Agresarea dascălilor - o altă față a disoluției statului

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Profesori înjunghiaţi, agresaţi, obiecte ale fanteziilor sexuale ale elevilor: înregistrări care produc, firesc, emoţie publică şi ne fac să uităm de corupţie, plagiate, infractori eliberaţi din cauza unor legi prost scrise şi a unei Curţi Constituţionale parazitate de slugile infractorilor. Şi, totuşi, toate acestea au un numitor comun, o linie roşie aparent inobservabilă.

Pentru o societate gestionată autoritar de un aparat de stat populat de incompetenţi a căror calitate unică a fost obedienţa faţă de ideile câtorva lideri comunişti şi care emitea legi a căror aplicare trebuia fentată, neîncrederea în liderii politici era firesc să fie ridicată. Mai ales că, după Revoluţie, aceştia au dovedit oportunism feroce şi dorinţa de îmbogăţire rapidă, sfidând alegătorii şi speranţele lor. Totuşi, acest sentiment s-ar fi putut atenua odată ce nivelul de trai a crescut şi România a intrat în cluburi internaţionale selecte. 

Totuşi, nu a fost aşa, ci dimpotrivă.

Ultimul deceniu a adus o luptă a clasei politice cu justiţia, bunul-simţ şi valorile europene de care, la început, am fost seduşi. Odată ce în România “mari personalităţi” au luat drumul puşcăriilor pentru furtul banilor publici, aproape toate partidele care au format guvernele au avut ca principală grijă edictarea unor legi care să dea asigurări membrilor importanţi că nu vor mai putea fi plimbaţi cu cătuşe, iar averile ilicite confiscate. Iar în sprijinul partidelor conducătoare a venit o întreagă armată de televiziuni şi publicaţii deţinute ori stipendiate generos de personaje sulfuroase îmbogăţite fraudulos în anii tranziţiei. Iar pentru a-şi spori puterea, s-au asigurat de sprijinul generalilor unor servicii secrete, cointeresaţi, la rândul lor, sub diverse forme, să participe la demolarea justiţiei şi, poate, fără să dorească, a statului.

Când cetăţeanul vede impunitatea de care se bucură unii dintre membrii societăţii, îşi pierde încrederea în sistem. Când poliţia este parazitată politic, şefii inspectoratelor ascultă de baronii locali şi le solicită subalternilor să închidă ochii la ilegalităţile protejaţilor, respectul pentru lege şi ordine dispare. Imaginile cu poliţişti bătuţi de infractori, caschetele care zboară de pe capul acestora după ce primesc câte o palmă de la interlopi sunt simptomele unei maladii care a distrus în ultimii ani o instituţie esenţială pentru aplicarea legii. Cum ar putea fi altfel când însuşi ministrul de interne a fost declarat plagiator în două rânduri?...

Dacă în anii ’90 situaţia din justiţie, politică şi servicii secrete era identică, cel puţin liderii politici, în ciuda corupţiei pe care o patronau, impuneau oarecare respect. Parlamentele şi guvernele erau populate de oameni cu o oarecare pregătire, care puteau rosti liberi un discurs şi nu păreau aduşi în faţa microfonului din şcoli pentru persoane cu dizabilităţi, cum, din păcate, dau impresia în ultimul deceniu puzderie de miniştri şi chiar vreo doi premieri. În ultimii treizeci de ani, nu am mai avut vreun preşedinte care să fugă de o discuţie liberă şi ale cărui declaraţii să dea speranţă oricărui repetent de şcoală generală că, la un moment dat, ar putea şi el să ajungă “cineva”.

Iar pentru a-şi ascunde puţinătatea intelectuală, toţi aceşti lideri buni să populeze tragi-comedii balcanice şi-au pavoazat CV-urile cu doctorate. Ce a însemnat obţinerea lor? Coruperea unui întreg sistem, transformarea Educaţiei într-o Cenuşăreasă condusă de interlopi intelectuali, puşi acolo de liderii de la centru pentru a satisface orgoliile şi foamea de bani a partidelor şi liderilor lor incompetenţi. Învăţământul nu se mai face pentru copii, ci pentru a prezerva interesele unor grupuri care au parazitat sistemul. An de an, procentul din PIB alocat Educaţiei este tot mai mic, de parcă guvernele doresc imbecilizarea românilor, iar nu pregătirea lor pentru provocările secolului XXI. Câmpeanu şi succesoarea sa (ştie cineva care nu e implicat direct în problemele Educaţiei numele şi figura actualului ministru?) demonstrează că nu sunt interesați de actualizarea programelor, de rezolvarea problemelor pe care le cunoaşte orice dascăl, ci de a perpetua un sistem anchilozat, parazitat politic, manevrabil după voia celor de la putere.

Cum să se comporte copiii care învaţă de la părinţi că şcoala nu le asigură un viitor, mai ales în mediul rural, că trebuie să mai meargă câţiva ani prin clădirea cu veceul în curte fiindcă e obligatorie prezenţa lor acolo? Cum să arate respect copiii unui dascăl pe care înşişi părinţii îl acuză că le distruge odraslele cu prea multe lecţii? Cum să nu vrei să îi iei gâtul unui profesor care te stresează cu un extemporal neanunţat când ţi se repetă acasă că trebuie să îţi trăieşti viaţa şi să nu te streseze nimeni?

Şi de ce ar gândi altfel părinţii sau bunicii care văd cum chipiele poliţiştilor zboară la palmele date de şmecheri, când infractorii sunt eliberaţi fiindcă s-au prescris infracţiunile lor evidente, când văd miniştri care vorbesc mai agramat decât fostul secretar PCR de care râdea întreaga fabrică, când premieri şi preşedinte se fac de râsul lumii când trebuie să citească două fraze de pe o foaie, când universităţile noastre sunt în urma celor din fostele colonii africane, dar România e plină de doctori şi generali, când pensiile se acordă după instituţia în care ai lucrat şi nu după contributivitate, când televiziuni şi ziare creează şi distribuie cu generozitate fake news despre conspiraţii mondiale şi organizaţii oculte care ne hărţuiesc liderii adevăraţi?

Întotdeauna când ne spunem că mai jos de atât nu putem ajunge ca naţie, câţiva, acolo sus, ajunşi prin orice altceva în afară de meritocraţie, au pregătit deja treapta de mai jos. Fiindcă noi, ca societate, ne-am lăsat pe mâna unor lideri cărora, într-o lume normală, nu li s-ar încredinţa conducerea nici măcar a unei echipe de la salubritate. Iar când neisprăviţii ajung să conducă o ţară nu o pot face liniştiţi şi deplin decât atunci când o transformă după chipul şi asemănarea lor.

Ceea ce aproape le-a reuşit.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp