt numiți la plesneală. Desemnările lor se fac din interese de partid, din fidelități față de președintele țării, din familiarisme și nepotisme originate în trecutul comunist al țării. Pe lângă toate acestea, S. Lavrov este o rămășiță urâtă „a unui trecut care nu trece”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Putin a fost un elev mediocru. Ei bine, si ce-i cu asta?! Ar fi fost mai misto ca unul mai inteligent sa omoare oameni?
Dar, sa speram, ca mai devreme sau mai tarziu vom afla ceva despre fisa anatomo-patologica a celor mai sus amintiti. Aia ar fi intr-adevar interesant. In timp ce rontai un sandwich in fata ecranului, sa afli ce fel de intestine, vezici, sfinctere si urme de creier aveau in ei respectivii scelerati.
Sincer sunt de alta parere intrucat am crescut intr-o dictatura comunista fara internet, insa parintii mei refuzau sa fie spalati pe creier si ascultau Europa Libera si Vocea Americii ca sa auda si cealalta parte a discursului. Rusul de azi nu vrea sa iasa din bula si sincer n-are oua sa iasa in strada, n-a avut niciodata. Cand ai rana in stomac de la foame, mai uiti de rele cand vezi ce armata glorioasa ai si ce conducator puternic care nu se lasa umilit de imperialistii capitalisti.
Pe langa Europa Libera am mai crescut cu povestile strabunicei despre eliberatorii sovietici care destupau butoiul de vin cu securea in loc sa scoata cepul, sau luau porcul din batatura si-l fierbeau cu tot cu maruntaie in niste cazane uriase in curtea ta sub privirile flamande ale familiei pagubite. Cand am mai crescut am hotarat sa-mi formez opinia din experientele proprii, considerand ca o natie ce i-a dat pe Dostoievski, Puskin sau Lomonosov nu poate fi badaranita complet. Rusii pe care i-am cunoscut personal au fost in mare parte in concedii si par sa mearga toti pe motto-ul tatucii Stalin: Mai bine prea mult decat insuficient. Betivani grei, ghiolbani, galagiosi, barfitori si surprinzator aroganti cu un aer de superioritate fata de vestici, asta in timp ce-si umpleau bidoane de plastic cu tequila de la barul all inclusive ca sa aiba si pt acasa.
Ipotetic, vorbind, ar fi capabil Lavrov să reprezinte profesional, ca ministru de externe, un alt stat? Irlanda sau Argentina sau Izrael sau....
Abia atunci ar putea fi apreciată prestația lui diplomatică.
Părerea mea e că Lavrov n-ar putea reprezenta altceva decât o Rusie Autocrată (ceea ce e un pleonasm) sau poate Coreea de Nord.... în general o dictatură.
Dar esența articolului e în ultimele lui rânduri, cele care vorbesc despre precaritatea diplomaților noștri. E un fapt. Îngrijorător!
Dar acest aspect nedorit și contraproductiv nu vine din neglijența sau îngăduința celor care decid numirea lor, ci este sistemic. E consecința directă a sistemelor politice bazate pe partide.
Si cred ca facem în continuare aceeași greșeală sa ii "evaluam" și "analizam" pe ruși după valorile și principiile vestului, visând ca cândva ei vor adera la valoriile și principiile noastre. Greșit. Foarte greșit. Ei nu vor fi nicioadata vestici. Nici nu doresc sa devină vestici. Vedeți cum se comporta oligarhii ruși în vest, și marea majoritate a rușilor când ajung în vest: badarani, nesimțiți, inculți care cred ca pentru ca au bani, toți ceilalți trebuie sa devină sclavii lor. Noi trebuie sa ii luam așa cum sunt - adica ordinari - și tratati corespunzător.
Si ar fi un moment foarte bun ca Europa sa se trezească și anumite tari ca Austria, Germania, Elveția, Cipru, UK sa înțeleagă ca a face în continuare afaceri cu rușii înseamnă te murdărești cu sânge pe mâini.