Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Am fost pe contrastanta Vale a Oltului: de la stațiuni în paragină sau care „trăiesc" doar cu un hotel istoric restaurat, până la altele modernizate pe bani europeni

Valea Oltului - statiune

De la stațiuni abandonate, în paragină, la altele care „trăiesc" doar cu un hotel istoric restaurat, până la stațiunea Călimănești-Căciulata, care într-adevăr se apropie de așteptările unui turist. O să încep cu ce e mai rău, pentru a încheia într-o manieră optimistă. 

Stațiunea Voineasa, unde mi-am petrecut un concediu în 1991, a ajuns nefuncțională. Toate unitățile de cazare au lacăt la uși, vegetația a invadat totul, timpul a încremenit. Aici s-ar putea turna cu succes un film cu scenariu apocaliptic, decorul nu necesită nicio modificare, totul este pregătit. La drept vorbind, nici în 1991 lucrurile nu stăteau prea bine. Singurul hotel care oferea condiții bune și oarecum moderne în acele timpuri era „Lotru". Restul hotelurilor erau foste locuințe ale muncitorilor care lucraseră la barajul de la Vidra în anii 70, transformate în unități de cazare. Îmi amintesc că am fost cazat la ,,Brădișor" și totul a fost sub așteptări, mobilierul era vechi, nu se investise probabil nimic chiar de la inaugurare. Serveam masa la restaurantul unde mâncau aproape toți turiștii, mâncarea era proastă și insuficientă. Coboram zilnic în sat pentru a căuta cele „de-ale gurii" și completa meniul sărac de la restaurant. Cu toate acestea, stațiunea era plină, forfota cuprindea mai ales platoul din fața hotelului amintit - „Lotru"- și complexul alimentar cu restaurant și cofetărie. Revenind la zilele noastre, după mai bine de trei decenii, am rămas stupefiat când am ajuns în așa-zisa stațiune. Ne întâmpina harta stațiunii, ruginită și uitată de vremuri.  

Complexul alimentar avea pe alocuri placaje în loc de geamuri, lacăte la ușile pe unde se perindau odată mii de turiști. 

Hotelul „Lotru", fosta perlă a stațiunii, era încremenit în timp. M-am uitat pe geamul de la intrare și am văzut zona fostei recepții, cu canapelele, scaunele de altădată. Perdelele erau încă la geamuri. 

 Urcând spre șoseaua sinuoasă, m-au năpădit amintirile, am revăzut hotelul în care am stat în tinerețe, parcul pentru copii, vilele cu un etaj. 

A fost ca o călătorie înapoi în timp, pe un tărâm abandonat și nelocuit. Liniștea era perturbată doar de lătratul unor câini, singurii stăpâni ai locului. Parcul era invadat de buruieni, hotelurile aveau obloanele trase la parter, curtea interioară cu bănci unde se așezau la socializare turiștii era plină de crengi căzute, vegetație, asfaltul de pe alei aproape că dispăruse. 

 

Tocmai pentru că știm cu toții motivul pentru care au ajuns în așa hal aceste stațiuni făcute cadou sindicatelor și în același timp pentru că suntem conștienți că nu va răspunde nimeni vreodată pentru jaf, nesimțire și ticăloșie, am avut un sentiment de rușine, amestecat cu revoltă că acceptăm să se întâmple așa un dezastru. Și că pe undeva suntem părtași, fiindcă nu reacționăm. Cred că numai la noi o zonă cu un asemenea potențial, în loc să fie valorificată, este lăsată de izbeliște. Am încercat să ajung și la Vidra, o altă stațiune care a murit înainte să se nască, dar drumul impracticabil, neasfaltat, plin de gropi cu apă, m-a determinat să renunț. 

În altă zi, am vizitat Băile Govora, o stațiune istorică, fondator fiind însuși prim-ministrul liberal I.C.Brătianu. De altfel, atât parcul precum și hotelul și stabilimentul de băi din preajmă sunt operele unor francezi: peisagistul Emile Pineard și arhitectul Ernest Doneaud. Despre Govora am mai scris în 2019, când am „descoperit" stațiunea, speram ca după patru ani să găsesc o schimbare în bine, adică o parte dintre hotelurile și vilele degradate să fi fost reabilitate sau în curs de restaurare prin proiecte europene. Din păcate, stațiunea în ansamblu mi s-a părut că suferă mai tare la capitolul curățenie, parcul era neîngrijit și bineînțeles, clădirile istorice erau și mai degradate. 

Și aici mă refer în special la Stabilimentul de Băi, o clădire istorică care prin reabilitare ar redeveni o bijuterie arhitecturală.

După cum am spus, există un singur hotel restaurat, unde turiștii vin pentru atmosferă și condiții, dovadă că o clădire istorică renovată face miracole în turism. 

 Este de neînțeles de ce nu se canalizează toți decidenții politici și din domeniul turistic pentru a atrage bani europeni, pentru a reda strălucirea acestor clădiri moștenite și a revitaliza stațiunile turistice. 

O surpriză plăcută a fost orașul Râmnicu Vâlcea, cochet, cu multe flori, orice spațiu oricât de mic este speculat pentru a-l valorifica cu gazon și flori multicolore.

 Râmnicu-Vâlcea este bine pus la punct la capitolul infrastructură, drumurile sunt bune, pavajele trotuarelor de calitate, există locuri suficiente de parcare și mobilierul stradal este modern. Am înțeles că totuși există o mare problemă cu investițiile și implicit cu locurile de muncă, cu alte cuvinte se confruntă cu depopularea, un fenomen întâlnit în multe orașe din țară.

Am lăsat pentru final ce am apreciat cu adevărat în această vacanță, și anume stațiunile Călimănești și Căciulata, care reprezintă o singură unitate administrativă, condusă de un primar destoinic. Un edil șef care are respect pentru istorie, care a înțeles cât de importantă este salvarea monumentelor istorice și valorificarea acestora. În Călimănești, o parte dintre vilele istorice au fost deja restaurate cu fonduri europene, iar la altele erau deschise șantiere.

 Casa de Cultură „Florin Zamfirescu" este proaspăt reabilitată, parcul din fața Hotelului „Central", monument istoric de asemenea renovat, este îngrijit, gazonul proaspăt și tuns, pe alocuri cu insule de flori, fântâna arteziană funcționează, per ansamblu decorul îți aduce liniște și relaxare. 

Trotuarele sunt pavate atât în interiorul stațiunilor Călimănești și Căciulata cât și între acestea, iluminatul stradal este modern, iar parcurile din Căciulata au un aer retro prin mobilierul ales, predominând lemnul. Și toate aceste realizări au fost finanțate prin proiecte europene. 

Aici există și doi particulari care oferă plimbări cu ambarcațiuni pe râul Olt, cu siguranță vara acest mod de agrement se bucură de succes.

Am întâlnit oameni amabili, atenți cu turiștii, m-am cazat la un hotel modern, dat în folosință anul trecut, amplasat chiar lângă parcul din Căciulata.

Un model de „așa se face turism" aș spune, fiindcă m-am simțit relaxat, nu au existat momente de nemulțumire sau frustrare și mâncarea de la restaurantul hotelului a fost delicioasă. 

Și fiindcă merită să fie promovat pentru felul în care își tratează clienții, o să îl nominalizez, este vorba despre Hotelul „Bloom". 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult