Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Am văzut și eu „Teambuilding”. Câteva argumente pentru care cred că filmul este o parodie ieftină la corporatismul globalist

teambuilding

Foto: captură youtube „Teambuilding”

Am văzut și eu aseară „Team Building". Un film slab de tot. Câteva argumente:

1. E o parodie ieftină la corporatismul globalist. Firma nu se numește întâmplător „Global PLM". Are o problemă și cu globalizarea și cu corporațiile din lumea globală;

2. Este o parodie ieftină la antreprenoriat: chiar dacă la final protagoniștii își lansează propria afacere, o pensiune organizatoare de „team-building-uri", ea se numește într-un fel, codat, ca pe plăcuța suedeză. Kind reminder!

3. Filmul accentuează niște diferențe regionale care stau greu în picioare. Le face în față femei ușoare pe moldovence, de exemplu. Eu știam despre moldovence că gătesc bine și fac niște parastase de te ține lumea minte. Eu m-aș fi simțit nasol dacă eram din Moldova. Mai ales femeie sau fată. La film cu iubitul, de exemplu.

4. Filmul exploatează o idee nătângă: exploatarea salariaților de către angajatori. Că sunt sclavi pe plantație, deși niciun actor care a filmat filmul ăsta nu a simțit asta. Dimpotrivă, s-au gândit intens la câți consumatori vor cumpăra ce au produs ei. Adică, au acceptat de bunăvoie sclavia la consumator, nu la angajator. Cam ca în comentariile la știrea de pe final de an cu tânărul care cerea imperios o mărire de salariu cu 40% că altfel le arată el...

5. Filmul nu are umor deloc, exploatează niște stereotipuri banale. Aduce în față o grămadă de frici ale tinerilor de astăzi. Lipsa de umor e îmbrăcată într-un limbaj extrem de pestriț, cap-coadă. E cam ce auzim în curtea liceului la un meci de fotbal între niște puberi. Nici măcar gluma cu Brenciu nu e prea reușită, departe de „Litania Fricii" din Dune.

Mă opresc aici... Mai sunt și altele.

Cel mai mult mă îngrijorează că mulți văd astfel de creații drept ceva „wow”. Nu le văd ca pe o înjurătură mai sofisticată și atât... Dacă acesta este nivelul, e grav! Și chiar acesta este nivelul, văd și eu de la catedră! E „wow”!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    O analiză pe vârste ar fi mult mai bună. Un film nu funcționează automat pentru toate vârstele, gusturile și profesiile.
    • Like 0
  • O fi o parodie ieftină, dar foarte mulți corporatiști de rând s-au regăsit în clișeele acestui film. Da, nu este un film „de artă”, nu este o capodoperă care să intre în istorie, dar place multora. Da, are multe puncte slabe, unele penibile, dar și multe tușe groase care te fac, după ce râzi cu lacrimi (da, există și astfel de scene), să verși o lacrimă la crudele realități dezvăluite (da, am îndrăznit să fac o trimitere la o celebră zicere a lui Charlie Chaplin). Prea multe vulgarități ieftine și/sau forțate? Probabil, dar cam așa aud lumea discutând cam peste tot în jur... Nu toată lumea se află permanent la catedră, domnule profesor!
    • Like 0
  • Total de acord cu domnul profesor. Singurul element bun e că parodiază corporatismul deși e o parodie ieftină cu tușe groase de-a dreptul vulgare exprimate de niște pseudo actori. Păcat că niște formatori de opinie de genul lui Mircea Marian promovează filmul pe criterii strict mercantile de genul " a avut profit deci filmul e bun" și critica filmografia europeană și în special cea franceză că acorda subvenții la fel ca cea din România care toacă subventii și nu produce succese de casă. Pentru un produs cultural e mai greu să faci un calcul pentru randament pentru că spre deosebire de produse și servicii comerciale acesta are și un pronunțat caracter educativ , altfel ne vom trezi inundați de pornografie, droguri, videochaturi în filmografie că doar astea aduc profit rapid cu investiții minime la fel ca în domeniul comercial cu invazia de Bet-uri, amaneturi și farmacii în orașe sau de păcănele și cârciumi la țară. Întrebarea e chiar ne dorim așa ceva ? De altfel chiar și comisiile din parlament se declară șocate de amploarea exagerată a reclamelor la firmele de pariuri și de țigări electronice. Ca să închei putem face o comparație a acestui film cu o alta parodie ( ca să fie din același gen) din perioada comunistă când cenzura era la mare preț "Nea Marin Miliardar" care a strâns de 5 ori mai mulți spectatori cu încasări net mai mari deși atunci un bilet costa doar 2,5 lei și cu o pleiada de actori consacrați. Toate astea fără pic de trivial sau înjurături gratuit porcoase vorba lui C.T.Popescu. Singura diferența față de filmul de azi cu excepția cenzurii era că actorii , scenariștii și regizorii de atunci erau talentați.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Și Comedia del Arte exploata stereotipurile timpului. Nu întâlneai aristocrați râzând la scenele în care Pantalone alerga cu izmenele pe cap.
    • Like 1
  • Cezar100 check icon
    Foarte bun filmul! Are si ceva "umor de autobaza" cum zicea Doru Buscu de la Catavencu dar baietii si-au riscat banii si au vrut sa acopere o plaja larga de public. N-are nici o legatura cu nivelul societatii!. Limbajul tot asa era si acu 30 de ani in Regie la Politehnica. Filmul surprinde bine ipocrizia sistemelor corporatiste, enunturile goale si alte cacaturi pe care le fac oamenii pt. bani. Pana la urma e o comedie daca nu-ti place iesi din sala sau nu te duci!. Am ras, ce PLM :)
    • Like 1
  • Andrei check icon
    Sunt de acord ca e un film ieftin cu un umor slab (punctual decent pe alocuri ca am o slabiciune pentru Micutzu). Dar...
    Ca simplu angajat pot sa zic ca nu am prins companii in care cineva sa vorbeasca asa cum ar sugera filmul tot timpul. Tonul in viata reala este civilizat, iar daca scapa de sub control cu insulte grosolane, lucrurile capata o intorsatura urata pentru abuzor, avand semnate tot felul de contracte de buna conduita, care te sufoca pur si simplu, si te face sa iti cantaresti foarte rapid ce scoti pe gura, mai ales in era (cumva scazanda deja) "politically correctness" si "me too". In viata reala uneori e chiar opusul (care e si el cam nociv) la cum abordeaza filmul tema limbajului in corporatii.

    Doi. Droguri prin team building? Nu am fost martor la asa ceva niciodata si usurinta cu care se sugereaza ca am fi o tara jamaicana sau olandeza e penibila. Dar nu zic ca nu ar exista unele cazuri.

    Trei. As vrea eu ca departamentul din Moldova sa arate asa ca in film. :) Stereotipia regionala a filmului e umor slab.

    Dar exista un substrat al comportamentelor unora dintre personaje care este real. Si mai rau, este ca sociopatii si psihopatii se descurca foarte bine intr-o corporatie, si este o realitate urata, nu e un mit din carti, care nu face acest film foarte prost. In plus, belangarerile si pupincurismul authoton al "familistilor" carora li se cuvine orice versus delasarea si "numaipoteu-ismul" cerlorlalti e o alta realitate urata. Sunt faze in care filmul e spot-on pentru anumite comportamente.
    • Like 0
  • Uitandu-ma la analiza dvs, cred ca ati vazut doar trailer-ul.
    1. E o parodie la corporatismul romanesc si chiar daca sunt cateva asemanari cu cel global, sunt si diferente majore. Apropo firma se numea PLM Global, dar na cand vezi inscriptia doar o data pe trailer iti mai scapa.
    2. E o parodie la corporatism nu la antreprenoriat. Sunt doua lucruri foarte diferite si da intr-adevar 2 dintre protagonisti satui de pupincurism cronic, mancatorie de cur maxima, asumarearea meritelor de catre altii samd, aleg calea antreprenoriatului unde muncesc pt ei insisi. Orice angajat cu mai mult de jumate de creier face acest pas la un moment dat.
    3. Stereotipurile regionale sunt cele pe care le au romanii, si cu exceptia oltenilor betivi (oltenii chiar sunt slabi la macheala) cred ca au fost ilustrate destul de bine. Moldovencele in film erau prezentate ca bune nu usoare si sincer ca bacauan nu m-am simtit lezat deloc.
    4. Filmul prezinta realitatea ca in corporatie esti doar un numar la care aceasta va renunta imediat daca este nevoie. Sclavie ar fi dur sa spui, dar nu e nici un secret ca este practica frecventa sa fii dorit la birou 16 ore insa platit pt 8.
    5. Umorul ramane la latitudinea fiecaruia, insa limbajul e cel care se vorbeste in societate. Asta e diferenta intre film si teatru, primul e slobod la gura al doilea e subtil.
    • Like 4
  • Un film despre care unii ar spune că nu putea fi mai prost sau dimpotrivă, că ar fi putut...
    Ceilalţi, foarte mulţi, sunt de părere că filmul a fost cel mai mare succes al anului 2022, din moment ce a fost vizionat de aproape un milion de spectatori. Bravă naţiune! Ne deşteptăm pe zi ce trece!

    Acelaşi lucru se poate spune despre delirica noilor producţii de muzică uşoară (la propriu!) care dovedeşte că între manelele uşoare (autohtone) şi manelele grele (tot autohtone) există o concurenţă acerbă, similară celei între interpretarea la pian, respectiv la pianină, a "celebrei" piese "Naţie cu păr cărunt", dat fiind că, potrivit ultimului recensământ, îmbătrânim rapid...
    • Like 0
  • andrei andrei check icon
    In primul rand filmul e un răspuns la filmele pseudo intelectuale in care vezi in timp real cum creste iarba. La fel și răspunsul publicului care deja știe cât e de rahat Romania și merge la cinema sa evadeze din realitate, nu sa i se aducă aminte cat de aiurea e totul în Romania.

    In al doilea rând e un film pentru in anumit public. La fel cum la filmele clasice românești în care fiecare mănâncă borș cu o fata de scârbă sunt adresate unui public pseudo intelectuale, la fel și filmul asta se adresează puștanilor.

    In al treilea rând, așa funcționează umorul. Iei stereotipuri și razi de ele. O vai mă gândesc că autorul rade la glume cu Pitagora și Kant. La fel se bine as putea sa Ic că știi moldovence (republica moldova) care se pliază perfect pe stereotipuri, dar nu înseamnă că toate sunt așa. Sunt doar glume.

    Nu am văzut filmul și din trailer pare o prostie, dar nu înseamnă că trebuie să o ardem de parcă fumam trabuc și mâncăm caviar la teatru. Foarte multe din romanele pe care le consideram azi clasice erau foarte criticate in epoca lor pentru simplul fapt că erau pentru mase. Un nene că autorul ar fi fost un prim critic al romanelor pe care azi probabil le îndrăgește
    • Like 3
  • Am vazut si eu filmul, nu inteleg de ce se bucura de atata atentie. O tocana in care se amesteca o puzderie de stereotipuri locale amestecate cu clisee corporatiste, garnisita cu o garnitura de limbaj vulgar. Iar ca bautura serveste interpretari la nivel de actor amator. Am lucrat zeci de ani in corporatii, am fost in team-buildings, am intalnit oameni din toate regiunile tarii. Filmul nu are legatura cu realitatea, poate doar partea legata de alcool in teambuildings. Dar pot intelege ca este o parodie. Nu inteleg insa de ce, ca in multe alte filme de duzina romanesti, se face exces de limbaj murdar. Poate pentru a acoperi lipsa de talent a actorilor si scenariul subred? Pe langa astea, filmul mai face si "product placement" fara perdea la servicii de online gaming si pentru un brand de bere. Mie nu mi-a placut
    • Like 4


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult