Cu mai bine de 15 ani în urmă, acest teren de 300 de hectare din Munții Făgăraș era acoperit de o pădure seculară. Mii de arbori coniferi, cu rădăcinile bine înfipte în pământ, au crescut până ce și-au ridicat vârfurile la peste 30 de metri deasupra solului. Toți au fost culcați la pământ între 2009 și 2012, legați cu cabluri, târâți la vale și transformați în bani, în timpul unei tpieri ilegale „la ras”, urmate de un incendiu de proporții. La 12 ani de la distrugere, versanții sunt încă goi, iar acțiunea de plantare a unor noi arbori, derulată de Fundația Conservation Carpathia, cere mari eforturi. În lipsa protecției oferite de pădure, o parte dintre puieții de molid aduși cu mare dificultate la această altitudine - 1.600 de metri - nu ajung să prindă rădăcini: se usucă sau sunt smulși de viiturile din ce în ce mai frecvente.
Inginerul silvic Mihai Zotta, director tehnic al Fundației Conservation Carpathia, coordonează procesul de reconstrucție ecologică din această zonă, numită La Groapele, din apropierea comunei Nucșoara.
El a fost cel care, cu ani în urmă, pe când se afla în vârf de munte pentru a monitoriza caprele negre, a văzut că se taie pădurea și a anunțat autoritățile. La puțin timp după aceea, acolo a avut loc un incendiu. „M-a sunat un coleg de-al meu și mi-a spus: Șefu` arde . Arde în zece locuri deodată”, povestește el. Care este probabilitatea ca focul să pornească într-un astfel de loc din zece părți? „Niciuna, noi credem că au încercat să își ascundă urmele și să nu se mai știe ce s-a tăiat ilegal”, spune inginerul silvic. În locul arborilor de altădată, vezi azi doar cioturi carbonizate ițindu-se din iarba înaltă.
Fundația Conservation Carpathia, care cumpără în România păduri aflate în proprietate privată pentru a le salva de la tăiere, a achiziționat și acest teren pe care și-a propus să îl reîmpădurească.
Defrișările ilegale din județul Argeș, printre care și aceasta, au fost obiectul unor dosare penale. Potrivit presei locale, în două dintre ele faptele s-au prescris, în altul, principalii acuzați, condamnați inițial la până la 10 ani de închisoare, au fost eliberați din penitenciar printr-o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
„Jumătate din solul fertil de La Groapele s-a dus la vale”
„Procurorii vorbeau de un prejudiciu de 100.000 de metri cubi de lemn. Dacă un astfel de arbore are 3 metri cubi de lemn, vorbim de 33.000 de arbori care au fost duși devale”, crede Mihai Zotta.
De când a fost tăiată pădurea de La Groapele, orice ploaie mai mare a luat cu ea solul fertil de pe versanți. „Pentru că nu a mai existat pădurea care să rețină apa în coronament și prin rădăcini și să o elibereze treptat, de fiecare dată când a avut loc o ploaie s-au format șuvoaie torențiale care care au spălat solul fertil. Eu apreciez că poate jumătate din solul fertil de La Groapele, care a fost creat prin depunerea de materie moartă, frunze și trunchiuri uscate, în sute sau chiar mii de ani, s-a dus în doar câțiva ani la vale”, explică Mihai Zotta.
Lupta pentru supraviețuire
Urcăm pe panta abruptă prin iarba înaltă care în multe locuri crește chiar din stâncă. Pe aici a fost un drum pentru exploatarea forestieră pe care inginerul silvic l-a desființat și pe care acum sunt plantați din loc în loc puieți. Mulți dintre ei se chinuie: au acele galbene, întoarse în jos, semn că pământul e puțin și sărac.
Ceva mai încolo, un mic triumf al vieții: un pui de molid verde, cu mugurii în vârf, semn că îi merge bine.
Apoi unul complet uscat.
„Trebuie să treacă însă câțiva ani până să îi considerăm salvați”, spune Zotta. Un pui de molid care are o evoluție favorabilă crește aici între 3 și 7 centimetri într-un an. Cifrele vorbesc despre cât de greu se regenerează zona în care coniferele ajungeau înainte la o înălțime de 30 de metri.
Plantări cu drona
Doar în această primăvară în zonă au fost aduși peste 100.000 de puieți. Din cauza terenului abrupt, puieții trebuie cărați cu UTV-urile, mici vehicule utilitare, sau cu măgarii. Până la plantare, silvicultorii și zilierii trebuie să aibă grijă mereu ca rădăcinile să nu fie lăsate în soare sau deteriorate. Oricând, în timpul acestui proces, în rădăcini poate ajunge o bacterie care să afecteze arborele zeci de ani mai târziu, spune Mihai Zotta.
În zonele cu teren foarte accidentat, plantarea se face aruncând semințe din dronă, iar acum Fundația își propune să folosească drone mai mari, care să arunce semințe aflate în boluri cu pământ fertil.
Tot cu ajutorul dronelor sunt monitorizate suprafețele de testare - numite piețe de probă - pentru a vedea câți puieți se prind după plantare. „Trebuie să avem o imagine reală. Exista o practică între silvicultori să folosească mereu aceleași piețe de probă și când veneau controalele ca să verifice stadiul pe acelea le arătau. În piață totul era perfect pentru inspecție, dar dincolo de ea era gol. Nu așa se fac lucrurile”, spune Mihai Zotta.
La Groapele, regenerarea naturii este dificilă. Cu toate acestea, pe unii versanți au apărut specii pioniere, precum salcia căprească și plopul tremurător, primele care cresc după un dezastru. Deși nu sunt rezistente, ele au un rol în stabilizarea solului și în pregătirea revenirii speciilor proprii zonei - în acest caz, molidul.
„Natura își revine mult mai greu aici, unde a fost perturbată fantastic prin tăieri brutale care au fost din vârful muntelui, de la jnepeniș, până la baza pâraielor. Mai ales că s-au adăugat și pășunatul abuziv, și aceste schimbări climatice care au adus și temperaturi extreme, și ploi torențiale. Practic vedeți că, în 12-13 ani, natura și-a revenit foarte puțin. Ceea ce încercăm noi să facem, mai ales în aceste zone care se apropie de golul alpin este să ajutăm natura să revină mai repede. Asta înseamnă că încercăm să intervenim prin plantare cu speciile care au existat aici și nu cu invenții de ale noastre. Soluția găsită de natură, pe parcursul a milioane de ani de evoluție, este întotdeauna mai bună decât ceea ce găsim noi pe moment, pe parcursul unei generații”, spune Mihai Zotta.
185.000 de arbori seculari tăiați legal în 3 ani în Munții Făgăraș
Potrivit lui, nu doar tăierile ilegale, ci și unele tăieri legale pot avea consecințe grave asupra ecosistemului.
„În 3 ani și jumătate, de la sfârșitul lui 2019 până în 2023, în situl Natura 2000 Munții Făgăraș se tăiau în jur de 3 milioane și ceva de arbori legal. Aici trebuie să vă gândiți că e vorba și de păduri tinere, iar acolo se taie mai mulți arbori ca să facă 1 m³ de lemn. Dar ce mi s-a părut trist este că, din păduri naturale, bătrâne, care încă mai există în munții Făgăraș în acești 3 ani și jumătate au fost tăiați în jur de 185.000 de arbori bătrâni, cu vârste peste 120-130 de ani.
Ceea ce este, din punctul nostru de vedere, trist pentru că valoarea acestor arbori și a pădurii pe care o constituie este mult mai mare decât simpla valoarea a lemnului. Peste o anumită vârstă, acest lemn nici nu mai este de lucru neapărat, pentru că avem un arbore bătrân, care începe să aibă defecte. Un astfel de arbore care cântărește o tonă, două, trei tone, când este doborât se sparge bucăți și ajungi să tai aceste păduri bătrâne, deosebite câteodată, în mare parte pentru lemn de foc. Îl aduci din vârful muntelui, creezi niște probleme de mediu, doar ca să ajungă să fie transformat în lemn de foc. Nu vrem să fim înțeleși greșit, poate că și suntem de multe ori înțeleși greșit, dar noi considerăm că aceste păduri naturale, în care au fost doar tăieri minore, câțiva arbori extrași de-a lungul timpului, dar și-au păstrat aceste structuri naturale, au funcții ecosistemice extraordinare. Este mare păcat să fie tăiate pentru că ele reprezintă mult mai mult decât acest lemn pe care îl au”, explică Mihai Zotta.
Defrișarea masivă de La Groapele, o zonă greu accesibilă, nu este vizibilă de la drumul mare, nu-i este la îndemână călătorului pe căi bătute. Dar efectele ei se întind mult dincolo de coordonatele sale GPS.
„70 % din funcțiile pădurii sunt altele decât producția de lemn, de la producția de oxigen, sechestrarea carbonului, protecția solurilor, moderarea schimbărilor climatice, biodiversitatea pe care o adăpostesc aceste păduri naturale. Pădurea are un rol extraordinar în a regla aceste schimbări climatice, de a primi și de a reda treptat apa în circuitul ei natural. Carpații sunt bazinele forestiere care protejează sursa noastră de apă. Numai dacă ne uităm pe internet o să vedem câte țări și câte zone din lumea asta au început să aibă probleme din ce în ce mai mari cu apa.
Cu cât vom fi în stare să ne păstrăm pădurile cât mai naturale, în special aceste bazine care sunt izvorul apelor din România, cu atât avem șanse mai mari să o ducem bine și să dispunem de apă potabilă, apă pentru industrie, agricultură, irigații. Toate aceste servicii și funcții ale pădurii, până la urmă, se traduc în servicii ecosistemice și apa curată. Zonele care sunt importante pentru sursele de apă ar trebui să aibă un management mai special, tocmai asupra acestor zone trebuie să ne aplecăm mult mai mult”, crede directorul tehnic al Fundației Conservation Carpathia.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
--- Cati copaci -brazi se taie ,acea firma este obligata tot atat sa planteze la loc si dupa 3 ani ,sa predea parcela cu pomii in viata ! Disciplina si NU smecherie romaneasca !