Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am crescut cu Top Gun și l-am redescoperit pe Val Kilmer, dincolo de Iceman

Val Kilmer top gun

foto: FlixPix / Alamy / Profimedia

Top Gun m-a prins în perioada de vulnerabilitate pre-masculină, sau aspirant-masculină, pentru că a apărut la acea vârstă. Dincolo de anii la care predispoziția pentru a-ți căuta idoli, repere, îndrumători e maximă, și asta pentru că proaspăt-puberii vor, în primul rând, să știe cum să impresioneze o fată și-și mai și construiesc o structură care nu are nimic coerent sau adaptat pentru asta, eram și-n epoca vulnerabilizantă, pentru că auzeam sau vedeam frânturi din realități occidentale, pe care nu reușeam să le punem cap la cap închegat.

Sigur că puteam vedea mai întâi Top Secret, care a apărut înainte, dar n-a fost să fie așa. Și, oricum, era o comedie, treabă care automat îi arunca în derizoriu rolul principal, oricât de convingător ar fi fost.

Cum nu distingeam omul din spatele partiturii, este lesne de ce nu mi-a plăcut, la început, Val Kilmer, după Top Gun. La fel de lesne de înțeles de ce Tom Cruise! Kelly McGillis fusese cheia, poate mai mult decât deznodământul filmului, în care nu numai binele învinge răul. Masculinul, curajosul, nonconformistul, individualistul înving, împreună, conjugat, răul. Darămite dacă toate sunt într-o singură întrupare!

Azi, când știu că nu-i musai așa, fie că nu se poate, fie că nu-i nevoie, când Kelly e o umbră, este la fel de ușor de înțeles de ce Val Kilmer ajunsese să-mi dizolve antipatia din adolescență. La asta contribuise și fun-factul pe care l-am aflat premergător lansării Top Gun 2: Maverick, acela că Tom a spus că nu face filmul dacă Val nu este în el. Scurt, răspicat, fără cale de întors. Invers de fapt, decât în cinema, unde amiralul Kazansky și-a pus obrazul, dar același tip, prietenesc și recunoscător, de condiționare, de acord fin!

Amiralul Kazansky, asta devenise acum fostul Iceman. Paralela dintre viață și peliculă se maturizase și ea, proporțional. Odată cu asta, am aflat multe despre Val Kilmer. Așa că-i tot simplu de înțeles de ce Cruise nu a acceptat că Val nu se potrivește modernului pe care l-a cerut filmul, care tocmai despre biruința calității, în ciuda formei de vestigiu, este.

Cea mai potrivită trăsătură a continuării Top Gun-ului au fost cei 35 de ani trecuți între lansări. 35 de ani înseamnă o acoladă semnificativă, între marginile căreia se poate desfășura un proces consistent și solid. Asta a înțeles Tom, asta am înțeles și eu, asta au fost obligați producătorii să înțeleagă, asta a transmis filmul.

Între parantezele astea, nu numai în interiorul personajelor s-a ajuns de la certuri infantile la decorația-simbol, smulsă și bătută cu pumnul în sicriu, unul alegoric de fapt, ci și în neștiuții, occidentali sau est-europeni, care au însoțit răstimpul, cu repere montate, demontate, reconstruite și fixate, prin coacere temeinică, pentru că au avut intervalul suficient de mocnire.

De aceea, în scurta lor întâlnire din film - cine a conceput-o așa mare șmecher a fost! - Iceman îl întreabă pe Mav care a fost mai bun, alungând dintre ei fix ce nu mai contează, la sfârșitul zilei. Un retoric scos briliant în evidență de regizor.

Alți oameni, alte timpuri, alte reprezentări, arcuri peste o vreme în care, oricând s-ar fi întâmplat, Top Gun 2 n-ar fi ieșit așa de bine! Tom și Val n-ar fi rămas, nici ei, atât de consistenți, de ieri în capete diferite de memorie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon