Comunicarea centralizată, în locul uneia la nivel local, conduse de key opinion leaders, oameni cu influență, care pot fi chiar preoți, este o cauză a ratei mici de vaccinare în România, este de părere Alexandru Dincovici, lector asociat la Departamentul de Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice, doctor în sociologie.
„Se comunică în continuare centralizat, când o problemă esențială e cum te duci și transmiți mesajul în teritoriu. Nu știu cât de mult s-a făcut apel la figuri de autoritate locală, la personaje cheie cu influență locală, pentru a duce mesajul de vaccinare. Preoții sunt un exemplu de key opinion leaders, un exemplu de oameni cu influență în local, la care nu s-a ajuns. Avem tot felul de primari care au bătut din ușă în ușă în tot felul de sate și au reușit să își vaccineze oamenii. E un lucru care a lipsit din modul în care a fost gândită centralizat toată campania de promovare a vaccinării”, spune Alexandru Dincovici, într-un interviu acordat Republica.ro.
Miza de fapt este cum aduci vaccinul la cei vulnerabili și cum vii cu informație corectă care să îi ajute pe oameni să ia o decizie, vede antropologul.
În România rata de vaccinare anticovid este sub 40%. De ce așa de mică?
Suntem într-un moment în care s-au făcut deja toate eforturile acelea inițiale din partea autorităților, dar s-au făcut destul de slab și s-a pierdut momentul de început. Acum toată comunicarea din campania de promovare a vaccinării a devenit decredibilizată de ce evenimente s-au întâmplat între timp. În general la noi campania a fost destul de agresivă, cu niște mesaje foarte virulente: te vaccinezi ca să nu moară ceilalți, îi protejezi pe ceilalți.
Ce s-a spus inițial e că vaccinarea e un remediu la boală, dar între timp toate celelalte derulări ce au apărut și ce am mai aflat despre noi tulpini - posibilitatea ca și vaccinații să îi îmbolnăvească pe ceilalți și așa mai departe - au dus la o contradicție între mesajul inițial al campaniei despre vaccin și ce s-a întâmplat după, în realitate. Nici acum nu cred că s-a adaptat campania de comunicare a vaccinării la realitatea bolii și la ce știm acum. Campania a rămas setată pe același tip de îndemn și pe același tip de culpabilizare a celor care nu se vaccinează.
Toată scindarea asta a dus la o încredere foarte scăzută în autorități și în personalul medical. În România încrederea în personalul medical, din câte știu, e la cote foarte joase față de ce se întâmplă în alte țări europene.
Suceava, numită la un moment dat Lombardia României, are cea mai mică rată de vaccinare dintre toate județele. Care e motivul?
În Suceava e interesant. În Suceava există un angajator destul de mare care a oferit un stimulent financiar angajaților, ca să se vaccineze. Acolo au doar 30% dintre angajați vaccinați cu exact același stimulent cu care la o firmă din Constanța s-a ajuns la o rată de vaccinare de 90%. Ce spuneau ei este că biserica – iar asta a apărut și prin presă - se poziționează destul de puternic local. Deși ne putem gândi la Suceava ca la un caz special, pentru că e primul loc din țară unde a apărut epidemia de covid și a fost foarte grav la început, pe de altă parte cred că multă lume consideră că s-a imunizat natural și nu mai vede acum o motivație destul de puternică pentru vaccinare. Asta e o ipoteză de lucru, dar probabil e una destul de bună.
Aici se vede o problemă mare a modului în care a fost făcută campania de promovare a vaccinării.
Acum toți încearcă să adapteze mesajul diferit publicului țintă, dar se comunică în continuare centralizat, când o problemă esențială e cum te duci și transmiți mesajul în teritoriu. Nu știu cât de mult s-a făcut apel la figuri cu autoritate locală, la personaje-cheie cu influență la nivel local, pentru a duce mesajul de vaccinare. Preoții sunt un exemplu de key opinion leaders, un exemplu de oameni cu influență în local, la care nu s-a ajuns. Avem tot felul de primari care au bătut din ușă în ușă în tot felul de sate și au reușit să își vaccineze oamenii. E o chestie care a lipsit din modul în care a fost gândită centralizat toată campania asta.
O altă problemă care mi se pare că e importantă și despre care nu prea vorbește lumea este accesul efectiv la vaccinare al oamenilor din teritoriu. Am fost acum două săptămâni prin Bucovina și pe lângă Suceava, pe la Vatra Dornei. Discutam cu cineva care a trecut prin boală, ar fi vrut să meargă să se vaccineze, dar nu avea unde, pentru că era un singur medic de familie la Vatra Dornei care vaccina, era doar un vaccin - nu știu dacă nu era Johnson&Johnson, care nu are nevoie de condiții speciale de păstrare -, dar medicul avea program destul de redus. Omul nu se descurca cu tehnologia, nu se putea programa, și ar fi trebuit să se deplaseze la distanță foarte mare, ca să poată să facă asta. Având în vedere că incidența bolii e mai mare la persoane în vârstă,trebuia să crească accesul la vaccinare pentru categoriile acestea de oameni. Adică să meargă cu vaccinul la ei și nu să fie ei chemați la vaccin.
Când s-a dat drumul la vaccinare, în țara care e pe ultimul loc la competențe digitale, s-a început vaccinarea pentru categoriile cele mai în vârstă și mai vulnerabile, unde accesul la tehnologie în general e cel mai scăzut. Cred că toate acestea împreună au contribuit la rata mică de vaccinare din România.
Care ar fi explicația din punct de vedere antropologic?
De dinainte de apariția pandemiei, cred că aveam un val destul de puternic de contestare a vaccinării în țara noastră, și nu e un fenomen care e numai în România, se vede și în alte state. Sunt oameni care refuză să facă copiilor vaccinurile obligatorii, inclusiv medici care întreabă la schema obligatorie dacă ești de acord să îți vaccinezi copilul și alte anomalii de felul asta, care trec neobservate. Pe lângă asta, cred că vaccinul pentru Covid, în momentul în care a fost dezvoltat de Pfizer și de Moderna, a devenit deodată altceva. pentru că nu s-a mai vorbit de vaccin doar în termeni de vaccin, s-a vorbit despre ser experimental, s-a vorbit despre tehnologie, tehnologie cu ARN mesager. Cumva sunt niște cuvinte care au intrat în vocabularul public deodată, legat de ceva ce înainte era cu totul complet diferit - te injectai cu ceva ce conținea un virus în cantitate suficient de mică, încât să nu ai efecte adverse foarte complicate și totuși să dezvolți anticorpii respectivi. Acum, când ți se spune că se injectează ceva cu ARN mesager și se întâmplă niște lucruri în corp pe care nu le înțelegi, deja miza devine diferită și cred că în general suntem reticenți la multe tratamente destul de invazive. Vaccinul e invaziv, pentru că ai un ac care îți găurește pielea. În psihanaliză una dintre funcțiile principale ale pielii e cea de a conține eul și individul și asa mai departe și sunt tot felul de metafore în anumite societăți în care transgresarea acestei limite e considerată foarte gravă și în general oamenii sunt reticenți la așa ceva. Cred că toate aceste lucruri împreună duc la explicația unei rate de vaccinare scăzute.
Cum ați fi văzut o strategie de comunicare eficientă a campaniei de vaccinare?
Sunt atât de multe informații contradictorii care circulă acum, sunt atât de multe opinii diferite, inclusiv în rândul personalului medical. Până la urmă oamenii, în momentul în care vor să ia o decizie de genul ăsta, se gândesc și la ce efecte are vaccinul. Efectele adverse sunt minimizate cumva de multă lume în comunicarea publică, mai ales, cele ale bolii sunt exacerbate, dar nu există un consens și nu există consens în primul rând în rândul personalului medical. Îmi spunea un amic că a vorbit cu trei-patru medici și fiecare i-a spus altceva. Cred că o strategie eficientă de comunicare a campaniei de vaccinare ar fi trebuit în primul rând să armonizeze niște perspective în rândul personalului medical, cei care sunt în prima linie, în ce privește informarea măcar privind vaccinul, consecințele. Dar în condițile în care avem și medici care sunt antivaccin sau medici la care nu ajunge informația, e foarte complicat să cauți lucruri de genul ăsta. Orice act de vaccinare ar fi trebuit să vină și cu o informare în prealabil. Când am fost și am făcut boosterul, doza a treia de vaccin, medicul de la centrul de vaccinare, când a auzit că eu făcusem cu două zile înainte vaccinul antigripal, nu a vrut să mă lase să fac doza 3 fără să semnez o cerere separată, în care să declar că am făcut vaccinul antigripal și că îmi dau acordul și îmi asum consecințele pentru booster. Și am întrebat de ce, m-a speriat și pe mine puțin. Mi-a spus că nu știe de ce, dar așa e mai bine, că îi e teamă să nu se întâmple ceva.
Sunt țări în care vaccinarea cu doza 3 a început mai devreme, există totuși articole de specialitate, există niște informații care nu cred că au fost diseminate cum trebuie la noi, în rândul personalului medical, care putea să și înțeleagă, să discute. Nu cred că au fost discuții deschise despre asta. Poate era nevoie de un training de comunicare cu medicii din centrele de vaccinare. Miza de fapt este cum aduci vaccinul la cei vulnerabili și cum vii cu informație corectă care să îi ajute pe oameni să ia o decizie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.