Foto: captură youtube „Teambuilding”
Am văzut și eu aseară „Team Building". Un film slab de tot. Câteva argumente:
1. E o parodie ieftină la corporatismul globalist. Firma nu se numește întâmplător „Global PLM". Are o problemă și cu globalizarea și cu corporațiile din lumea globală;
2. Este o parodie ieftină la antreprenoriat: chiar dacă la final protagoniștii își lansează propria afacere, o pensiune organizatoare de „team-building-uri", ea se numește într-un fel, codat, ca pe plăcuța suedeză. Kind reminder!
3. Filmul accentuează niște diferențe regionale care stau greu în picioare. Le face în față femei ușoare pe moldovence, de exemplu. Eu știam despre moldovence că gătesc bine și fac niște parastase de te ține lumea minte. Eu m-aș fi simțit nasol dacă eram din Moldova. Mai ales femeie sau fată. La film cu iubitul, de exemplu.
4. Filmul exploatează o idee nătângă: exploatarea salariaților de către angajatori. Că sunt sclavi pe plantație, deși niciun actor care a filmat filmul ăsta nu a simțit asta. Dimpotrivă, s-au gândit intens la câți consumatori vor cumpăra ce au produs ei. Adică, au acceptat de bunăvoie sclavia la consumator, nu la angajator. Cam ca în comentariile la știrea de pe final de an cu tânărul care cerea imperios o mărire de salariu cu 40% că altfel le arată el...
5. Filmul nu are umor deloc, exploatează niște stereotipuri banale. Aduce în față o grămadă de frici ale tinerilor de astăzi. Lipsa de umor e îmbrăcată într-un limbaj extrem de pestriț, cap-coadă. E cam ce auzim în curtea liceului la un meci de fotbal între niște puberi. Nici măcar gluma cu Brenciu nu e prea reușită, departe de „Litania Fricii" din Dune.
Mă opresc aici... Mai sunt și altele.
Cel mai mult mă îngrijorează că mulți văd astfel de creații drept ceva „wow”. Nu le văd ca pe o înjurătură mai sofisticată și atât... Dacă acesta este nivelul, e grav! Și chiar acesta este nivelul, văd și eu de la catedră! E „wow”!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ca simplu angajat pot sa zic ca nu am prins companii in care cineva sa vorbeasca asa cum ar sugera filmul tot timpul. Tonul in viata reala este civilizat, iar daca scapa de sub control cu insulte grosolane, lucrurile capata o intorsatura urata pentru abuzor, avand semnate tot felul de contracte de buna conduita, care te sufoca pur si simplu, si te face sa iti cantaresti foarte rapid ce scoti pe gura, mai ales in era (cumva scazanda deja) "politically correctness" si "me too". In viata reala uneori e chiar opusul (care e si el cam nociv) la cum abordeaza filmul tema limbajului in corporatii.
Doi. Droguri prin team building? Nu am fost martor la asa ceva niciodata si usurinta cu care se sugereaza ca am fi o tara jamaicana sau olandeza e penibila. Dar nu zic ca nu ar exista unele cazuri.
Trei. As vrea eu ca departamentul din Moldova sa arate asa ca in film. :) Stereotipia regionala a filmului e umor slab.
Dar exista un substrat al comportamentelor unora dintre personaje care este real. Si mai rau, este ca sociopatii si psihopatii se descurca foarte bine intr-o corporatie, si este o realitate urata, nu e un mit din carti, care nu face acest film foarte prost. In plus, belangarerile si pupincurismul authoton al "familistilor" carora li se cuvine orice versus delasarea si "numaipoteu-ismul" cerlorlalti e o alta realitate urata. Sunt faze in care filmul e spot-on pentru anumite comportamente.
1. E o parodie la corporatismul romanesc si chiar daca sunt cateva asemanari cu cel global, sunt si diferente majore. Apropo firma se numea PLM Global, dar na cand vezi inscriptia doar o data pe trailer iti mai scapa.
2. E o parodie la corporatism nu la antreprenoriat. Sunt doua lucruri foarte diferite si da intr-adevar 2 dintre protagonisti satui de pupincurism cronic, mancatorie de cur maxima, asumarearea meritelor de catre altii samd, aleg calea antreprenoriatului unde muncesc pt ei insisi. Orice angajat cu mai mult de jumate de creier face acest pas la un moment dat.
3. Stereotipurile regionale sunt cele pe care le au romanii, si cu exceptia oltenilor betivi (oltenii chiar sunt slabi la macheala) cred ca au fost ilustrate destul de bine. Moldovencele in film erau prezentate ca bune nu usoare si sincer ca bacauan nu m-am simtit lezat deloc.
4. Filmul prezinta realitatea ca in corporatie esti doar un numar la care aceasta va renunta imediat daca este nevoie. Sclavie ar fi dur sa spui, dar nu e nici un secret ca este practica frecventa sa fii dorit la birou 16 ore insa platit pt 8.
5. Umorul ramane la latitudinea fiecaruia, insa limbajul e cel care se vorbeste in societate. Asta e diferenta intre film si teatru, primul e slobod la gura al doilea e subtil.
Ceilalţi, foarte mulţi, sunt de părere că filmul a fost cel mai mare succes al anului 2022, din moment ce a fost vizionat de aproape un milion de spectatori. Bravă naţiune! Ne deşteptăm pe zi ce trece!
Acelaşi lucru se poate spune despre delirica noilor producţii de muzică uşoară (la propriu!) care dovedeşte că între manelele uşoare (autohtone) şi manelele grele (tot autohtone) există o concurenţă acerbă, similară celei între interpretarea la pian, respectiv la pianină, a "celebrei" piese "Naţie cu păr cărunt", dat fiind că, potrivit ultimului recensământ, îmbătrânim rapid...
In al doilea rând e un film pentru in anumit public. La fel cum la filmele clasice românești în care fiecare mănâncă borș cu o fata de scârbă sunt adresate unui public pseudo intelectuale, la fel și filmul asta se adresează puștanilor.
In al treilea rând, așa funcționează umorul. Iei stereotipuri și razi de ele. O vai mă gândesc că autorul rade la glume cu Pitagora și Kant. La fel se bine as putea sa Ic că știi moldovence (republica moldova) care se pliază perfect pe stereotipuri, dar nu înseamnă că toate sunt așa. Sunt doar glume.
Nu am văzut filmul și din trailer pare o prostie, dar nu înseamnă că trebuie să o ardem de parcă fumam trabuc și mâncăm caviar la teatru. Foarte multe din romanele pe care le consideram azi clasice erau foarte criticate in epoca lor pentru simplul fapt că erau pentru mase. Un nene că autorul ar fi fost un prim critic al romanelor pe care azi probabil le îndrăgește