Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Alegeri parlamentare 2020: un vot contra impostorilor

Camera Deputaților

Foto: George Călin/Inquam Photos

Cuvântul „impostor” apare foarte frecvent în spațiul public în ultima vreme. Este cazul să vorbim mai mult despre impostură, ea având rădăcini foarte adânci și afectând toate sferele societății românești. Cu atât mai mult politica, domeniu în care impostorii autohtoni și-au găsit templul Karni Mata.

Impostura în politică îmbracă două forme generale:

Impostura la nivel profesional, cu CV-uri încărcate de masterate și doctorate făcute la minut, cel mai frecvent în cadrul unor „fabrici de diplome” și locuri de muncă în familie sau la stat, acolo unde competitivitatea și performanța nu valorează mai nimic. În spatele CV-urilor se află indivizi goi de conținut, baloane de săpun, care nu au realizat nimic concret în viață și care au căutat cel mai adesea scurtături pentru a obține ce și-au dorit.

Impostura la nivel uman, indivizi care afișează valori doar de fațadă, care se prefac, de exemplu, că sunt religioși, că le pasă de oameni, că sunt dedicați binelui societății, dar care, în realitate, urmăresc doar interesele proprii, visează doar să parvină, să acumuleze cât mai mulți bani și cât mai multă putere.

Ambele forme sunt întâlnite în toate partidele politice, fără însă ca acestea să fie egale în privința procentului de impostori.

Impostorii îi privesc cel mai adesea cu dispreț pe oamenii cinstiți, cei care au obținut lucruri în viață prin muncă și care sunt „atât de naivi” încât chiar își ghidează viața după principii. Așa cum probabil ați observat de nenumărate ori, această tipologie umană împarte lumea în „șmecheri” și „fraieri”.

De remarcat este atitudinea impostorilor față de profesioniști.

Impostorii mai stupizi îi desconsideră, gândind, spre exemplu: „Ăsta vorbește din cărți, dar tot eu sunt mai deștept pentru că am școala vieții.” sau „Lasă că nu știe mai mult decât mine, citesc și eu cartea, mă uit pe net, îl fac din vorbe.”

Impostorii mai inteligenți privesc profesioniștii cu teamă. Se tem că pot fi deconspirați, identificați și arătați lumii așa cum sunt. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care partidele românești au porțile închise pentru oamenii care își stăpânesc cu adevărat profesiile.

Impostura merge mână în mână cu diletantismul. Politica este o profesie și se supune acelorași reguli ca oricare alta. Însă politicienii autohtoni fie mimează expertiza în domeniu, fie consideră că nu este necesară. Ba mai mult, uneori chiar se mândresc cu faptul că nu se pricep la domeniu, așa cum, regretabil, s-au afișat la un moment dat și unii dintre tinerii politicieni USR.

Natural, impostura și diletantismul vin la pachet cu Dunning–Kruger, eroare de apreciere prin care indivizi incompetenți apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât este în realitate. Orice impostor va fi și fudul, își va purta impostura precum păunul penajul.

Din 2004 încoace, am scris numeroase articole care îndemnau oamenii să voteze. În ultimii ani, îndemn oamenii la a gândi și a se informa, apoi să voteze. Fără cele două, votul pierde foarte mult din capacitatea de a face bine societății.

Tehnologia actuală ne oferă posibilitatea de a afla foarte multe lucruri despre cei pe care urmează să-i votăm. Ne oferă, de asemenea, posibilitatea de a intra în dialog cu aceștia. (Nu ar trebui votați cei care refuză dialogul.) Depunând puțin efort, scădem șansele de a vota în orb, pe baza unor prejudecăți sau opinii însușite superficial.

Pe lângă analiza cât mai atentă a candidaților, votul presupune și a gândi în perspectivă. De exemplu, puteți să-i votați pe liberali cu gândul la o guvernare stabilă, dar luând în considerare și faptul că PNL este în continuare un partid nereformat, cu aplecare puternică spre corupție. Puteți să votați USR PLUS cu gândul la viitor și reforma clasei politice, dar luând în considerare și faptul că ar putea persevera în amatorismul și înfumurarea de care au dat dovadă până acum.

Puteți vota PSD dacă v-a fost bine în ultimii 30 de ani și vreți ca lucrurile să continue ca și până acum. Poate visați chiar la o întoarcere în timp, în vremuri în care v-a fost bine, însă trebuie să luați în considerare că probabilitatea întoarcerii la astfel de vremuri este infimă.

Dacă dincolo de nostalgia trecutului apreciați în mod deosebit șmecheria și tupeul, puteți vota PRO România, la momentul de față vârful de lance al dacilor șmecheri.

Dacă ideologic sunteți conservatori și religioși, poate e mai bine să votați PMP, un partid totuși serios, în detrimentul unui partid extremist care vă face cu mâna din aceeași direcție.

Dacă sunteți maghiari, puteți vota UDMR, ca să aibă în continuare cu cine guverna PNL și PSD. Predictibilitatea poate fi și ea o calitate, de la udemeriști știți la ce să vă așteptați.

Oferta este așa cum este, nu are rost să ne iluzionăm. Putem însă fi responsabili și să votăm în cunoștință de cauză. Putem ca duminică să le stricăm ziua cel puțin unora dintre impostori. Până să decidă ei a fi mai puțini, putem să-i împuținăm noi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bine încondeiați ”cei în cauză” dar schimbarea în bine nu poate veni fără ”educarea liderilor de partid” ! Până în prezent liderii au cam impus agenda și modul de rezolvare și și-au format grupul/partidul după metoda zăhărelului ! Până acum așa a fost dar ... cred că trebuie să depășim această etapă și să trecem cât mai curând la etapa superioară și anume ... Meritocrația ! Ce presupune asta ? 1-- candidaturile să fie libere, nu impuse de liderul partidului ; 2-- lista de candidaturi să fie întocmită pe criteriul meritocrației, adică fiecare persoană care dorește să candideze să aibă ”ceva în spate”, adică să fi realizat ceva până atunci ; 3-- odată realizată lista de candidaturi, ar urma personalizarea candidaților pe funcții urmând ca abia apoi să fie votați/aleși titularii pe funcții. Am în vedere ca personalizarea pe funcții să se facă după gradul de îndeplinire a criteriilor pentru funcții de conducere, respectiv de execuție. Deținerea unor titluri de specialitate în unul sau mai multe domenii nu trebuie să impresioneze și să valoreze mai mult decât experiența și rezultatele obținute în activitate în domeniile certificate de diverse diplome/certificate. O diplomă care nu a fost acoperită (și) de o activitate practică în domeniu nu ar trebui să conteze prea mult. Pentru o funcție de lider contează mult următoarele criterii :
    -- nivelul pregătirii profesionale,
    -- experiența și rezultatele obținute în activitatea practică ;
    -- capacitatea organizatorică și calitatea relaționării (cu colectivul condus) a celui care candidează pentru o funcție de lider ;
    -- un adevărat lider se înconjoară cu oameni competenți (în cel puțin un domeniu), promovează și încurajează colaboratorii în obținerea de idei constructive și realizabile.
    Un adevărat lider nu trebuie să-și aleagă subordonații după gradul de supușenie demonstrate anterior ci după capacitatea de îndeplinire a sarcinilor și după valoarea ideilor manifestate anterior.

    Etichetarea partidelor (în articol) nu ne-a scăpat, cu toată obiectivitatea generală manifestată. Astfel, se pune în cârca PSD tot ce s-a întâmplat după 1989 deoarece a guvernat doar 15,5 ani !
    În plus, toate perioadele cu PDSR/PSD au fost de creștere economică pe când celelalte s-au caracterizat de variații mari (doar PNL sub C. Tăriceanu a înregistrat creștere).
    Ref. USR, oficial nu a guvernat dar a avut miniștri în guvernul Cioloș, caracterizat drept ”guvernul zero” ! Iar în prezent a fraudat alegerile locale (cel puțin Sec. 1 București, văzut de toată țara.
    În plus, unele afirmați ”ocazionale” ne pun serios pe gânduri ! Iar cei mai mari impostori încep din tabăra lui TB (după cum singur a recunoscut : ”..,un stat mafiot, na, că eu știu ce spun !” ). Din păcate, nici un partid cu e curat !

    • Like 1
  • Bine încondeiați ”cei în cauză” dar schimbarea în bine nu poate veni fără ”educarea liderilor de partid” ! Până în prezent liderii au cam impus agenda și modul de rezolvare și și-au format grupul/partidul după metoda zăhărelului ! Până acum așa a fost dar ... cred că trebuie să depășim această etapă și să trecem cât mai curând la etapa superioară și anume ... Meritocrația ! Ce presupune asta ? 1-- candidaturile să fie libere, nu impuse de liderul partidului ; 2-- lista de candidaturi să fie întocmită pe criteriul meritocrației, adică fiecare persoană care dorește să candideze să aibă ”ceva în spate”, adică să fi realizat ceva până atunci ; 3-- odată realizată lista de candidaturi, ar urma personalizarea candidaților pe funcții urmând ca abia apoi să fie votați/aleși titularii pe funcții. Am în vedere ca personalizarea pe funcții să se facă după gradul de îndeplinire a criteriilor pentru funcții de conducere, respectiv de execuție. Deținerea unor titluri de specialitate în unul sau mai multe domenii nu trebuie să impresioneze și să valoreze mai mult decât experiența și rezultatele obținute în activitate în domeniile certificate de diverse diplome/certificate. O diplomă care nu a fost acoperită (și) de o activitate practică în domeniu nu ar trebui să conteze prea mult. Pentru o funcție de lider contează mult următoarele criterii :
    -- nivelul pregătirii profesionale,
    -- experiența și rezultatele obținute în activitatea practică ;
    -- capacitatea organizatorică și calitatea relaționării (cu colectivul condus) a celui care candidează pentru o funcție de lider ;
    -- un adevărat lider se înconjoară cu oameni competenți (în cel puțin un domeniu), promovează și încurajează colaboratorii în obținerea de idei constructive și realizabile.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult