Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am fost în America lui Trump. „Am făcut tot timpul chestii împreună cu băieții mei. Le-am luat ATV-uri, le-am cumpărat arme”

„Sunt niște liberali în țara asta care vor să ne ținem în brațe și să ne pupăm. That's bullshit!”, îmi spune Eddie, gazda mea americană. Suntem în parcarea plină de camionete a unui magazin de arme de la marginea orașului Phoenix, Arizona. Tocmai văzusem înăuntru puștani care se învârteau printre vitrinele cu automate ca într-un magazin cu jucării. 

Eddie e un om bun și știu că el unul n-ar face rău nimănui, dar locul ăsta mă sperie, așa că dau din cap, zâmbesc, aștept să urc înapoi în dubiță și să plecăm naibii de-aici.

Phoenix, Arizona. Când am auzit că gata, am luat bursa și o să merg în State, nu știam din prima în ce oraș o să aterizez. Speram, ca tot omul, la un Washington DC ori la vreun Boston, un oraș de pe Coasta de Est, cu străzi frumos pavate, morminte de coloniști și de eroi și clădiri instituționale susținute de coloane albe, cu milioane de „How are you?” și de zâmbete. 

Despre Arizona știam doar că-i decorul ăla cu pietre roșiatice din western-uri, undeva la granița cu Mexicul, iar în calitate de ipohondru mai aflasem că prin praful lui roșu bântuie un virus care se duce direct în fundul plămânilor și te-omoară. M-am uitat apoi pe hartă și am văzut conturul trasat cu rigla pe trei laturi, m-am gândit că nici ăsta nu-i semn bun, că statele alea mai pătrățoase trebuie să fie cam dintr-o bucată. Ce dracu’ fac eu zece luni în Arizona?

Ajuns la fața locului, într-o zi din august 2014, primul lucru care mă lovește e mirosul de piatră prăjită și o căldură care-mi usucă nările. Eddie și Sandy, un cuplu de imigranți mexicani, mă așteaptă cu apă rece și o dubiță parcată fix la ieșire, cu aer condiționat. Știu despre ei doar că le plac „sporturile, plimbările și grătarele”, că au un fiu care o să se întoarcă din Afghanistan și unul mai mic la facultate. În drum spre hotel, văd cum se deschid străzi perfect simetrice și case scunde, albe, cu câte-o mică alee în față; e cadrul acela care apare la începutul fiecărui sitcom înainte să vedem personajele dinăuntru.

O să merg cu Eddie, Sandy, uneori și cu băieții lor, la Las Vegas, la Los Angeles, în plimbări cu ATV-urile și la grătare, o să facem mâncare mexicană, o să ne uităm la filme la drive-in și la meciuri de fotbal american. O să fiu unul de-al lor și-o să mă-nvețe lucruri. O să începem fiecare călătorie foarte devreme, pentru că Eddie e învățat să se trezească în fiecare dimineață la 2 jumate, ca la 4 să înceapă să curețe, cu o mașinărie dotată cu perii, străzile egale ale Phoenix-ului.

That’s what we do”, o să-mi zică Eddie la fiecare ieșire. „Am făcut tot timpul chestii împreună cu băieții mei, ca să-i țin departe de străzi și de droguri. I-am dus în parcuri de distracții, le-am luat ATV-uri, le-am cumpărat arme”, fără să-și dea seama cât de ciudat sună ultima parte pentru un european.

La sfârșit de săptămână, familii întregi din Arizona obișnuiesc să meargă în deșert ca să împuște discuri de lut și cutii.

Foto: Vlad Odobescu

***

Azi o să încărcăm în camionetă două boxe imense și-o să mergem la sărbătoarea anuală a Sindicatului Instalatorilor. De 12 ani încoace, Eddie o face pe DJ-ul acolo pentru niște bani în plus, iar toată familia îl ajută. Anul ăsta nu găsește pătura cu stele pe care scrie „Rising Star”, de pus sub masa de DJ.

Când ajungem, pe la 9 și jumătate, grătarele sunt deja încinse într-un foișor imens, înconjurat de mese. Într-un colț se joacă bingo, iar lângă masa noastră sunt înșirate premii pentru tombolă: zeci de cutii cu mărunțișuri și o afumătoare electrică. O să fie competiții de aruncat potcoave, dansuri și multă mâncare. Încep să sosească familii cu copii, sunt americani de condiție medie, duri, vorbăreți și mândri, băutori de bere slabă.

E pe-aici și o grădină cu grapefruit în care căutăm păuni. Cât ne plimbăm, îi povestesc lui Eddie despre vizita pe care tocmai am făcut-o la Nogales, oraș împărțit printr-un gard între Statele Unite și Mexic. Am văzut, de partea mexicană, case construite sfidător, fix lângă graniță, ca și cum orașul era gata să sară cu totul în partea americană. Mii și mii de hispanici își încearcă norocul în deșert, pentru o viață nou-nouță.

O hartă publicată de organizația Humane Borders pune puncte roșii pentru fiecare cadavru de imigrant ilegal descoperit în Arizona, în apropierea graniței. Sunt mii de puncte roșii. Majoritatea mor deshidratați sub soarele deșertului. Organizația încearcă să pună butoaie cu apă din loc în loc, pentru a-i ajuta, însă unii localnici le caută și le golesc, pentru a descuraja astfel migrația ilegală.

Eddie a locuit la Nogales împreună cu mama sa, a făcut și liceul în Nogales. Stătea chiar lângă graniță și vedea sărăcia de dincolo în fiecare zi, peste gard. E mexican la origini și e mândru de asta. Tatăl lui s-a născut în State dintr-o întâmplare, în timp ce bunica lui Eddie trecuse granița spre nord - atunci era mult mai simplu - pentru cumpărături. Când Statele Unite au intrat în al Doilea Război Mondial, taică-su, cetățean american în acte, a fost chemat la arme, cu toate că locuia în Mexic și nici măcar nu știa boabă de engleză. Din cauza limbii n-a ajuns pe front, ci într-o fabrică de arme din Arizona, apoi și-a adus nevasta în State și au făcut copii. Eddie e acum împotriva migrației, pentru că „ei vin să trăiască din ajutoare sociale sau ca să comită infracțiuni”. Pentru el există o deosebire clară între cei ca el, din a doua generație de imigranți și prin urmare perfect integrați și cei care vin acum și pe care-i îngrămădește într-un discurs perfect aliniat politic cu cel al republicanilor.

Prin atitudinea lui Eddie îmi explic, măcar în parte, succesul electoral pe termen lung pe care l-a repurtat prin aceste locuri șeriful Joe, în ciuda unei populații hispanice în creștere continuă. Timp de 24 de ani, Joe Arpaio a fost cunoscut ca „cel mai dur șerif al Americii”. Una din primele sale măsuri a fost să mute deținuții din ținutul Maricopa - din care face parte Phoenix-ul - în niște corturi militare aflate sub arșița deșertului și să mute animale în fostele celule. Pe un turn de pază al închisorii rezultate, numite Tent City, a instalat o firmă luminoasă cu „Vacancy” / „Locuri libere”.

Deținute din Tent City, Phoenix. Foto: Deanna Alejandra Dent / www.deannadent.com

I-a echipat pe deținuți în lenjerie roz pe sub uniforma în dungi alb-negre. A hotărât apoi să-i scoată la muncă legați între ei cu lanțuri, le-a dat doar mâncare vegetariană fără sare și piper și le-a lăsat la TV doar canalele de gătit, cât să le ațâțe foamea, și unul meteo, ca să știe la câte grade se vor prăji în ziua respectivă. Mult mai grav însă, Joe Arpaio e renumit pentru rasismul său și „cruciadele” împotriva imigranților ilegali veniți dinspre Mexic. La o convenție a Partidului Republican, Arpaio avertiza că „părem mai preocupați de drepturile imigranților ilegali decât de cele ale cetățenilor noștri”.

„Îmi place Arpaio. Îi pune [pe deținuți - n.r.] să facă lucruri”, spune Sandy, care e tot dintr-o familie de imigranți mexicani, când îi povestesc despre întâlnirea cu el și despre vizita halucinantă în Tent City. Pe 8 noiembrie - în aceeași zi în care s-au ținut prezidențialele - Arpaio a pierdut într-un final alegerile pentru un nou mandat. Are 84 de ani.

La sfârșitul picnicului instalatorilor, Sandy trage o concluzie: „Au fost mai mulți hispanici anul ăsta”. Niciunul n-a cerut muzică spaniolă. 

Citiți continuarea pe Scena9. 

Articol de Vlad Odobescu

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Citind aici, mi-am adus aminte de o frază din Homo sovieticus, a lui Zinoviev : "cel mai mare dușman al imigrantului este imigrantul sosit înaintea lui"...
    ...Valabil și pentru musulmanii din valul 2016, neh ?...
    • Like 1
  • Da, asta cu imigrantii a formulat Milton Friedman foarte bine acum vreo 35 de ani: Illegal immigration only helps when it is illegal. It is one thing to have free immigration to jobs, it is another thing to have free immigration to welfare. Atragi cu totul alt tip de imigranti in tara ta.
    In cartea Why Nations Fail chiar orasul Nogales este dat ca un exemplu pentru a demonstra, ca nu nationalitatea, nu genele si nici geografia nu explica de ce unele tari sunt bogate iar unele sunt sarace, ci institutiile, politica si economia extractiva sau inclusiva. Asa ca degeaba ne tot spun profesorii in scoala de 70 de ani, ca Romania e bogata pentru ca are paduri, munti si mare. Cam tarziu isi da seama omul ce propaganda comunista-i textul asta.
    Despre seriful asta Joe Arpaio n-am auzit, dar e interesant (nu neaparat in sens pozitiv), ma si apuc de citit ce mai gasesc pe net despre el. Mersi Vlad pentru articol/relatare.
    • Like 1
    • @ Szilárd McGregor
      Merçi, atât pentru comentariu, cât și pentru menționarea cărții.
      • Like 0
  • check icon
    Uite cum americanii sunt mai realiști și pun deținuții la muncă fără atâtea „drepturi„ și „stânguri„ ale oamenilor(de când gunoaiele din pușcării sunt oameni?) ca-n Europa,nu să-i țină paraziți.Un lucru e clar,nimeni nu dorește emigrații în valuri din motive absolut logice și reale--apar distorsiuni social-economice majore în timp și spațiu chiar și în cazul țărilor fondate de emigranți, restul sunt ipocrizii politice pe fond emoțional.
    • Like 2
    • @
      „Fără atâtea drepturi”, zici tu...
      Eu cred că ești sincer, dar prost informat, semeni mult cu poporul german când și l-a ales pe Hitler.
      Cine vrea și acceptă să suprime drepturile altor oameni, s-ar putea să se ardă rău, rău de tot pe viitor! Un mic exemplu: Leilani Muir, căreia statul canadian i-a aplicat legea, o lege proastă cu intenții bune.
      Dacă vei ajunge într-o zi la închisoare (nu spune că nu se poate, faci fără voia ta un accident auto și se poate) și vei fi legat cu lanțuri de alți deținuți, dus să lucrezi la scos buruieni într-o fermă privată, neplătit pentru munca grea pe care o faci, hrănit cu mâncare cât mai ieftină, cazat în corturi la 50°C, fără chiuvetă, fără WC, fără duș, tot așa vei spune despre drepturile pe care ar trebui să le aibă un om aflat în custodia statului?
      Eu te rog să te informezi înainte să ceri suprimarea drepturilor unor oameni: https://en.wikipedia.org/wiki/Chain_gang
      • Like 1
    • @ Tom Dick N'Harry
      nu vreau sa va contrazic, doresc numai sa aveti in fata un tablou realist a ce poate "produce" somnul ratiunii. deci, poate ca ar fi bine sa cautati un muncitor zilier din agricultura de prin anii '70, vizati in ac scop zona de dealuri subcarpatice ploiesti - buzau, balta brailei, dobrogea. o sa aflati informati interesante in ceea ce privesc conditiile de munca, cazarea si remuneratia. atentie oamenii acestia nu erau condamnati, deci nu aveau lanturi la picioare, altfel incercau sa traiasca/supravietuiasca intr-o tara care se dorea raiul omenirii :)
      • Like 1
    • @ Andriescuus Lucian
      Diferența este enormă: zilierul se băga absolut voluntar în „deal”, și ieșea din „deal” tot când voia el. E un lux pe care cei din sistemul penitenciar sudist nu-l aveau/nu-l au.
      • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      :) insinuati ca cel care incalca legea NU "se băga absolut voluntar în „deal”" ? adevarat ca nu poate sa iasa voluntar :), deci numai aici ar fi luxul :).
      oricum eu am ridicand problema zilierilor anilor '70 incercand sa ridic "la fileu" prin "incercau sa traiasca/supravietuiasca intr-o tara care se dorea raiul omenirii" pregatirea acestor persoane : arhitecti, juristi, avocati, doctori, preoti, procurori, proprietari de cladiri de locuit, ... toti acestia aveau in comun lista pe baza careia au fost "ridicati", adica o lista candidatilor unui partid pt alegerile locale sau parlamentare .... deci, depare de o lista a celor care incalca legea ... si totusi munceau cot la cot cu detinutii cu drept de munca din Penitenciarul Ploiesti :(
      acestor persoane le-au fost interzise de autoritatea tribunalelor muncitoresti, nerecunoscute international si in urma carora nu au ramas inscrisuri, drepturile cetatenesti, le-a fost intezisa comunicarea cu rudele si confiscate toate bunurile ! apoi lasati in libertate, practic muritori de foame.
      putem acum sa mai facem o comparatie ? si daca totusi o facem, mai putem declara castigator pe "zilier" ?
      ce simplu este in lipsa cunostintelor privind istoria, macar in ceea ce priveste propria natie sa emitem judecati !
      insist : poate ca ar fi bine sa cautati un muncitor zilier din agricultura de prin anii '70, vizati in ac scop zona de dealuri subcarpatice ploiesti - buzau, balta brailei, dobrogea. o sa aflati informati interesante in ceea ce privesc conditiile de munca, cazarea si remuneratia.
      • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      check icon
      Cred că dorea să vorbească despre drepturile omului de care trebuie să se bucure deținutul și nu despre suprimarea lor totală: cel puțin așa sper!
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      check icon
      Interpretare greșită: lucrurile astea se petreceau în cel mai mare penitenciar din lume, numit RSR, acolo unde deținuții de rând se numeau fals cetățeni, iar șefii din partid jucau rolul de kapo. Nici un părinte normal nu și-ar lăsa copilul să plece la strâns gogoșari în condițiile acelea de lagăr de concentrare - cel puțin, nu de bunăvoie! De aceea, comparația este forțată, România acelor vremuri fiind o anomalie.
      • Like 0
    • @
      as fi 100% de partea dumneavostra daca in acest moment, si de 27 de ani, romania nu ar avea la nivelul cel mai inalt al institutiilor statului 90% "tovarasi de tovarasi" si oameni de bine care nu intineaza nici astazi marile relaizari ale epocii de aur :). adica dumneavostra spuneti ca detinutii au disparut dar kapo sunt pe functie ? "România acelor vremuri fiind o anomalie", in conditia in care romania actuala s-ar fi rupt de ac "experiment", dar nu este cazul. ma puteti contrazice si eu pot posta cv parlamentarilor si al tuturor ministrilor, din ultimii 27 de ani. sunt de acord ca un om poate gresii ... dar toti .... parca in romania nici un om din afara sistemului comunist nu si-a dorit sa scape de comunism, numai comunisti au luptata contra comunismului :). in ac moment, in care discutam, in uk, olanda si germania sunt aprox 35 de romani arestati sub invinuirea de trafic de persoane. pentru 15 dintre ei statul roman depune eforturi la nivel inalt pt ai recupera, acestia 15 fiind regasiti de sistemele de justitie internationale ca angajati pe listele unor institutii/organizatii statale romanesti si dupa momentul arestarii lor :). avand in vedere "pedigree-ul" celor care conduc aceste institutii/organizatii statale romanesti, ce credeti, sa fie o coincidenta intre kapo comunisti si mafia capitalista, sau o suprapunere ? mediile internationale, evaluand actiunile si mecanismele specifice, privesc prin prisma "suprapunere" :) adica : lupu-si schimba parul, dar naravul ba !
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      check icon
      În contextul discuției (deținuții și drepturile lor, România anterevoluționară și lipsa de drepturi a cetățenilor ei) raportarea la hoțiile clasei conducătoare POSTrevoluționare este ireleventă și neproductivă, ajutând doar la alunecarea centrului de greutate al controversei spre o problemă care nu face subiectul ei: dacă rămânem în limitele subiectului, vedem cu siguranță că atunci (până în `89) trăiam într-o mare pușcărie și că astăzi avem măcar dreptul la libera circulație iar munca a devenit un drept, încetând să mai fie o obligație. Nu mă interesează pedigree-ul cui nu este cal de curse, atâta timp cât nu intră în discuția despre drepturile deținuților, care trebuie să fie acestea și cu ce limite. Cred că nu greșesc.
      • Like 0
    • @
      "raportarea la hoțiile clasei conducătoare POSTrevoluționare este ireleventă și neproductivă" .... va doresc un vot fericit pe 11.12.2016 :)
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      check icon
      Nu este prima dată când observ la dumneavoastră derapaje logice, voite sau nu! Citatul corect este cel complet, adică: „În contextul discuției ... raportarea la hoțiile clasei conducătoare POSTrevoluționare este ireleventă și neproductivă ...”.
      Asta pentru că aminteam despre un lucru (România comunistă egal penitenciar), iar dumneavoastră ați avut grijă să vorbiți despre un subiect străin discuției din acel moment (ați observat?).
      Bineînțeles că dacă atunci când citezi un text ești răuvoitor, poți scoate din el orice: dacă ești răuvoitor, pentru că, în cazul în care eroarea nu s-a produs din așa zisa rea voință ci, în cel mai fericit caz, din neatenție, atunci lucrurile se schimbă dramatic, explicând foamea atât de vizibilă! Așadar, lăsați-mă pe mine să votez așa cum cred de cuviință și păstrați-vă liniștit locul printre elite: moda de a fi „contra” fără argumente nu înseamnă nici inteligență politică și nici vreun alt fel de deșteptăciune, ci o formă stupidă de imitare a celor ce par într-un anumit moment mai isteți - cugetați la asta înainte de a vota și examinați-vă cunoștințele despre doctrina partidului pe care-l alegeți; indiferent care ar fi acesta ...
      Vă doresc succes!
      P.S. Chestia asta cu votul fericit seamănă izbitor cu formula de prin magazine, aia cu „Vă dorim cumpărături fericite”: ce înțelegem noi de aici ...?
      • Like 0
    • @
      corect ! promit sa nu mai cobor la dumneavostra nici odata. multumesc. ps. vot reusit !
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult