Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Alt Building, alt Team

Văz că destui cetățeni sunt de părere că subsemnatul n-aș fi în „targhetul” filmului Teambuilding. Că am în cap prea multe filme „grele”, de aceea nu pot să apreciez productul pentru public sus-menționat. Ba chiar, site-ul Times New Roman a titrat în bășcălie: „CTP, extaziat de Teambuilding: «Cel mai bun film de la Călăuza lui Tarkovski încoace» ”.

Nu, stimabililor, nici gând, știu să apreciez și un film popular, făcut pentru publicul larg. Cu condiția să nu fie tâmp, gros, slinos și gratuit porcos. Republic ce am scris despre un alt Building, Love Building, al Iuliei Rugină, în care, ce să vezi, acțiunea se petrece tot într-o tabără pentru adulți împărțiți în echipe...

Azilul amorului

Încep să mă întreb dacă oamenii fac sex ca să se nască sau se nasc ca să facă sex. Sau ca să vorbească despre asta. Un produs video al zilelor noastre care nu se învârteşte în jurul sexului şi nu intră până la urmă în el are şanse minime să se vândă.

Asta nu înseamnă că un film despre amorul neplatonic dintre 14 bărbaţi şi 14 femei e neapărat un kivetsch vandabil. Love Building reuşeşte să fie vandabil fără să fie prost, ceea ce nu mă miră la un talent ca Iulia Rugină.

Cum face tânăra regizoare, debutantă în lungmetraj, să nu livreze o pizza dulce şi uleioasă ca, de pildă, Minte-mă frumos!, tot o producţie pe bază de love meştereală lansată de MediaPro Pictures?

Mai întâi, umorul. Umor, nu băşcălie, nu mişto. Iulia şi coscenaristele Oana Răsuceanu şi Ana Agopian ştiu să scrie dialoguri şi situaţii care te fac să râzi chiar dacă nu eşti un hăhăitor de mall. Se poate să te umfle râsul când e vorba de ceva atât de serios şi grav ca incestul? Se poate, dacă replicile spumoase sunt interpretate de actori excelenţi ca Dragoş Bucur, Dorian Boguţă sau Alexandru Papadopol.

Cuvintele de 4 şi 5 litere care încep cu p sau calificativul „labagiu” pot să nu fie vulgare? Da, dacă sunt aşezate unde şi atât cât trebuie, şi sunt rostite de Dragoş Bucur.

Deci, al doilea atu (sau chiar primul) etalat de Iulia Rugină sunt actorii, nu numai cei trei principali, conduşi cu mână sigură, într-un spirit de echipă transferat din viaţa reală, unde toţi au lucrat cu Bucur, Papadopol şi Boguţă ca profesori de actorie.

Dar Love Building nu e un film realist. Ca şi în Captivi de Crăciun, Iulia Rugină construieşte un spaţiu cinematografic pe baza unui contract de ficţiune încheiat cu spectatorul. Campusul pentru terapie de cuplu colectivă e o convenţie, din start absurd-amuzantă: niciun ins nu de tot imbecil nu poate spera să-şi lipească rupturile conjugale sau de relaţie într-o astfel de tabără grotescă, în care se exersează sărutul în turmă – „Sper să nu ne pună ăştia, până la urmă, să schimbăm partenerele între noi”.

Şi atunci, situaţiile neverosimile, kitschul, tuşele groase, râsul şi plânsul capătă toate o distanţă, o detaşare care, paradoxal, te cuplează la ce se întâmplă pe ecran. Aşa încât, o filmare „greşită”, Papadopol în cămaşă şi chiloţi, cu capul tăiat de marginea de sus a cadrului, în vreme ce răspunde la întrebarea dacă e gay sau nu, nu face decât să accentueze grotescomicul situaţiei. Iulia Rugină îţi face cu ochiul din spatele personajelor, vedem imagini ale sentimentelor, nu sentimente şi tocmai de aceea eşti tentat să o iei în serios. În acest registru stăpânit magistral de Nae Caranfil, Iulia se mişcă natural.

Dacă ne gândim şi la un alt clasic al cinematografului românesc, Love Building e un fel de Croaziera al anului 2013 – istorii de cuplu într-o atmosferă de tabără şi concurs. Da, şi Concurs poate fi invocat ca strămoş, numai că filmele lui Daneliuc şi Piţa vizau, cu mijloace şi eficacitate diferite, echivalentul cinematografic al unei realităţi politico-sociale atroce. Iulia Rugină se concentrează asupra relaţiilor umane scoase din actualitatea social-politică a zilei, cu excepţia momentelor, memorabile, în care năvălesc pe ecran Elena Udrea şi Gigi Becali!

Închei cu cel mai scurt şi util lucru pe care un critic de cinema poate să-l facă în lumea din ce în ce mai grăbită de azi pentru un film care îi place: mergeţi să vedeţi Love Building. Face banii pe bilet.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Trump Groenlanda / sursa foto: Profimedia

Privită prin lentila unui strateg geopolitic, reluarea obsesivă a temei Groenlandei nu trebuie citită ca un proiect teritorial, ci ca un instrument de arhitectură a atenției. În politica de mare putere, agenda publică este la fel de importantă ca desfășurarea de forțe, iar Donald Trump a demonstrat în repetate rânduri că înțelege acest adevăr mai bine decât mulți dintre criticii săi. Groenlanda este zgomotul. Iranul este fondul.

Citește mai mult

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult