Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Am fost operatoare la 112. Mândria mea a murit încet și a fost înlocuită de o rușine imensă

Foto: Inquam Photos

Unul dintre primele mele cazuri ca operatoare 112 au avut ca protagonist un băiat de aceeași vârstă cu Alexandra: 15 ani. Era iarna lui 2005, era zăpadă mare și se anunțau în continuare ninsori abundente, mai ales în zona de munte. Băiatul era din satul Noapteșa, dar învăța la un liceu din Herculane, la internat, și luase autobuzul spre casă. La Baia de Aramă, însă, toți călătorii au fost dați jos, pentru că autobuzul nu mai putea înainta din cauza troienelor. Era după-amiază, în jur de ora 4, iar băiatul nostru a pornit-o pe jos spre Noapteșa, aflată cam la 30 de kilometri distanță. Nu știu ce l-a făcut să creadă că va reuși să ajungă: poate mai făcuse drumul și altădată, poate n-a avut pe moment altă soluție, poate a fost puțin inconștient sau prea încrezător în forțele lui. Părinții nu-l așteptau, pentru că nu le spusese că vine acasă. Mobil nu avea și, chiar dacă ar fi avut, nu era nicio rețea în zonă pe timpul acela...

Protestatar 112

Eu intrasem în tura de noapte cu doamna Mariana Lădaru iar dispecerul de serviciu la poliție era Mitică Pârvulescu, polițist vechi, priceput și experimentat - specie cvasi-dispărută în prezent.

Apelul a venit în toiul nopții. După vreo nouă ore de mers prin zăpadă, ud, înghețat, flămând și speriat, băiatul care mergea acasă, la Noapteșa, a realizat că nu mai știe unde se află. A sunat la 112 de la un telefon public din mijlocul lui nicăieri - nici vorbă de localizare la momentul acela, ne apărea doar că este un post public Romtelecom. Am transferat apelul la poliție. După ce l-a chestionat scurt pe copil, polițistul Pârvulescu a înțeles gravitatea situației și a introdus în conferință Poliția Baia de Aramă, mai precis pe ofițerul de serviciu Căpăstraru, care presupun că făcea parte din aceeași specie aproape extinctă ca și colegul său. După ce a aflat când pornise băiatul din Baia de Aramă și după ce i-a cerut să-i descrie exact ce vede (o clădire dezafectată, pe care rămăseseră literele "Autoservire" și "Poșta"), polițistul Căpăstraru și-a dat seama unde se afla rătăcitul: undeva la mijlocul drumului, în zona Bala.

-Și acum închizi telefonul și o iei pe stradă în jos. Nu prima, nu a doua, a treia casă pe dreapta are un gard verde. Bați în poartă și spui că te-am trimis eu. Acolo stă soacră-mea. Să-ți dea ceva să mănânci și să te culce acolo, la ea, că mâine vin eu și te duc acasă.

-Nu, nenea, știți... Eu vreau să ajung la Noapteșa, la părinți..., încerca copilul să bâguie, cu vocea aprope stinsă de frig, foame și oboseală.

-Măi, băiete, nu ajungi nicăieri în noaptea asta. Ai tăi nici măcar nu știu că vii. Du-te acolo unde îți spun eu, c-o sun acum pe soacră-mea să-ți dea drumul.

Ireal, nu?

Dimineața, înainte de a ieși din tură, am aflat de la colegul Pârvulescu că apelantul nostru petrecuse noaptea în siguranță, în casa cu gard verde, și că poliția îi anunțase părinții, care urmau să meargă să-l ia.

N-am să uit niciodată cazul ăsta. N-am să uit cât de mândră m-am simțit că fac parte dintr-un sistem care salvează vieți. Voi avea mereu tot respectul pentru polițistul care n-a stat să se gândească la proceduri, ci a acționat rapid, în condițiile date (un copil înghețat și epuizat, într-o noapte geroasă, într-un loc greu accesibil din cauza zăpezii mari). A acționat rapid, dar, mai ales, a acționat uman. Astfel că băiatului din Noapteșa nu i-a fost frânt drumul la 15 ani, în mijlocul lui nicăieri. 

Din nefericire, mândria mea a murit încet și chiar a fost înlocuită de o rușine imensă, după Apuseni și după Colectiv și după crima de la metrou, din motive pe care nu le voi detalia aici. Cert este, așa cum îi spuneam unui prieten în seara asta, că, dacă n-aș fi ieșit deja din sistem, ieșeam acum cu siguranță. Cum aș mai fi putut să-mi îmbrățișez copiii, știind că o fată puțin mai mare decât ei nu va mai fi niciodată îmbrățișată de mama ei? Că a fost chinuită și batjocorită în feluri inimaginabile și înainte și după moarte, iar eu sunt parte a sistemului care n-a fost în stare s-o salveze?

Plecați, toți! Voi, cei buni, plecați acum! Nu mai girați incompetența ucigașă a celorlalți! Nu mai permiteți să fiți băgați în aceeași oală cu ei! Nu mai munciți pentru ei sau în locul lor! Sistemul trebuie dărâmat și reconstruit de la zero, e singura șansă.

Nu știu ce să mai zic. Poate doar că îmi pare atât de rău pentru tot, încât simt că mi se rupe inima...

Precizare: Scopul acestei istorisiri, pe care am publicat-o inițial pe pagina mea de Facebook, a fost să arăt că localizarea se putea face foarte ușor de către orice polițist profesionist, doar din descrierea locului oferită de victimă. Sunt persoane care au dat o cu totul altă conotație poveștii mele. Nu atac STS-ul sau Poliția, spun doar că, având perimetrul aproximativ și descrierea făcută de victimă, un profesionist dedicat, care își conștientizează rolul, ar fi găsit imediat adresa. Mai ales într-o localitate atât mică.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aveti dreptate cu politististii vechi, profesionisti. Din pacate tot ”noi”, societatea actuala, din mijlocu lcareea tipa cel mai tare unii acum, acuzand -pe buna dreptate incompetenta- i-am supus oprobiului public numindu-i ”militieni si securisti”, le-am cerut plecarea, pentru a fi inlocuiti cu ”oameni noi”, ”scoliti dupa alte critarii”. Si iata la ce s-a ajuns. de unde profesionalism, de unde caracter, de unde omenie. Avem ce ”ne-am dorit”, ce am inlocuit fara pic de judecata, fara sa ne intrebam cu cine-i inlocuim pe cei care nu ne placeau, doar pentru ca se instruisera intr-un alt sistem politic, fara sa constientizam ca actele antisociale si, prin urmare si prevenirea si combaterea lor, nu au nimic de-a face cu regimul politic. Cu alte cuvinte, culegem acum ce-am semanat vreme de 30 de ani. Si sa vedeti ce-o sa mai culegem !!!!
    • Like 1
  • De ce sa plecam noi? Sa plece cei care nu au ce cauta aici!!
    • Like 0
  • Nu plecarea din sistem a celor buni este rezolvarea dar,din pacate,acestia sunt prea putini pentru a putea schimba ceva. In plus nu sunt nici apreciati nici motivati profesional. Isi fac datoria din convingerea ca ajuta oameni si salveaza vieti dar la un moment dat se satura de nedreptati si de sistemul bazat pe relatii si nepotism asa ca singurele variante ramase sunt blazarea sau plecarea din sistem. Cât despre schimbare,reformare sau orice idee de acest gen...uitați de ea. Nu se va intampla niciodata.
    • Like 2
  • Dorin check icon
    Mai Clar.Pe Oamenii din sistem ia durut in fund de viața unei fete nevinovate.Și nici nu o să-i doară vreodată.
    • Like 1
  • Delia MC Delia MC check icon

    "având perimetrul aproximativ și descrierea făcută de victimă, un profesionist dedicat, care își conștientizează rolul, ar fi găsit imediat adresa. Mai ales într-o localitate atât mică." și aș spune, știind mai ales că în acest perimetru viețuiește un suspect.

    CE A FĂCUT 112? Au sunat în neștire inapoi(!!!) abia așa a știut sceleratul că fata reușise să sune! Sunt eu absurdă, cer prea mult ca în astfel de cazuri să fie total interzis a se suna înapoi? Ce ar fi trebuit, după umila mea părere: localizat rapid, indicația de a șterge imediat apelul dacă e timp. Dacă nu, pus telefonul pe podea și împins departe, pentru a nu există suspiciune. Nu există PROCEDURI?
    Unde sunt acum cele 3 apeluri ale fetei? Nu mai spune nimeni de ele.
    Și unde e sesizarea vecinei? Mă tem că se încearcă o mușamalizare pentru a scoate pe unii basma curată.

    Numai din interiorul unui sistem incapabil, devenit încet-încet incompetent se poate scoate un asemenea strigăt de revoltă și neputință. Bine spus, nu mai merge cu cârpeli. Trebuie refăcut din temelii. Și nu numai acest sistem.
    • Like 4
    • @ Delia MC
      Nu le este interzis sa sune inapoi. Din nefericire. In conditii similare, persoana care a sunat la 112 putea sa lase telefonul pe podea, deschis, si ar fi prelungit durata de localizare.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Delia MC Delia MC check icon
      Aveți dreptate. Din păcate au reușit doar s-o trimită la moarte...
      • Like 0
  • Cred ca ati scris cu sinceritate ceea ce ati scris. Numai cine nu vrea nu intelege asta. Nu stiu care e solutia dar e nevoie de o schimbare.
    • Like 3
  • Bun , ideea e similară cu postarea lui Ionuț Rasica de pe pagina lui Marian Godină.
    • Like 2
    • @ Adrian Ionescu
      Adică?
      E plagiat, sau ce?
      A spus femeia ceea ce simte.
      • Like 1
    • @ Sebastian Frantisek
      Nu e plagiat, ideea e aceiași, aceleași probleme descrise, sistemul s-a umplut de tâmpiți aduși pe pile.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult