Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple. Un an din care fiecare a înțeles ce a vrut

foto: Profimedia

Suntem după 10 luni în care se încearcă la nivel economic repararea unora dintre stricăciunile de dinainte. Pentru că toate nu vor fi putea reparate așa ușor. Controlul deficitului bugetar deja există, el a scăzut la jumătate după primele două luni din 2026, iar pe întregul an ar trebui să coboare spre 6% din PIB, după ce a fost și aproximativ 9% acum un an și ceva.

Ce era normal să se întâmple

- pasul de corecție bugetară este foarte mare, pentru că și urgența din vara lui 2025 era mare. Era normal să apară un deranj prin economie, am văzut graba de a folosi cuvinte care dramatizează, precum “prăbușire” sau “criză”, dar mai avem până acolo.

- scădere consum în ianuarie și februarie cu 6% față de anul anterior, practic șocul măsurilor de creștere a taxelor s-a transmis după 6 luni. Începuse să se manifeste în trimestrul 4 și continuă în trimestrul 1. 

- inflație pe ultimele 12 luni de aproape 10%. Din acest 10%, cam 2.5 – 3 procente provin din creșterea TVA și a accizelor din august 2025 plus din creșterea costurilor cu electricitatea în iulie 2025, când s-a liberalizat acel segment. Așa că fără acestea, inflația tot ar fi fost 7%. Am vrut subvenții la electricitate care s-au putut plăti până în iunie 2025, iar din moment ce nu s-au mai putut plăti, a urmat revenirea prețului.

Acel șoc inflationist s-a produs acum 9 sau 10 luni, nu a fost unul recent.

La ora aceasta nu știm datele finale privind scăderea economică din T1 2026, unele estimări indică minus 2% față de aceeași perioadă a anului trecut. Recesiune în toată regula.

De aici încep părerile împărțite, în funcție de ce ar fi crezut fiecare că e posibil în această perioadă, iulie 2025 – aprilie 2026:

 a) eu mă situez în categoria celor care cred că nu se putea evita creșterea taxelor, începând cu iulie-august. Știm că se vorbea de comprimarea deficitului cu 30 de miliarde de lei anual, iar numai din reducere cheltuieli nu s-ar fi putut, că n-am văzut pe nimeni să se ofere să înceapă cu el reducerile.

Cam știm ce avem în curte, în zona politică și administrativă. Ei una zic, alta fac, când e vorba să se protejeze unii pe alții pe reducerea cheltuielilor. Iar când se apucă să taie, încep de unde e mai la îndemână, de la unele categorii de cetățeni sau de la unele profesii.

Căci nici mie nu îmi place că s-a început cu tăierile dinspre educație, concedii de creștere a copilului sau prima zi de concediu medical.

Abia acum bugetul public a ajuns într-o zonă în care s-a comprimat deficitul cu circa 30-40 miliarde de lei anual, adică 3-4 miliarde de lei lună de lună.

Și abia am parcurs mai puțin de jumătate din drumul necesar al ajustărilor. Desigur, îmi doresc, precum majoritatea cetățenilor, să vedem și scăderi semnificative de cheltuieli bugetare: până acum vedem doar un -3.5% la cheltuielile cu personalul și o scădere semnificativă pe subvenții acordate de la buget. Scăderea pe investiții din primele două luni nu o consider, pentru că “deadline”-urile din PNRR ar trebui să împingă lucrurile către niște investiții mai mari în acest an.

b) există categoria celor care au iluzia că s-ar fi putut face niște reduceri și mai mari de cheltuieli și că nu era nevoie de creșterea taxării. Ca și cum ei n-ar ști cu cine avem de-a face pe scena politică. Poate să fi venit vreun salvator, sau cineva, oricine, care să taie cu drujba, cum au văzut ei în online. Și eventual nici atunci să nu fi scăzut economia, căci dacă ar fi scăzut tot ei s-ar fi apucat să plângă recensiunea și scăderea consumului.

Aceasta rămâne o iluzie, n-am avut nicio secundă senzația că execuția bugetară va începe să arate corecții din iulie 2025. Doar de prin noiembrie - ianuarie am început să vedem îmbunătățirile.

c) apoi mai există categoria celor care abia așteaptă să scăpăm de povestea asta cu austeritatea, că am obosit după 10 luni. Să se schimbe Guvernul și să se revină la ce se știa, să ne mai crească cineva niște salarii sau, după caz, niște pensii.

Lăsați asta cu productivitatea din economie și cu eficiența. Asta e pentru teoreticieni. Iar cu deficitele să se descurce cine le-a făcut, nu noi. Vrem să începem anul de muncă pe 8 ianuarie, apoi ne mirăm că luna ianuarie e în scădere economică și mai vrem și punți și vacanțe cam în fiecare lună. Toate pe creștere de venituri, dacă se poate.

Vrem și vouchere, ca să nu stricăm sezonul turistic de la mare. Sau de la munte. De exemplu, Asociația Națională a Agențiilor din Turism ( ANAT) susține că știe de problemele din sector, știe de deversările de la Năvodari și Mamaia Nord în Marea Neagră, dar să nu stricăm sezonul, domnule. Iar bugetarilor să le plătească în continuare Guvernul vacanțele la mare sau la munte, ca să susținem turismul.    

Tot aici se încadrează și politicienii care pe de o parte plâng pe umărul consumatorului ca să fie reduse accizele pe combustibil, sau să se mai plafoneze ceva la energie sau la alimente, iar pe de altă parte sunt pregătiți să arate cu degetul către eventualele derapaje bugetare care s-ar crea. Dar acolo e deja ticăloșie, nu merită despicat firul mai departe.

Cam asta își dorește a treia categorie, iar a patra:

d) își dorește să dăm foc la țară, asta din principiu. Oricum toți cei trimiși să ne conducă sunt incompetenți, iar doar ei știu cum trebuia făcut de fapt.

Mai toată lumea se uită în oglinda retrovizoare și mai nimeni nu se uită în față:

- se vorbește despre inflația de 10%, însă șocul inflaționist adevărat s-a produs în iulie-august, nu acum. După august-septembrie 2026 vom vedea o coborâre bruscă a ratei inflației spre 6% sau 5%. Dar cine mai are răbdare 4 luni?

- se vorbește despre prăbușirea economică și prăbușirea consumului: șocul s-a produs în trimestrul 4 și în prima lună din 2026. Începând cu februarie avem o stabilizare a consumului la nivelul de mai jos: 94 dintr-o sută, acea sută pe care o știam anul trecut. De aici trebuie reluată creșterea. Dar percepția publică reține ideea de -6% până prin luna mai sau iunie, abia apoi vom conștientiza că ne-am stabilizat la nivelul de mai jos.

- tot în oglinda retrovizoare se uitau și câțiva economiști care spuneau în noiembrie sau decembrie că încasările din TVA crescuseră cu doar 11%, pentru că se uitau pe toate cele 11 sau 12 luni ale anului. În realitate, în lunile de toamnă vedeam deja +20% la încasări din TVA vs aceeași lună din anul anterior. Lucru confirmat apoi în ianuarie 2026. 

Concluzia mea este că șocul economic s-a produs, era normal să se întâmple când ai corecție fiscală, iar de aici înainte ar trebui să înceapă revenirea. Doar că unii au alte gânduri. Și le-ar plăcea să nu înceapă.

Revenind la titlul de mai sus, ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple:

- în următoarele săptămâni o să vedem dacă rămâne un Guvern minoritar sau dacă se schimbă premierul. Pentru categoriile b) și c) de mai sus, asta ar fi o victorie.

Doar că să avem grijă să nu ajungem într-un teritoriu mai rău decât cel în care deja suntem.

Asta ar mai lipsi, ca pe lângă presiunile unei crize externe, să mai avem și cresteri de curs de schimb, creșteri de dobânzi la titluri de stat din nou, după ce tocmai se mai stabilizaseră, creștere suplimentară de inflație.

Adică în final să fim și cu economie în scădere și cu dobânzi mai mari decât acum, plus un curs de schimb mai mare. Adică inflație mai mare. Pentru că am agreat că scăderea cheltuielilor bugetare rămâne una iluzorie, cred că ați observat deja. Aici nu găsesc eu logica celor din categoria b) descrisă mai sus. Ce doresc ei de fapt și ce tip de “victorie”?

Nu îmi propun aici să spun că economia se prăbușește în două săptămâni dacă se schimbă abordarea privind bugetul țării, ce spun este că ne poate fi mai rău tuturor.

Vom vedea cum va fi până la urmă.

În orice caz, argumentele logice pot fi bătute la coadă la supermarket: “ne-au distrus ăștia”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp