Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Am decis să fac din ziua mea de naștere un dar

Liana Alexandru

Copiii din generația mea se bucurau că pot sta la coadă la portocale și bomboane de ciocolată o dată pe an. Nu se găseau decât în preajma Crăciunului, într-o anumită zi și la o anumită oră, când venea o mașină de aprovizionare la alimentară, pe care toți copiii o urmăreau ca pe Moș Gerilă. Pentru copiii din așa numita generație X crescută în comunism, nimic nu era ușor de obținut: dulciuri, jucării, haine, aproape toate era daruri interzise. Nu doar că multe nu se găseau, dar și când se mai găsea câte ceva, părinții nu aveau bani să le cumpere, iar copiii erau mereu refuzați: „N-are mama bani” auzeai ori de câte ori treceai pe lângă o cofetărie și cereai o prăjitură sau pe la librăria din colț în a cărei vitrină zâmbea păpușa Nadia, de unde mama nu cumpăra, drămuindu-și banii, decât rechizite școlare.

Când crești într-o lume în care traiul e posibil doar dacă stai la coadă ca să-ți iei pe cartelă strictul necesar, iar cadourile sunt o raritate, ai o perspectivă un pic diferită privind valoarea lucrurilor și semnificația unui dar. Reziliența căpătată în anii de comunism m-a făcut să-mi construiesc un tip de existență în care să-mi pot oferi singură darurile pe care mi le doresc. Dar bucuria cu care primeam un cadou oricât de mic atunci când eram copil s-a transformat azi în bucuria de a oferi. Acum, îmi face o mai mare plăcere să dăruiesc. De aceea, am decis să fac din ziua mea de naștere un dar. 

Nu mi-am imaginat că voi fi atât de emoționată în așteptarea lui. Am subscris în primul rând unei cauze în care cred și unde e mare nevoie de sprijin: cauza femeilor lipsite de apărare. Asociația Zi de Bine a găsit o formă magică de a o face auzită și de a o susține. A creat un buton ascuns într-o bijuterie care să le ajute pe femei să apeleze 112 atunci când sunt în pericol de a fi agresate, astfel încât autoritățile să le poată veni imediat în sprijin. În România, sunt câteva mii de femei care au ordin judecătoresc de protecție, dar care, în lipsa unor mijloace de apărare reală, riscă să fie oricând victime ale celor care deja le-au agresat. Un astfel de buton salvator era mai mult decât necesar. Când Melania Medeleanu mi-a vorbit de această invenție mi s-a părut o vrajă dintr-o poveste care devine realitate.

Am salutat, așadar, mai întâi cauza, apoi m-am gândit la un fel în care ea să-i poată sensibiliza pe oamenii dragi mie și pe cei care mă urmăresc. Am avut surprize uriașe care m-au făcut să mă simt cu adevărat un om special: de la membri ai familiei cu care nu m-am putut întâlni din cauza pandemiei, prieteni care trăiesc în alte țări sau foști colegi de școală, până la oameni absolut necunoscuți cu care mă știu doar de pe Facebook, câteva zeci de prieteni reali și virtuali au decis să facă acest gest de generozitate, de ziua mea. A fost ca și cum mi s-ar fi umplut grădina de invitați la o mare petrecere. Am fost emoționată de fiecare gest, oricare a fost valoarea donației. M-au impresionat donatorii anonimi, în mod special cineva care a dăruit o sumă mică și o persoană care a donat o sumă foarte mare. Anonimul care m-a ajutat cu o sumă importantă să ajung spre targetul propus m-a vrăjit, pur și simplu, fiindcă anonimizarea i-a dat farmecul unui personaj de roman, al binefăcătorului din umbră.

Mărturisesc că am donat și eu acestei cauze altor aniversați care au susținut butonul magic ori altor cauze în care cred, care privesc educația sau copiii vulnerabili. Uneori cu numele meu, alteori, anonim. Ambele ipostaze mi se par importante pentru a motiva oamenii să se alăture, dar și pentru a spori bucuria sărbătoritului, păstrând în jurul darului său ideea de surpriză, de mister.

Oamenii care m-au ajutat să ating targetul ca să pot ajuta la rândul meu mi-au făcut cea mai frumoasă surpriză de ziua mea. Salut inițiativa Galantom de a crea o astfel de oportunitate, prin campania Dăruiește Ziua Ta, mai ales acum în pandemie, când înțelegem cât de puțin ne trebuie ca să fim fericiți și ce contează cu adevărat. Iar generozitatea este cel mai frumos dar. 

Oamenii care m-au ajutat să ating targetul ca să pot ajuta la rândul meu mi-au făcut cea mai frumoasă surpriză de ziua mea. Salut inițiativa Galantom de a crea o astfel de oportunitate, prin campania Dăruiește Ziua Ta, mai ales acum în pandemie, când înțelegem cât de puțin ne trebuie ca să fim fericiți și ce contează cu adevărat. Iar generozitatea este cel mai frumos dar.

De ce e important, deci, că donăm? Nu putem rezolva noi toate nevoile din țara asta, dar cel puțin arătăm care sunt cauzele importante pentru noi, în care credem, de care ne pasă. Și poate că, văzând aceste mobilizări, și statul român se va mișca mai bine. Mai ales, acum, când are acces liber la fonduri europene și nu mai e gestionat de un sistem comunist în care până și Moș Crăciun era nevoit să vină pe cartelă.

Iar pentru cei care vor să facă și alte fapte bune, anul acesta Giving Tuesday se desfășoară în perioada 1-8 decembrie. O întreagă săptămână a generozității, în care fiecare persoană este invitată să #punăinimă și să facă orice faptă bună, indiferent că este vorba despre donații în bani, sânge, resurse, timp sau un simplu gând bun. Pentru că gesturile bune nu e musai să fie mari, ci multe. Inițiativele se pot înscrie pe site-ul: www.givingtuesday.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult