Despre Teambuilding. Am văzut filmul imediat după lansare. Recenzia mea, scurt pe doi: este un film prost.
Asta nu înseamnă că laud sau critic firmele mari, ci doar că filmul este slab. Deși Teambuilding scoate în evidență anumite comportamente cu care te poți confrunta în corporații, acestea sunt atât de prost puse în scenă, încât își pierd din farmec.
Perspectiva mea de corporatist, timp de 20 de ani, este următoarea:
Experiența în companiile mari te învață lucruri utile precum punctualitatea, organizarea, te învață sa nu te împiedici in detalii inutile, mai exact să tratezi lucrurile simplu, de la A-Z. Corporația te ajută să evoluezi și te mai învață ceva… școala e-mailului. Da, ați citit bine. Școala e-mailului. Este important să comunici bine, clar, simplu prin intermediul e-mailului. Este mijlocul de comunicare cel mai utilizat într-o companie. Nu în ultimul rând, lucrând într-o corporație îți poți face o carte de vizită.
Ideea nu este însă de a îmbătrâni într-o corporație. De fapt, ideea este de a deschide ochii și a te folosi de cele învățate acolo pentru a putea avea flexibilitate pe piața muncii.
Nu este neapărat rău într-o corporație, filmul exagerează prostește anumite comportamente, însă este binevenit să vezi si ce opțiuni profesionale mai sunt.
Dacă generația mea lucra in corporații peste 10-15 ani, generațiile mai tinere își fac stagiul de pregătire timp de 2-3 ani și apoi pleacă. Noi, majoritatea celor peste 40 de ani, am fost educați diferit.
Și tinerii fac asta pentru că în corporații sunt și multe restricții. Cei ieșiți de pe băncile universităților nu țin neapărat să rumege demagogie și nici să „go that extramile” sau când sunt umpluți de sarcini peste sarcini să se „reinventeze” ori sa „exceed expectations”. De asemenea, nu vor să doarmă la birou.
Dar multitasking? Știm că așa ceva nu există, dar lideri „vizionari” cred că este cel mai inteligent lucru pe care îl pot cere oamenilor. Dar rezistența la stres? De ce le cerem candidaților în anunțurile de recrutare să fie „rezistenți la stres”? De ce ne-am stresa angajații?
Foarte mulți tineri apreciază mai mult viața personală decât cea de la birou. Iar corporațiile au un talent deosebit să transforme viața de birou într-una personală încât te poți trezi foarte ușor la 50 de ani că ai doar o viață, cea de birou.Tinerii nu își doresc așa ceva. De aceea fluctuația de personal este mai ridicată în rândul celor până în 30 de ani și în special în departamente precum cel IT.
Opinia mea este că lucrurile trebuie tratate mereu echilibrat. Sa revenim la film.
Nu am văzut în decursul perioadei mele în care am lucrat în corporații comportamente precum cele descrise în Teambuilding.
Nu am întâlnit nici olteni care beau non-stop, nici ardeleni care vorbesc tâmp și nici autocare pline de fete cu comportament lasciv din regiunea Moldovei.
De fapt, atracția si succesul acestui film se datorează unui singur fapt, se înjură mult, iar glumele sunt suburbane. Și de ce nu, unor stereotipuri de care se abuzează grosolan.
Și da, a avut succes, chiar în rândul corporatiștilor, pentru că mulți nu au curajul de a ieși în față pentru a semnala problemele cu care se confruntă. Vă dau un exemplu, acest text a fost inițial postat pe platforma Linkedin. Deși impactul postării a fost major și a primit sute de reacții, niciuna dintre acestea nu a venit din partea unor angajați din corporații.
Sfatul meu: aveți ceva de spus, spuneti, ieșiți in față. Dacă vreți sa vă fie bine scoateți în evidență problemele, abordați-le direct, indiferent de consecințele de moment. Mult succes.
În legătură cu Teambuilding, acest film nu vă va ajuta decât să râdeți pe moment. Dacă vă deranjează comportamentele ciudate, narcisiste, abuzive ale unor superiori ierarhici frustrați, fiți conștienți de drepturile voastre. Dacă voi nu vă veți susține punctul de vedere, nimeni nu o va face. Puteți să le trimiteți oricând un kind reminder pe e-mail cu doleanțele voastre.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu unul ma cam saturasem sa tot vad blocurile ale gri sau scene de apartment cu o jum de ora dialog in bucătărie, despre frustrările, săracia și neajunsurile romanilor.
Retine tovarășe, este o PARODIE, despre viata de corporatist. Nu sunt lucruri care se întâmplă, ci doar o "exagerare' voita, pentru a te face sa razi. Dacă viata ta e prea trista și nu poți râde, atunci e de rău.
Cam asta se întâmplă în parodii, se exagerează și au fost făcute de alții, nu le am inventat noi.
Pana la articolul asta nici nu stiam de film.
Acum m-ati facut curios.
Vorba aia: reclama negativa e tot reclama.
E precum ai compara oamenii care urmaresc un spectacol de stand-up din Germania (un exemplu, ca la unul am fost) comparativ cu unul din Romania (si aici am fost la unul). Pentru cine nu cunoaste diferenta, ii stau la dispozitie cu explicatii. Si nu umorul (adica talentul) este problema, ci limbajul (adica nivelul de cultura si educatie).