Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Am decis să fac din ziua mea de naștere un dar

Liana Alexandru

Copiii din generația mea se bucurau că pot sta la coadă la portocale și bomboane de ciocolată o dată pe an. Nu se găseau decât în preajma Crăciunului, într-o anumită zi și la o anumită oră, când venea o mașină de aprovizionare la alimentară, pe care toți copiii o urmăreau ca pe Moș Gerilă. Pentru copiii din așa numita generație X crescută în comunism, nimic nu era ușor de obținut: dulciuri, jucării, haine, aproape toate era daruri interzise. Nu doar că multe nu se găseau, dar și când se mai găsea câte ceva, părinții nu aveau bani să le cumpere, iar copiii erau mereu refuzați: „N-are mama bani” auzeai ori de câte ori treceai pe lângă o cofetărie și cereai o prăjitură sau pe la librăria din colț în a cărei vitrină zâmbea păpușa Nadia, de unde mama nu cumpăra, drămuindu-și banii, decât rechizite școlare.

Când crești într-o lume în care traiul e posibil doar dacă stai la coadă ca să-ți iei pe cartelă strictul necesar, iar cadourile sunt o raritate, ai o perspectivă un pic diferită privind valoarea lucrurilor și semnificația unui dar. Reziliența căpătată în anii de comunism m-a făcut să-mi construiesc un tip de existență în care să-mi pot oferi singură darurile pe care mi le doresc. Dar bucuria cu care primeam un cadou oricât de mic atunci când eram copil s-a transformat azi în bucuria de a oferi. Acum, îmi face o mai mare plăcere să dăruiesc. De aceea, am decis să fac din ziua mea de naștere un dar. 

Nu mi-am imaginat că voi fi atât de emoționată în așteptarea lui. Am subscris în primul rând unei cauze în care cred și unde e mare nevoie de sprijin: cauza femeilor lipsite de apărare. Asociația Zi de Bine a găsit o formă magică de a o face auzită și de a o susține. A creat un buton ascuns într-o bijuterie care să le ajute pe femei să apeleze 112 atunci când sunt în pericol de a fi agresate, astfel încât autoritățile să le poată veni imediat în sprijin. În România, sunt câteva mii de femei care au ordin judecătoresc de protecție, dar care, în lipsa unor mijloace de apărare reală, riscă să fie oricând victime ale celor care deja le-au agresat. Un astfel de buton salvator era mai mult decât necesar. Când Melania Medeleanu mi-a vorbit de această invenție mi s-a părut o vrajă dintr-o poveste care devine realitate.

Am salutat, așadar, mai întâi cauza, apoi m-am gândit la un fel în care ea să-i poată sensibiliza pe oamenii dragi mie și pe cei care mă urmăresc. Am avut surprize uriașe care m-au făcut să mă simt cu adevărat un om special: de la membri ai familiei cu care nu m-am putut întâlni din cauza pandemiei, prieteni care trăiesc în alte țări sau foști colegi de școală, până la oameni absolut necunoscuți cu care mă știu doar de pe Facebook, câteva zeci de prieteni reali și virtuali au decis să facă acest gest de generozitate, de ziua mea. A fost ca și cum mi s-ar fi umplut grădina de invitați la o mare petrecere. Am fost emoționată de fiecare gest, oricare a fost valoarea donației. M-au impresionat donatorii anonimi, în mod special cineva care a dăruit o sumă mică și o persoană care a donat o sumă foarte mare. Anonimul care m-a ajutat cu o sumă importantă să ajung spre targetul propus m-a vrăjit, pur și simplu, fiindcă anonimizarea i-a dat farmecul unui personaj de roman, al binefăcătorului din umbră.

Mărturisesc că am donat și eu acestei cauze altor aniversați care au susținut butonul magic ori altor cauze în care cred, care privesc educația sau copiii vulnerabili. Uneori cu numele meu, alteori, anonim. Ambele ipostaze mi se par importante pentru a motiva oamenii să se alăture, dar și pentru a spori bucuria sărbătoritului, păstrând în jurul darului său ideea de surpriză, de mister.

Oamenii care m-au ajutat să ating targetul ca să pot ajuta la rândul meu mi-au făcut cea mai frumoasă surpriză de ziua mea. Salut inițiativa Galantom de a crea o astfel de oportunitate, prin campania Dăruiește Ziua Ta, mai ales acum în pandemie, când înțelegem cât de puțin ne trebuie ca să fim fericiți și ce contează cu adevărat. Iar generozitatea este cel mai frumos dar. 

Oamenii care m-au ajutat să ating targetul ca să pot ajuta la rândul meu mi-au făcut cea mai frumoasă surpriză de ziua mea. Salut inițiativa Galantom de a crea o astfel de oportunitate, prin campania Dăruiește Ziua Ta, mai ales acum în pandemie, când înțelegem cât de puțin ne trebuie ca să fim fericiți și ce contează cu adevărat. Iar generozitatea este cel mai frumos dar.

De ce e important, deci, că donăm? Nu putem rezolva noi toate nevoile din țara asta, dar cel puțin arătăm care sunt cauzele importante pentru noi, în care credem, de care ne pasă. Și poate că, văzând aceste mobilizări, și statul român se va mișca mai bine. Mai ales, acum, când are acces liber la fonduri europene și nu mai e gestionat de un sistem comunist în care până și Moș Crăciun era nevoit să vină pe cartelă.

Iar pentru cei care vor să facă și alte fapte bune, anul acesta Giving Tuesday se desfășoară în perioada 1-8 decembrie. O întreagă săptămână a generozității, în care fiecare persoană este invitată să #punăinimă și să facă orice faptă bună, indiferent că este vorba despre donații în bani, sânge, resurse, timp sau un simplu gând bun. Pentru că gesturile bune nu e musai să fie mari, ci multe. Inițiativele se pot înscrie pe site-ul: www.givingtuesday.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult