Am făcut 18 ani și acesta e primul meu protest

Sunt din Iaşi şi am 18 ani. Ieri seară am participat la primul meu protest. Urmăresc cu un interes destul de mare ştirile, atât din mediul online, cât şi pe cele de la televizor. Încerc să mă feresc pe cât posibil de informaţiile false şi să îmi aleg sursele competent. Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 5 zile m-a surprins, totuşi. Am asistat, împreună cu alte 20 de milioane de persoane la o măsură luată de guvern, intens contestată, măsură pe care consider că termenul „mişelesc” o caracterizează cel mai bine. Totuşi, deşi sentimentul predominant este cel al tristeţii, sunt încântat, într-o oarecare măsură, de faptul că lipsa de respect şi nepăsarea unor oameni politici au ajuns la cote atât de înalte. Asta pentru că ignoranţa acestora vizavi de moralitatea şi integritatea oamenilor pe care-i reprezintă le-a fost fatală.

A fost prima dată când am luat parte complet la manifestaţii, deoarece zilele trecute am avut pregătiri pentru Bacalaureat şi nu am putut ajunge, sau am participat, dar mai puţin decât mi-aş fi dorit cu adevărat să o fac. A fost o decizie motivată de multe lucruri, printre care şi îndemnurile prietenilor mei. Cel mai mult am fost impresionat, totuşi, de postarea unei prietene, ce povesteşte o întâmplare reală şi tristă, pe care o voi prezenta, având acordul ei, mai jos:

„Sunt în stația de autobuz. Mă îndrept spre protest. Într-o mână am steagul, iar în cealaltă am un afiș. Stau mai bine de 30 de minute în stație şi mă simt privită insistent de un bătrânel. Se vede că își dorește să spună ceva, dar sincer nu îmi dau seama dacă ar fi de bine sau de rău. Simt cum îmi curge o lacrimă de nervi pentru că am ajuns să protestez în stradă față de niște infractori. Plec să îmi iau un pachet de șervețele. Simt că vor urma mai multe lacrimi. Când mă întorc, acel bătrân se uită cu o privire superioară și șmecherească la mine și spune: „Mergi la marș, domnișoară? Ia spune, cu cât te-au plătit? Ți-au dat mult, nu? Dacă îți dau 100 de lei, pleci acum acasă? Treci la învățat și nu mai umbla noaptea pe străzi!”. Începe să vorbească cu o doamnă în vârstă de lângă noi despre cât de mult bine le-a făcut lor PSD-ul și despre cât de incult este Iohannis pentru că nu știe să țină un discurs. Se mai întoarce și doamna la mine: „V-au dat liber la tren, v-au triplat bursele și voi asta faceți să le mulțumiți?" „Voi sunteți piromanii țării! M-ai auzit? Mâine-poimâine tu dai foc la toată țara!” Eu pur și simplu rămân fără cuvinte... Toată speranța pe care am dobândit-o cu o zi înainte (în urma primului protest ) că ceva se va schimba este acum ruinată. Mă străduiesc să nu îi ascult. Îmi repet în minte „Doamne, te rog, dă minte la proști şi fă-i odată să tacă". Vine autobuzul. Sunt bucuroasă că am scăpat de gura lor. Urc în celălalt capăt al autobuzului și simt cum lacrimile îmi inundă obrajii. Văd cum tot autobuzul se uită la mine, dar eu tot nu mă pot opri din plâns.

Nu ne vom schimba prea curând

Această experiență m-a făcut să realizez că societatea noastră nu se va schimba prea curând. Nu vom scăpa niciodată de gândirea comunistă, de ideea „cu cât primim mai mult, cu atât e mai bine. Dacă primim, trecem cu vederea orice infracţiune fac cei de la guvernare". Ei bine, vreau să știți că pe mine nu mă cumpără un partid de hoți! Bătrânii probabil nu știu că motivul pentru care au primit 3 lei la pensie este creșterea taxelor, iar acum, în loc să ia o pâine cu un leu, o iau cu 3. Asta pentru că nu deschid ochii și rămân cu televizorul înghețat pe Antena3. Felicitări, celor doi! Sper să vă bucurați de acei bănuți în buzunar cât mai puteți. În scurt timp veți fi înconjurați de hoți și criminali. Nu veți ști dacă veți apuca ziua de mâine sau dacă vă veți mai găsi portofelul în buzunar când îl căutați.”

Toate aceste aspecte ale societăţii cotidiene, deja conturate în mintea mea, şi cu care am avut şi eu, la rândul meu, tangenţe, m-au făcut să realizez că nu pot sta indiferent în faţa mârşăviei şi a lipsei bunului simţ; că exprimarea colectivă a opiniilor, în forma ei paşnică, este soluţia necesară pentru a readuce ţara la normalitate. Am fost copleşit de sprijinul pe care l-am avut din partea prietenilor, a colegilor şi a unora dintre profesorii mei, care constituie adevărate repere de moralitate. În acest context, am ajuns ieri seară în centrul oraşului, unde se adunaseră deja aproximativ 3000-4000 de ieșeni. M-a bucurat să fac parte din acel eveniment, să observ faptul că există şi bătrâni curajoşi, care îmi împărtăşesc părerea. Aşa cum spunea o persoană, mi s-a părut un sentiment incredibil şi de acum, în fiecare seară, aş vrea să merg să îmi iau doza de speranţă şi energie, până când, poate, ceva se va schimba cu adevărat.

Consider că cel mai important aspect al acestor proteste este faptul că 300.000 de oameni din toată țara au reuşit să se mobilizeze atât de frumos şi de paşnic, timp de 3 zile consecutive. Am demonstrat, astfel, că noi, tinerii, am înţeles cum merge acest „fenomen” numit democraţie, că ştim să îl stăpânim şi, mai ales, că suntem uniţi. Orice s-ar întâmpla şi orice măsură s-ar lua în continuare, eu sunt fericit fiindcă atât de mulţi oameni, tineri sau bătrâni, dau tot ceea ce pot pentru a schimba ceva în România. Într-adevăr, este vina noastră că am permis unor persoane corupte să ne conducă ţara, dar sunt destul de sigur că acesta este începutul sfârşitului pentru politicienii cu probleme penale, îngâmfaţi şi nepăsători. Demonstrăm în fiecare seară că nu suntem proşti, aşa cum ne cred ei, ci că suntem un popor mândru, frumos, pe care nu-l poţi trata cu atâta nesimţire. Sunt mândru de faptul că sunt român, sunt mândru de progresele făcute în ţara aceasta şi de faptul că, într-un context politic extern atât de debusolant, oamenii încă mai găsesc puterea să lupte împotriva nedreptăţii şi a hoţiei. Viitorul este al nostru şi cred că este unul înfloritor. Dacă ordonanţa nu se abrogă acum, şi nesimţirea şi lipsa de respect vor continua, atunci vom avea grijă să le îndepărtăm peste 4 ani. Poate că, odată cu protestatul, vom învăţa să ne exercităm şi dreptul de a vota. Şi dacă asta o să se întâmple, „penalii" vor fi excluşi din lumea politică. Avem o ţară atât de frumoasă şi un potenţial de dezvoltare enorm şi ar fi păcat să nu profităm de el cu toţii.

“When injustice becomes law, resistance becomes duty." 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp