foto: arhiva personală Daniel van Soest
Când m-a sunat o cunoștință din Olanda cu întrebarea dacă aș putea fi ghid turistic pentru un grup de seniori olandezi într-un tur prin Transilvania, nu am stat mult pe gânduri. Da!
Doamna respectivă are o agenție de turism specializată în Europa de Est, însă România nu făcea parte din oferta ei, reflectând lipsa generală de interes pentru România ca destinație turistică. Imediat am simțit că această invitație ascundea o oportunitate mult mai mare. În primul rând, puteam „elibera” dintr-o singură lovitură douăzeci de oameni de prejudecățile lor despre România. Iar prin ei și prin agenția de turism se putea crea un cerc mult mai larg de oameni care să privească România cu alți ochi.
Eu cred că dezvoltarea turismului occidental spre România este mult mai importantă decât pare la prima vedere. Nu aduce doar bani. Ajută România să-și recapete încrederea în sine, să înțeleagă valoarea patrimoniului și a naturii sale și, în același timp, întărește legătura cu o Europă bazată pe încredere, transparență și merit, lăsând in spate reflexele vechiului sistem al corupției și clientelismului.
Cu exact o zi înainte de începerea turului, când mă aflam deja la Oradea, am scris un articol pentru un ziar olandez despre situația politică din România. Era ziua în care Parlamentul urma să voteze noul guvern (Veștea). L-am trimis participanților înainte să ajungă în România, ca să aibă puțin context încă de la început.
Grupul era un amestec fascinant de oameni, cu vârste de până la 86 de ani: arhitecți, geologi, artiști, o instructoare de yoga și mulți alții. Oameni educați, curioși și deschiși la minte. Și totuși, despre România știau foarte puține. Mai mult, atunci când le-au spus copiilor și prietenilor că merg în vacanță în România, reacția aproape unanimă a fost: „Chiar România?!”
În fiecare zi petreceam multe ore în microbuz și aveam timp să povestesc ce am învățat eu în toți acești ani despre România. Scopul meu era simplu: să-i scap de prejudecăți. Uneori aveam impresia că particip la un summer camp, alteori că sunt profesor într-o școală de reeducare. Dar, până la urmă, am realizat că era mai degrabă terapie prin expunere. Le arătam cât mai multe locuri frumoase, explicam contextul istoric și cultural și, încet-încet, imaginile negative pe care le aveau despre România începeau să se dizolve. Terapia, bineînțeles, a funcționat.
Oradea a fost începutul perfect: un oraș cu o arhitectură maghiară Art Nouveau care i-a lăsat pe toți fără cuvinte. Prima vizită a fost la Casa Darvas-La Roche, o adevărată bijuterie pentru orice iubitor de arhitectură. La Timișoara am vorbit despre Revoluție, dar și despre ambiția Imperiului Austriac de a construi aici un oraș modern și multietnic. La Sibiu, ghidul nostru Tudor, specialist în restaurarea patrimoniului, ne-a explicat secretele arhitecturii medievale săsești, pasiunea lui impresiona tot grupul. Apoi am vizitat muzeul țiglelor din Alțâna, sediul prietenilor mei de la Ambulanța pentru Monumente.
La Cincșor am dormit într-un sat săsesc. Pentru mulți, a fost poate cel mai fermecător moment al întregii călătorii: liniștea satului și istoria locului. Domnul Michael ne-a povestit despre așezările săsești și bisericile fortificate și am încheiat cu un scurt concert de orgă, un moment în care ne-am reconectat cu noi înșine. La Hălchiu, prietenul meu Klaus Dieter ne-a oferit un alt concert minunat la orgă. La Bran am deslușit legenda de realitate în povestea lui Dracula. La Brașov am vizitat sinagoga și am vorbit despre Holocaust, despre rolului Auschwitz în soarta evreilor din Transilvania ocupată de Ungaria și despre progromuri și deportări din restul României - atâta suferință umană!
Seara am asistat la opera Carmen. A fost un spectacol extraordinar, nu doar artistic și muzical, ci și pentru că în pauză am fost martorii unui protest împotriva măsurilor de austeritate din sectorul cultural. O dovadă că și într-o vacanță poți înțelege mai bine provocările unei societăți.
La final, olandezii au capitulat. Nu mai rămăsese nicio prejudecată în fața atâtor oameni primitori, atâtor povești și unei asemenea frumuseți. În locul imaginii simplificate cu care plecaseră din Olanda se instalase una mult mai nuanțată.
Deși am vizitat doar Transilvania, am încercat permanent să explic locurile în contextul întregii Românii. Am încheiat călătoria pe bulevardul Avram Iancu din Cluj. În spatele nostru se afla Opera construită în perioada austro-ungară, în față Catedrala Ortodoxă construită după marea unire, iar între ele statuia lui Avram Iancu — un simbol al istoriei complexe a României și al efortului permanent de a construi o societate în care conviețuirea dintre comunități să fie un lucru firesc.
Dar cel mai mult mi-au rămas în minte drumurile cu microbuzul. Acolo s-a format un adevărat club de dezbateri. Fiecare dimineață începea cu aceeași întrebare: „S-a format un guvern?” „Nu, încă nu.”
Apoi începeau întrebările: despre diaspora, sistemul de sănătate, educație, protecția naturii, comunitatea romă, societatea civilă, ONG-uri, populism și politică. Fiecare privea România prin prisma propriei profesii și își aducea propria perspectivă în discuție. Din fericire, în toți acești ani m-am lovit de toate aceste teme și puteam răspunde din experiență proprie. De foarte multe ori ajungeam inevitabil la corupție, pentru că aproape toate aceste subiecte au și o componentă legată de corupție și de influența vechiului sistem. Șoferul microbuzului ne-a povestit cum soția lui nu poate obține un post de asistentă medicală fără să plătească „dreptul”.
Nu am vorbit despre corupție pentru a construi o imagine negativă a României și nici pentru că ar fi hobby-ul meu. Am făcut-o pentru că face parte din povestea României de astăzi. Nu poți înțelege România fără să înțelegi și provocările prin care încă trece. Dar, în același timp, nu poți înțelege România dacă vezi doar corupția și nu vezi oamenii, cultura și frumusețea ei.
Închei însă cu ceva complet neașteptat. Excursia în România s-a transformat și într-un curs de tehnologie pentru seniorii mei olandezi. La început se uitau mirați când vedeau că intrarea în hotel se face cu cod, că poți plăti aproape peste tot cu telefonul, că meniul la restaurant se deschide printr-un cod QR și că pentru a te deplasa ușor și ieftin trebuie doar să instalezi Bolt sau Uber. România s-a dovedit a fi, în multe privințe, un „early adopter” al noilor tehnologii. După zece zile, aceiași oameni care în Olanda evitau toate aceste aplicații, le foloseau fără probleme în România.
Și așa văd avantajele unei Europe unite. Învățăm împreună, fiecare cu contribuția lui. Noi ne-am făcut prieteni în România, iar România și-a câștigat un grup de prieteni noi!
Va urma!
fotografii: arhiva personală Daniel van Soest
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.