Încercați să vă aduceți aminte de părerile cu care erau de acord, în luna iunie 2015, cei mai mulți dintre cei care urmăreau alegerile prezidențiale americane, specialiști în politologie sau simpli cetățeni.
Hillary nu are contracandidați serioși, se spunea. Ea va avea un mers triumfal din victorie în victorie, până la încoronarea de la convenția națională, ca apoi să câștige, fără mare dificultate, preșidenția.
Este timpul ca Statele Unite să facă istorie, alegând prima femeie președinte. Nu a fost așa și în anii 2008, 2012, când votanții americani au ales și reales un politician de culoare?
Dacă Donald Trump ajunge la alegerile generale, Hillary îl va spulbera cu ușurință, se prognostica cu un an în urmă.
Departe de a avea un mers necontestat, campania doamnei Clinton s-a împiedicat în cel care a fost, la început, privit ca un candidat nesemnificativ: senatorul independent Bernie Sanders din Vermont, autodeclarat socialist, care a aruncat mulțimilor entuziaste propuneri de schimbări nemaiauzite până în prezent în universul politic american. Câștigător în 20 de state - deși este cu 268 de candidați (fără a socoti superdelegații) și cu 4,1 milioane de voturi sub Hillary Clinton - Sanders își pune mari speranțe în alegerile din California, din 7 iunie, unde sunt 546 de delegați democrați la bătaie. În aceeași zi cu alegerile californiene, democrații vor mai avea preliminarii în statele Montana, New Jersey, New Mexico și cele două Dakote, iar după încă o săptămână în capitală și districtul Columbia. Republicanii au alegeri preliminare pe 7 iunie în aceleași șase state cu democrații, dar cu asta campania lor preliminară ia sfârșit. Ei au votat deja în orașul Washington și districtul Columbiei.
Strategul electoral Doug Schoen, cel care l-a ajutat pe Bill Clinton în campaniile lui, atrage atenția că imposibilul începe să apară ca posibil: doamna Clinton, care a arătat vulnerabilități neașteptate și a cărei reputație de candidată puternică s-a fisurat, poate să nu fie cea care va câștiga nominalizarea partidului ei. Mai multe figuri politice de marcă din partidul democrat au început să vorbească deschis despre posibilitatea de a căuta o alternativă celei care pare grav rănită de recentele dezvăluiri ale scandalului e-mailgate și zvonuri noi au apărut despre resuscitarea ideii unei posibile operațiuni de salvare, prin nominalizarea vicepreședintelui Joe Biden, o variantă despre care se știe că s-ar bucura de sprijinul Casei Albe.
Cu o victorie în California și alte câteva state, Sanders spune că el poate să ajungă la convenția națională într-o formă bună, să fie capabil să schimbe poziția unui număr mare din superdelegații democrați și să devină victorios. Șansa ca el să realizeze asta încă pare imposibilă, dar câte lucruri din această campanie nu au părut imposibile, ca să se schimbe radical într-un timp scurt.
Câtă logică avea în, vara trecută, planul lui Trump de a câștiga nominalizarea, eliminând șaisprezece concurenți, dintre care patrusprezece erau politicieni de meserie: patru senatori, un fost senator, cinci guvernatori și cinci foști guvernatori?
Și pentru Trump este importantă câștigarea preliminariilor în California. Pe lângă prestigiul victoriei în cel mai populat stat american, ar fi și o șansă ca - la alegerile generale - să întrerupă lungul șir de succese democrate din Golden State. Imposibil? Mai gândiți-vă!
La mitingurile electorale ale lui Trump din California se adună, așa cum s-a întamplat și în celelalte state, mulțimi record. Dar, spre deosebire de majoritatea celorlalte state, în California campania lui Trump are de făcut față unor proteste mai intense și mai violente decât au fost întâlnite până acum. Cele mai mari mișcări organizate au avut loc la Anaheim și San Diego acum două săptămâni și la San Jose în ultimele zile. Dar în orașul San Jose, manifestațiile au fost violente pe față, au produs victime și forțele de ordine au avut mult de furcă cu ele. În Arizona, la Anaheim și la San Diego am avut de a face cu proteste politice, întrutotul compatibile cu democrația. La San Jose însă, bande de provocatori violenți au venit pregătiți să atace și au atacat, rănindu-i pe cei care participau la meetingul organizat de campania Trump. Protestul politic a fost înlocuit de atacul unei gloate, exprimarea unei opinii s-a transformat în interzicerea opiniei altora.
La unele din aceste demonstrații, participanții au arborat steagul mexican, arzând demonstrativ pe cel al Statelor Unite. Astfel de gesturi pot fi însă urmate de o sporire a suportului pentru miliardarul american, care și-a făcut din rezolvarea problemei imigrației un punct de bază al programului său electoral.
În săptămâna care a trecut, Hillary Clinton a încercat să mute atenția publicului spre alegerile generale și a ținut o conferință de presă anunțată ca va fi despre politica externă a Statelor Unite, domeniu în care se simte superioară oponentului ei Trump, amator în ale politicii. De fapt, conferința de presă a fost mai mult un atac direct al concepției lui Trump, pe care Hillary a numit-o incoerentă și periculoasă pentru întreaga lume.
Dar doamna Clinton încă nu are prea multă libertate, din cauza lui Sanders, care nu se lasă dus și câștigă teren în California. Cu numai două săptămâni în urmă, Hillary Clinton îl depășea pe Sanders cu 10% în media din www.realclearpolitics, ca acum să aibă numai un avans de 4,7%. Alte sondaje, publicate în ultimele zile, raportează o cursă foarte strânsă în California, cei doi candidați fiind despărțiți de numai 2-3 procente, sub limita erorii statistice.
Cu doar câteva zile înainte de completarea alegerilor preliminare, ne putem permite câteva observații, sprijinite de evenimentele prin care am trecut.
Amândouă partidele se prezintă cu un candidat care are cele mai înalte cote de nepopularitate din istoria politicii americane și fiecare din ei este contestat, sau chiar respins, de o bună parte a propriului partid. Fracțiunile anti-Trump și anti-Clinton din partidele opuse au devenit nu numai ostile, dar chiar violente. Și în interiorul fiecărui partid, fracțiunile contestatare ale prezumtivilor candidați nominalizați arată intoleranță și ură față de susținătorii celor care și-au asigurat succesul. Din ce în ce mai nemulțumiți, partizanii lui Sanders aduc acuzații fățișe conducerii propriului partid, amenință cu acțiuni agresive în săptămânile următoare și pregătesc tulburări la convenția națională de la Philadelphia, din iulie.
Amândouă partidele sunt profund divizate și sunt expuse la riscul de reducere a participării la vot a propriului electorat.
Pentru fiecare dintre cele două partide dominante mai există și riscul, nu foarte ridicat, dar de domeniul posibilului, să se fractureze, Aceasta ar aduce sfârșitul lungii tradiții a sistemului bipartinic din poltica americană.
În fine, amândouă partidele ies din preliminarii schimbate de condiția cu care au intrat. Trump a adus milioane de noi votanți în partidul republican, dar nou veniții sunt diferiți de republicanii tradiționali, gândesc altfel și cer o reformare a partidului care să înceapă chiar de la vârf.
Partidul democrat pare definitiv intrat sub controlul aripii stângi celei mai radicale, care a sufocat componenta democrată moderată. Însăși prezența unui candidat ca Sanders, dornic nu numai să câștige alegerile, dar să și schimbe ideologia partidului cu introducerea în platforma lui a unor prevederi de tip socialist, ar fi fost imposibilă acum doar câțiva ani. Dar azi, mulțimi excitate vor să-l ducă la victorie pe Sanders și se declară de acord cu ideile socialismului, despre care habar nu au ce înseamnă. Și asta când la numai câteva sute de mile mai la sud, o țară cu mari bogății naturale, Venezuela, a fost adusă de politicienii socialiști la sărăcie lucie, foamete și haos.
Cineva poate spune, fără a avea prea multe șanse de a greși, că la alegerile prezidențiale americane din anul 2016 majoritatea alegătorilor nu au un candidat care să le inspire încredere și respect și care să le inducă optimism pentru viitor.
În partidul republican, mai multe personalități proeminente, până nu demult nefavorabile opțiunii Trump, au început campanii de convingere în favoarea lui. Așa sunt senatorul Lindsay Graham, speakerul congresului Paul Ryan și senatorul John McCain. Ryan, care a fost un oponent fățiș a lui Trump, până în urmă cu doar câteva zile, spune acum că va vota pentru el și declară că un președinte Trump reprezintă cea mai bună șansă pentru trecerea prin congres a principalelor măsuri de redresare a economiei țării pe care le preconizează republicanii: reforma sistemului de taxe, controlul imigrației și anularea sistemului de asigurări medicale numit Obamacare - deja falimentar - cu înlocuirea lui cu o variantă superioară.
România este din nou prezentă în alegerile prezidențiale. După episodul Guccifer, iată un foarte interesant comentariu făcut de John McCain și publicat în New York Times din 4 iunie. Întrebat ce efecte dezastruoase ar putea avea o preșidenție Trump, senatorul din Arizona a spus: ...Eu încă sunt convins că avem instituțiile guvernamentale care limitează pe acei care ar putea căuta să-și depășească obligațiile constituționale. Avem Congresul, avem Curtea Supremă. Nu suntem în România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Seria prezenta a fost gandita ca un mod de a aduce detalii saptamanale despre campania prezidentiala americana din anul 2016, folosind informatiile existente aici.
Ca si dumneavoastra, cred ca este corect sa existe protectie sociala pentru cei in nevoie, pentru cei incapabili de munca, sau pentru copiii lipsiti de ajutor parintesc. Dar de aici pana la a face asitenta sociala un mod de viata este o mare distanta si excesul facut de guverne care iau de la cei care produc, ca sa dea celor care nu produc, nu este decat un furt protejat de legislatie. Exemplele istorice ale esuarii modelelor social economice socialiste spune totul, asa cum ar trebui sa fie limpede si pentru cetatenii americani, daca ar acorda atentie exemplelor din tarile apropiate: Cuba, Nicaragua, Venezuela...
Spuneti ca ideile lui Bernie Sanders ar fi clasificate in mai multe tari ca fiind idei de centru. Chiar si ideea ca cei bogati sunt "dusmani" (o alta exprimare pentru lupta de clasa), ca si aceea ca impozitele trebuie cresute la 90% (pana la un pas de confiscare-nationalizare)si ca fiecare tranzactie de afaceri trebuie impozitata? Dar ideea egalizarii venitului (redistributia avutiei nationale, indiferent de efortul de participare la creerea ei)?
Oricum, va multumesc pentru interventie si va asigur ca am respect pentru orice opinie, cat timp ea este exprimata cu politete si nu jigneste pe nimeni.
Martin