Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Teambuilding. Un film prost cu un mare succes de public

Teambuilding

Despre Teambuilding. Am văzut filmul imediat după lansare. Recenzia mea, scurt pe doi: este un film prost. 

Asta nu înseamnă că laud sau critic firmele mari, ci doar că filmul este slab. Deși Teambuilding scoate în evidență anumite comportamente cu care te poți confrunta în corporații, acestea sunt atât de prost puse în scenă, încât își pierd din farmec.

Perspectiva mea de corporatist, timp de 20 de ani, este următoarea:

Experiența în companiile mari te învață lucruri utile precum punctualitatea, organizarea, te învață sa nu te împiedici in detalii inutile, mai exact să tratezi lucrurile simplu, de la A-Z. Corporația te ajută să evoluezi și te mai învață ceva… școala e-mailului. Da, ați citit bine. Școala e-mailului. Este important să comunici bine, clar, simplu prin intermediul e-mailului. Este mijlocul de comunicare cel mai utilizat într-o companie. Nu în ultimul rând, lucrând într-o corporație îți poți face o carte de vizită.

Ideea nu este însă de a îmbătrâni într-o corporație. De fapt, ideea este de a deschide ochii și a te folosi de cele învățate acolo pentru a putea avea flexibilitate pe piața muncii.

Nu este neapărat rău într-o corporație, filmul exagerează prostește anumite comportamente, însă este binevenit să vezi si ce opțiuni profesionale mai sunt.

Dacă generația mea lucra in corporații peste 10-15 ani, generațiile mai tinere își fac stagiul de pregătire timp de 2-3 ani și apoi pleacă. Noi, majoritatea celor peste 40 de ani, am fost educați diferit.

Și tinerii fac asta pentru că în corporații sunt și multe restricții. Cei ieșiți de pe băncile universităților nu țin neapărat să rumege demagogie și nici să „go that extramile” sau când sunt umpluți de sarcini peste sarcini să se „reinventeze” ori sa „exceed expectations”. De asemenea, nu vor să doarmă la birou.

Dar multitasking? Știm că așa ceva nu există, dar lideri „vizionari” cred că este cel mai inteligent lucru pe care îl pot cere oamenilor. Dar rezistența la stres? De ce le cerem candidaților în anunțurile de recrutare să fie „rezistenți la stres”? De ce ne-am stresa angajații?

Foarte mulți tineri apreciază mai mult viața personală decât cea de la birou. Iar corporațiile au un talent deosebit să transforme viața de birou într-una personală încât te poți trezi foarte ușor la 50 de ani că ai doar o viață, cea de birou.Tinerii nu își doresc așa ceva. De aceea fluctuația de personal este mai ridicată în rândul celor până în 30 de ani și în special în departamente precum cel IT.

Opinia mea este că lucrurile trebuie tratate mereu echilibrat. Sa revenim la film.

Nu am văzut în decursul perioadei mele în care am lucrat în corporații comportamente precum cele descrise în Teambuilding.

Nu am întâlnit nici olteni care beau non-stop, nici ardeleni care vorbesc tâmp și nici autocare pline de fete cu comportament lasciv din regiunea Moldovei.

De fapt, atracția si succesul acestui film se datorează unui singur fapt, se înjură mult, iar glumele sunt suburbane. Și de ce nu, unor stereotipuri de care se abuzează grosolan.

Și da, a avut succes, chiar în rândul corporatiștilor, pentru că mulți nu au curajul de a ieși în față pentru a semnala problemele cu care se confruntă. Vă dau un exemplu, acest text a fost inițial postat pe platforma Linkedin. Deși impactul postării a fost major și a primit sute de reacții, niciuna dintre acestea nu a venit din partea unor angajați din corporații.

Sfatul meu: aveți ceva de spus, spuneti, ieșiți in față. Dacă vreți sa vă fie bine scoateți în evidență problemele, abordați-le direct, indiferent de consecințele de moment. Mult succes.

În legătură cu Teambuilding, acest film nu vă va ajuta decât să râdeți pe moment. Dacă vă deranjează comportamentele ciudate, narcisiste, abuzive ale unor superiori ierarhici frustrați, fiți conștienți de drepturile voastre. Dacă voi nu vă veți susține punctul de vedere, nimeni nu o va face. Puteți să le trimiteți oricând un kind reminder pe e-mail cu doleanțele voastre.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cati check icon
    Dl. Vuță, asta e o satira, in caz ca v-a scapat. Si eu am lucrat in corporatii, 25 de ani, si m-am simtit ca pestele in apa, mie mi-a placut. Am invatat toate lucrurile alea de care vorbiti, inclusiv cum sa ma exprim intr-un e-mail fara sa dau cu bâta-n balta, dar asta nu inseamna ca nu exista si lucruri de criticat. Ca de ex. limbajul de lemn corporatist, toata spalarea pe creier, an de an, cu "teamwork" si "values" si "mission" etc. Nici eu n-am intalnit situatii sau personaje ca in film, dar sunt sigura ca ele exista, iar situatiile au fost exagerate in scopul satirei, cum ziceam. Deci sa ne relaxam si sa apreciem un film care, (foarte) departe de a fi o capodopera, ne-a pus o oglinda (stramba) in fata si ne-a permis sa râdem de noi înșine, cu bonomie, preț de o ora jumate. Mie mi-a placut.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Sfatul meu: dacă nu poți ieși în față din varii motive, folosești arta. La curtea regelui bufonul era singurul care nu-și pierdea capul dacă spunea adevărul.
    • Like 0
  • Vio check icon
    Autorul arată cât de frumos e în bula lui, iar restul sunt fraieri fiindcă au parte de tot felul de gunoaie de la colegi și șefi. Mai știu eu niște politicieni la fel de frumoși și deștepți în bula lor.
    • Like 2
  • Corect punct de vedere! Fiu-meu a lucrat de prin anul II de facultate (IPB - Electronică și Telecomunicații), ceea ce a contat foarte mult după absolvire. O perioadă scurtă a lucrat la Microsoft Romania, unde avea ca șef un românaș a cărui preocupare principală era să-și saboteze permanent subaltenii de teamă să nu-i ia vreunul dintre ei locul. Cum? Dându-le sarcini peste sarcini, unele total aiurea, cu termene de realizare foarte strânse, rămâneri permannte peste program etc. Când mi-a zis că vrea să plece, ne-am certat destul de rău, eu reproșându-i că alții ar da orice să ajungă la Microsoft iar el vrea să plece după nici doi ani... Știți ce mi-a răspuns, închizându-mi gura? „Dacă vrei să știi ce înseamnă sclavia, angajează-te la Microsoft! Și să mai ai parte ca șef și de un românaș împuțit, și după aia mai discutăm!”. Când a plecat de la Microsoft, angajat la o multinațională după trei interviuri dure, a primit un salariu cu 50% mai mare și cu un program flexibil, pe șeful lui de atunci, un luxemburghez, nu-l interesa cât era el la serviciu câtă vreme își indeplinea sarcinile. Astăzi este Hard System Manager la aceeași multinațională, șeful lui este un grec cu cetățenie olandeză (locuiește în Amsterdam), lucrează cea mai mare parte a timpului de acasă și are un salariu mai mare decât soră-sa care este medic gastroenterolog și muncește de-i sar capacele, ea fiind tot timpul premiantă și olimpică (a intrat la medicină în Cluj Napoca fără examen!) în timp ce el a fost tot timpul „de mijloc”, ba, la un moment dat dirigintele lui (profesor de chimie) mă amenința că-l lasă repetent, nu pricepea cum este posibil ca fiul a doi chimiști să fie... plopist la chimie. Îi ziceam să-i dea la naiba un 5 și să-l lase în pace, nu-i plăcea absolut deloc chimia și vedea cum ne chinuim noi (cercetare aplicativă, gr. I de muncă - substanțe inflamabile, explozive și cancerigene, provocatoare de afecțiuni hepatice și osoase în special, resp. angiosarcom hepatic și acroosteoliză).
    • Like 1
  • Cismaru check icon
    Dl Claudiu Vuta, asta nu e un film educativ, ci o simpla parodie, care a prins și la oamenii inteligenti.
    Eu unul ma cam saturasem sa tot vad blocurile ale gri sau scene de apartment cu o jum de ora dialog in bucătărie, despre frustrările, săracia și neajunsurile romanilor.
    Retine tovarășe, este o PARODIE, despre viata de corporatist. Nu sunt lucruri care se întâmplă, ci doar o "exagerare' voita, pentru a te face sa razi. Dacă viata ta e prea trista și nu poți râde, atunci e de rău.
    Cam asta se întâmplă în parodii, se exagerează și au fost făcute de alții, nu le am inventat noi.
    • Like 3
    • @ Cismaru
      Valentin check icon
      Parodiile SUNT educative. Umorul este educativ prin defeniție.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    M-ati convins sa-l vad.
    Pana la articolul asta nici nu stiam de film.
    Acum m-ati facut curios.
    Vorba aia: reclama negativa e tot reclama.
    • Like 0
  • ...cu un mare succes la...ce ? Nu as folosi termenul de public, mai degraba "spectatori". Acest ultim termen nu obliga la existenta vreunei scari de valori sau gust....
    E precum ai compara oamenii care urmaresc un spectacol de stand-up din Germania (un exemplu, ca la unul am fost) comparativ cu unul din Romania (si aici am fost la unul). Pentru cine nu cunoaste diferenta, ii stau la dispozitie cu explicatii. Si nu umorul (adica talentul) este problema, ci limbajul (adica nivelul de cultura si educatie).
    • Like 0
  • Se pare cà Claudiu si Cristian s'au hotarât amândoi in aceeasi zi sa scrie depre acelasi subiect...
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult