Românii schimbării. „Semnează, inginere, că, dacă nu, îți fac rău!” Doctorul în silvicultură care s-a luptat cu mafia lemnului ca să apere o pădure din județul Sibiu

În pauza unui congres internațional, doctorul în silvicultură Mihail Hanzu vorbește cu doi colegi irlandezi și le spune că vrea să depună plângeri la autorități și să facă public furtul de lemn din orășelul său natal, Săliște, din județul Sibiu. Din estimările sale, între 200.000 și 400.000 de metri cubi de lemn au fost tăiați ilegal din pădurile ce țin de ocolul silvic în care el lucrează ca inginer silvic. 

„Dacă vei face asta, vei fi marginalizat de toată lumea”, îl previn ei. Iar Mihail Hanzu le povestește că primește amenințări cu moartea pentru că refuză să întocmească acte false pentru lemnul furat sau pentru că refuză să semneze că lucrurile sunt în regulă acolo unde au fost făcute tăieri masive de copaci puternici. „Când mergi în pădure cu doi colegi și trebuie să îi ai tot timpul în câmpul vizual și trebuie să fii tot timpul mai sus pe versant decât ei, ca să poți fugi, marginalizarea nu ți se mai pare o problemă”, le spune doctorul în silvicultură. 

Au trecut mai bine de doi ani de la această conversație. De atunci, și-a dat demisia de la ocolul silvic, a făcut plângeri la DNA, la primul ministru, la Administrația Prezidențială, iar povestea sa a fost spusă în documentarul Clear Cut Crimes, realizat de Rise Project despre mafia lemnului. 

Mihail Hanzu a terminat ca șef de promoție Silvicultura și a făcut un doctorat în biometrie forestieră, măsurarea exactă a pădurii, astfel încât să poți tăia durabil. Încă de la terminarea liceului și-a dorit să rămână în țară și a sperat să facă cercetare în domeniul forestier. „Cred că poți să faci lucrurile la un nivel înalt din foarte multe poziții. Poți să faci cercetare și fiind angajatul unui ocol silvic”, crede el. După ce a terminat doctoratul, însă, singurul post pe care l-a găsit în silvicultură a fost cel de pădurar. Iar în universitate, nici vorbă să găsească o portiță de intrare.

De la Universitatea din Berna la ocolul de la Săliște

„În ciuda faptului că am dat la Silvicultură ca să nu plec din România, singura alternativă pe care am avut-o a fost să trimit o propunere de cercetare postdoctorală la Ambasada Elveției, pentru că ei au niște burse federale elvețiene. Mi-au acceptat-o, au zis că este ceva extraordinar și am fost primul inginer silvic care a primit vreodată această bursă de excelență de cercetare postdoctoctorală. Așa m-am dus și am lucrat la Universitatea de Științe Aplicate din Berna. Bursa era de nouă luni, dar, după aceea, le-a plecat un profesor în timpul șederii mele acolo și mi-au dat mie cursul lui. Mi-ar fi plăcut să rămân în universitate în România, dar nu am avut nicio șansă să intru. Deși nu am crezut cu adevărat asta, începusem să mă întreb: „Oare nu e ceva în neregulă cu mine?”. Nu avea cum, după toate standardele omenești și acceptate de societate era bine ce făceam. Și când am trimis elvețienilor propunerea de cercetare, atunci mi-am dat seama: Da, fac bine ceea ce fac. Am avansat acolo în nouă luni cât aș fi avansat în trei ani aici”, spune Hanzu. 

În timp ce se afla la Berna, a aflat că în localitatea în care se născuse se eliberase un post de inginer silvic. I s-a părut normal să se întoarcă atunci acasă. 

„Am zis: Hai! Dacă eu, care eram de acolo și care vedeam cum se taie, nu mă duceam, cine ar fi trebuit să vină?”. 1 noiembrie 2013 a fost prima sa zi de serviciu la Ocolul Silvic Valea Frumoasei Săliște. La foarte scurt timp după aceea, au apărut și primele probleme: era prima marcare și prima licitație de masă lemnoasă la care asista și vedea primele nereguli.

„Tot ce se putea face altfel decât trebuia, era făcut altfel decât trebuia, atâta timp cât ducea la tăiere de lemn ilegală. Tot. Tot. Și nu o făceau singuri, erau împreună cu autorități locale, organe de control în silvicultură, toți”, povestește doctorul în silvicultură.

„Semnează, inginere, că, dacă nu, îți fac rău!”

Cel mai adesea, spune el, i se cerea să facă acte false, pe care refuza să le întocmească, sau să semneze că a fost tăiat legal lemn de pe parcele pe care nu le văzuse vreodată. „Erau firme care vindeau avize false de însoțire a materialului lemnos. Erau firme care se înființau doar pe hârtie, cumpărau topurile alea de avize și le vindeau mai departe. Un organ de control poate să le depisteze foarte ușor. Nu există furt de lemn fără larga complicitate a Poliției, a Gărzii Forestiere, a autorităților locale. A venit inspectorul de la Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic si Vânătoare, trasformat apoi în Garda Forestieră, cu acte din astea întocmite în neregulă. După ce se face o tăiere, cineva trebuie să meargă în pădure și să facă un control. Nu era făcut controlul ăla și inspectorul îmi zice: Semnează, inginere, că, dacă nu, îți fac rău! Nu pot să semnez, domnule inspector, pentru că dvs. aveți responsabilitatea dvs., eu am responsabilitatea mea”, spune Hanzu. 

O altă tehnică prin care se maschează de fapt tăieri ilegale din pădurile din România este prin cererile de lemn de foc făcute de locuitorii dintr-o anumită comună. În contul lor, se taie în locul copacilor firavi, copaci zdraveni, de cea mai bună calitate, pe care angajații ocoalelor silvice îi vând mai departe. Iar oamenilor le dau ceva lemn de categorie inferioară sau, uneori, nu le dau deloc.

Ca să pară că se taie mai puțin decât se taie în realitate, și atunci când arborii sunt trecuți, aparent corect, în scripte sunt trecuți cu o înălțime sau cu o grosime mai mică decât în realitate, iar acest lucru face ca volumul lemnului tăiat să scadă pe hârtie.

Hanzu vorbește despre modul în care încerca să facă față presiunilor venite din partea colegilor și superiorilor: „Erau oameni care treceau pe lângă ocol și, când veneau la mine, deschideam ușa și începeam să vorbesc pe un ton foarte ridicat: Înțelege că eu acte false nu fac, eu lemn nu fur. Și când vedeau că oamenii ascultă, aveau o reticență și mă lăsau în pace”, spune inginerul silvic.

Prima amenințare cu moartea: „Să vedem dacă mai ieși tu de acolo”

În primăvară, însă, lucrurile s-au complicat, iar Hanzu a fost amenințat pentru prima dată cu moartea. „Am ajuns într-un canton, împreună cu polițistul comunitar, șeful de ocol și pădurarul titular de canton. Și, mergând în pădure, găsim niște cioate, au fost niște arbori de foarte bună calitate furați. Nu poți să iei un molid de 1,2 metri diametru și 45 de metri înălțime, nu ai cum să îl tai fără să te vadă. Și nu era unul, erau 50. Șeful de ocol ezită să îi bată (n.r. să îi marcheze ca tăiați ilegal). Și pădurarul îi zice și asta mi-a rămas în minte: Dacă îi bați pe ăștia, ai de-a face cu mine. Șeful de ocol nu îndrăznește să treacă peste autoritatea pădurarului. Și atunci spun: Cum să nu îi batem? Ăștia trebuie trecuți. Și atunci zice: Dacă mai insiști, îți trimit doi țigani răi în pădure, să vedem dacă mai ieși tu de acolo. De față cu șeful de ocol, cu polițistul comunitar. L-am crezut. Pur și simplu mi-am dat seama că e în stare”, își amintește Hanzu. Cei cu care erau atunci au susținut că respectivii arbori ar fi avut marcajele care permiteau să fie tăiați, doar că acestea erau acoperite de rășină și nu se mai vedea. Hanzu a spus că vor veni altă dată cu o lampă care să topească rășina și să vadă dacă așa stau lucrurile. Au plecat. Nu s-au mai întors, iar pentru acei arbori și mulți alții nimeni nu a fost tras la răspundere niciodată. 

Când a fost amenințat cu moartea era într-o vineri. „În aceeași zi, m-a sunat cineva să-mi spună că se taie în altă parte. Și m-am dus. Șeful de ocol făceau presiuni să fac niște acte care nu respectau procedurile și el insista să le fac, ca să poată să vândă lemnul ăla. Și eu nu le-am făcut și m-am dus în partea cealaltă a pădurii să văd ce se taie și șeful de ocol m-a sancționat pentru că nu m-am prezentat la serviciu, deși eu eram pe teren”.

Din acel moment, amenințările cu moartea au devenit constante. „Îmi spuneau periodic să o să o pățesc. Îmi aduceau aminte că pot să îmi facă rău fizic. Că pot să mă omoare, că despre asta era vorba, chiar dacă nu foloseau întotdeauna cuvintele astea”, spune Hanzu. Spre sfârșit, lucrurile deveniseră și mai grave. „Puneau mâna pe tine, să te ia de piept, să te scuture. Te îmbrânceau. Mă provocau, nu știu de ce, poate sperau că o să îi reacționez și o să dau în ei. Nu am făcut-o niciodată”, își amintește.

Primarul îi cere să „se integreze”. Hanzu răspunde: „Nu pot să mă integrez într-un grup infracțional organizat”

În documentarul Clear Cut Crimes poate fi ascultată o discuție între Hanzu și primarul din localitate, în care inginerul silvic îi spune că vede cum colegii săi fac acte false, iar el nu poate să întocmească în baza lor alte acte, pentru că și acelea ar fi tot false. „Te uiți în altă parte. Îl lași în pace și te uiți în altă parte”, poate fi auzit pe înregistrare primarul Horațiu Răcuciu, care îi reproșează că nu se integrează, în timp ce Hanzu îi răspunde: „Nu pot să mă integrez într-un grup infracțional organizat”. În fața reporterului Rise Project, primarul spune: „I-am spus să se integreze într-o colectivitate la un loc de muncă. Nu sub un alt aspect”.

„A trebuit să spun, să scriu lucrurile astea, pentru că este un jaf prea mare ca să rămână nesimțit de societate. La un moment dat, vor exista probleme foarte mari din cauza tăierii pădurilor și nu am vrut să fiu părtaș, că dacă taci ești părtaș. Și din punct de vedere legal ești părtaș”

Pe 24 noiembrie 2014, la un an după angajare, Hanzu și-a dat demisia de la ocolul silvic și s-a dus la DNA, ca să depună o plângere. În timp ce povestea ce se întâmplă, o femeie a intrat în birou și le-a spus să discute în altă parte. Cel cu care vorbea l-a scos afară, spune inginerul silvic, și i-a spus că alt birou nu au și că îl vor contacta ei. Hanzu a mai trimis atunci plângeri către primul ministru și către Administrația Prezidențială.

„A trebuit să spun, să scriu lucrurile astea, pentru că este un jaf prea mare ca să rămână nesimțit de societate. La un moment dat, vor exista probleme foarte mari din cauza tăierii pădurilor și nu am vrut să fiu părtaș, că dacă taci ești părtaș. Și din punct de vedere legal ești părtaș”, este de părere inginerul silvic. De la cancelariu primului ministru, pângerea a ajuns la ministerul Mediului, al cărui corp de contro a confirmat „o parte din aspectectele” sesizate de el. 

„Nu știu însă ce aspecte s-au confirmat, dacă e vorba despre o amendă de 300 de lei sau despre tăierea ilegală a sute de mii de metri cubi de lemn”, completează Hanzu. Administrația Prezidențială a trimis sesizarea lui la DNA Alba Iulia și face obiectul unui dosar instrumentat de procurorii anticorupție. Însă, remarcă el, în timp ce 27% din suprafața țării este reprezentată de fond forestier iar în ultimii ani au fost făcute masiv tăieri ilegale, în România nu există procurori specializați în delicte silvice. 

Estimez că lipsesc undeva între 200.000 și 400.000 de metri cubi din pădure, peste șase milioane de euro, la un ocol care are 8.000 de hectare de pădure. Lemn tăiat ilegal. Urmele acestor tăieri or să se vadă timp de 100 de ani de acum de către un nespecialist și 200 de ani de către cineva care a făcut facultatea de Silvicultură

Când se fac tăieri masive, terenul începe să se degradeze rapid și să plece la vale, iar pădurea tăiată degajă cantități impresionate de dioxid de carbon. Consecințele pentru mediu sunt devastatoare. „Estimez că lipsesc undeva între 200.000 și 400.000 de metri cubi din pădure, peste șase milioane de euro, la un ocol care are 8.000 de hectare de pădure. Lemn tăiat ilegal. Urmele acestor tăieri or să se vadă timp de 100 de ani de acum de către un nespecialist și 200 de ani de către cineva care a făcut facultatea de Silvicultură”, spune Hanzu despre pădurea din Săliște. 

Costul social al unei astfel de tăieri este mult mai mare, iar cel care îl vor plăti sunt oamenii obișnuiți. „În timp ce ei nu au drumuri, nu au canalizare și aduc cu căruța câte un lemn de pe pășunile lor împădurite alții fură milioane de euro din pădurea localității”, remarcă doctorul în silvicultură. Anii de comunism în care pădurile au fost în proprietatea statului i-a îndepărtat de aceste pe oamenii care nu le mai cunosc astăzi valoarea. Nici măcar pe cea în bani, ceea ce îi face pe cei care le-au primit înapoi să le vândă de multe ori pe nimic.

În România se distrug acum ultimele păduri virgine ale Europei, ceea ce este o crimă și o nebunie, în egală măsură. „În Malayesia, au găsit acum o lună cel mai înalt arbore trobical de 94,1 metri înălțime. Arborele acela de aproape o sută de metri a crescut acolo peste 300 de ani și nu l-a știut nimeni. Cercetare se face de 200 de ani și încă nici nu știi unde e cel mai înalt arbore și nici măcar nu știi cât poate să crească și cum poate să arate pădurea aia. unt atâtea lucruri banale care nu se știu despre păduri, încât e o nebunie curată să tai ultimele păduri netăiate niciodată. În România se distrug acum ultimele păduri netăiate niciodată din Europa”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp