Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Am fost „mama perfectă” până am clacat. Ce n-am învățat în 30 de ani de „singurătate” mi-a arătat copilul meu în 6 ani de părinteală

Mamă și copil

Foto: Guliver Getty Images

Scriu acest text în timp ce lucrez de acasă cu copilul răcit, cu mine racită și cu deadline-uri de atins.

Bună, sunt Delia, și timp de mai bine de patru ani, am crezut că e bine să mă prezint așa: doar mama lui Luca. Pentru că în primii lui ani de viață am ales să stau cu el acasă și să mă ocup de creșterea lui, luându-mi job-uri sezoniere care să-mi permită să plătesc doar facturile casei. De restul, se ocupa soțul, care a ales să aibă un job full-time la o multinațională. Alegeri, alegeri!

Am ales să-mi duc copilul la grădiniță doar o jumătate de zi, timp în care eu jonglam cu campanii de comunicare pentru diferite organizații sau branduri sau scriam texte de parenting pentru cea mai în vogă platformă de acest tip. Și crezând că le fac bine pe toate, deși eram mai mult pe drumuri decât la job sau acasă, iar nopțile le lucram, în loc să le dorm.

Cu alte cuvinte, credeam că pot să le fac pe toate, dar mai ales, mă credeam mama perfectă care se sacrifică pentru copilul ei. Mă credeam! Până când am ajuns într-un moment de delir, durere, anxietate, panică, și evident, la psihoterapeut, într-o criză amară de stimă de sine și de groază de a nu-mi abandona copilul.

Luca m-a „educat” să fiu altfel decât am fost eu crescută. Iată primele lecții pe care le-am învățat după ce am renunțat să mai fiu „mama perfectă”:

Lecția 1: Să nu-mi mai fie frică

Am avut niște părinți simpli, buni, care au făcut ceea ce au crezut ei că e cel mai bine pentru copiii lor, cu o mama preocupată să știu să vorbesc corect și bine, cu un tată cu o minte de matematician și cu un umor delicios, dar cu o stimă de sine joasă. Părinți mei erau buni, dar cam fricoși. Primul cuvânt care-mi vine în minte atunci când mă gândesc să-mi descrie copilaria este „frica”: frica de a deschide gura, frica de a nu spune prostii, frica de a ieși în față, frica de a-mi cere drepturile, frica de a nu fi părăsită, frica de a greși.

Tot caruselul ăsta de frică a reînceput să meargă în mintea mea odată cu maternitatea până-ntr-o zi în care s-a blocat. Frica mă paraliza de mai multe ori pe zi, uneori minut de minut. Nu-i de mirare că „angrenajul” s-a blocat de tot. S-a deblocat ușor, ușor, doar cu ajutor și cu un omuleț lângă mine căruia nu-i era frică, un copil care avea chef de explorare și de cunoaștere, de exprimare și chef de viață. Frica e încă în mine, dar o las să iasă din ce în ce mai rar.

Lecția 2: Să am curaj

În anii mei de copilarie, mi se reamintea că nu e bine să îmi spun păsul, iar expresia Capul plecat, sabia nu-l taie mi-a fost meditație atunci când aveam porniri rebele. Orice drept la replică mi-a fost retezat din fașă, iar vocile autorităților de orice fel mi-au fost ghid în viață. Până când am prins curaj sa spun ce NU vreau să fac. Momentul oportun al curajului a venit in primele mele saptamani de mămicie, când am ales sa mă ghidez după vocile instinctuale, nu după manuale de bun părinte.

Curajul încă îl mai învăț, mai ales când văd cu câtă ușurință își exprimă dorințele băiețelul meu, cu câtă plăcere urcă munții sau se scufundă în mare, fără să știe să înoate bine. Și nu-i simplu să exersezi ceva ce nu ai primit de mic, și pe care trebuie să-l dai mai departe, ca părinte.

Lecția 3: Să știu să spun NU

Știți cât e de eliberator să nu-ți fie frică și să ai curaj să spui NU, atunci când înțelegi ce NU vrei să mai faci în viața ta? Să alegi și să faci greșeli, dar din care știi că înveți singur?

Copilul meu îmi dă lecțiile astea zilnic, trebuie doar să știu să fiu acolo și să le văd.

Voi ce lecții învățați de la copilul vostru?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Tare plictisit tre` sa fiu, de citesc prostiile astea! O fi de la caldura? De la soare? Eruptii? Deshidratare?
    Insa: campanii in 3-4 ore? dupa care deconectare? poate campania de promovare a spicului de grau, sau a minsterului... ( oricare- ca toate-s praf)... pentru ca in rest, daca dupa 3 ore te deconectezi ( si te "apuci de copil" ) nimic bun nu iese. nici macar un articol
    Voi astia de la "fituica"...nu cititi deloc inainte de a publica un text? Care-i logica?
    • Like 2
  • Cred ca depinde de fiecare dintre noi sa invatam de la copiii nostri, sa ne deschidem mintea, sa trecem dincolo de ceea am fost pana am devenit mamici. Eu invat sistematic de la ai mei lucruri simple de cele mai multe ori - sa radem fara un motiv aparent minute in sir, prosteste cum ar fi zis ai batrani sau lucruri serioase-cum ca moartea e la infinit, e de tot(Edi-4 ani).
    Anyway, eu incerc sa iau lucrurile cum vin, sa nu dramatizez, sa nu minimizez.
    Echilibru e cheia si aici, ca in toate ale vietii.
    • Like 0
  • check icon
    Pãrintealã, mãmicealã...ați uitat: bebei,graviduțe si alte caraghioslâcuri fancy-trandy! Poate vã angangajeazã ãia de la DEX(cu juma' de normã )secțiunea-"neologisme" penibile. Īn rest-angoase,insomnii,psihologi- OMG,mi-au dat lacrimile!
    • Like 4


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult