Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Am găsit haștag la pesedeu și m-am speriat

Hashtag PSD

La manifestația aceea de mai demult cu pietricele și PET-uri pe subiectul Roșia Montană, o tânără stătea sufocată de indignare uitându-se la un mobil. Mama ei era pusă pe speaker. „Cum pot spune mamă ăștia de la *post TV* că suntem câteva mii, când e coloana de la... la...?! Uite a pus cineva și poze pe Facebook de pe un bloc, nu am văzut în viața mea atâția oameni, am dat share și eu și deja vin și colegii din grupa, am văzut online că au dat deja check in la eveniment pe Facebok. Dă și tu pe Digi, uită-te că Mirela are live-ul deschis pe telefon”. Mama a mai îngăimat doar „Ai grijă mamă, ai puloverul cu tine?”, nu a înțeles toate expresiile în engleză. A continuat să se uite la televizor, dar nu a mutat pe Digi.

Avem aici un exemplu clasic de digital divide, de moduri diferite în care trăiesc segmente de populație, în funcție de accesul la tehnologie. Pentru unii, știrea este încă ambalată la televizor, modele devin cei care apar des și vorbesc bine, organizarea este cea clasică, centralizată în care mai sună telefonul să te cheme la București la miting (uneori poate chiar sună telefonul fix, nu cel mobil). Cel care te sună a primit la rândul lui un telefon de mai sus, a făcut o listă pe hârtie, a tăiat și a mai adăugat cu un creion. Pentru ceilalți, televizorul e inexistent sau irelevant, modelele sunt cele de pe Instagram organizarea este event pe Facebook, reacția e imediată, scrisul de mână o raritate. Tot pe Facebook sunt și știrile. Ca să citez un amic: „Dacă apare ceva important sigur pune cineva ceva pe Facebook, ce rost să mai deschid televizorul?”. PSD-ul a fost zgâlțâit în secunda doi în noaptea publicării OUG 13, lucru imposibil fără o platformă online. 

Pentru telespectatorii unor emisiuni TV, însă, hashtag-ul reprezintă același lucru ca și codul de bare de pe produse (care, știu ei, îl simbolizează pe 666) și microcipul din cărțile electronice de identitate. Este un alt instrument al Satanei, al străinătății care vine peste neamul nostru blând, primitor și credincios. Are ceva de sfârșit de lume în el, e un semn al apocalipsei. Știu oameni care, în delirul post-vizionării acestor emisiuni, îmi scriu înnebuniți de ură. Fiind chiar din familia mea, le respect inclusiv ortografia. „Doamne, iartă-mă, ți-au spălat creierul nebunii ăștia de pe Feizbuk care sunt vânduți străinătății”. Apoi în general urmează o ciorbă mai pestriță care amestecă laolaltă Binomul, Kovesi (criminala! ucigașa! Rarinca!), Coldea, SRI, Macovei, Băsescu.

Într-o altă zi, eram într-un studio TV și un vector mediatic cunoscut dădea cu lehamite din mână. „Ce naiba o mai fi și cu asta – #Rezist? Hashtag?! Un fel de slogan, o propagandă ieftină a ăstora din piață”. Omul (alminteri bine mobilat și informat) realmente nu avea informația că putem face în lumea virtuală –Facebook sau Twitter- ceva similar cu etichetarea unui borcan de zacuscă în offline. Atâta că borcanul poate avea orice în interior, inclusiv vorbe, discuții, păreri. Mai mult, putem construi rafturi și debarale întregi online, putem strânge sute de mii, milioane de unități aproape instant în rețea, cu un cost zero. Cheia e că nimeni nu e șef. Omul nu intrase în era informatică, știa de propaganda în care cineva citea un articol decupat din Scânteia. Nu înțelegea hashtag-ul ca un mod de a crea trenduri online, de a aduna comunități în timp real. Omul nu înțelegea “fenomenul, mecanismul”. Avem #Colectiv, #Rezist #Neamsaturat #Insist sau dacă mă uit la pagina PSD București avem hashtag-urile #minciuna și #ura, cu referire la #Rezist.

Pe de altă parte, Dragnea e sincer convins că o mare masă de oameni nu poate fi adunată fără organizare sau forțe oculte - în universul lui nu a făcut niciodată alminteri. A organiza în acea bulă înseamnă bani de benzină, ordine în teritoriu, liste, telefoane date, baxuri cu apă, bani de sandvișuri , firme prietene care să împrumute autobuze. Încearcă și el să prindă din zbor lumea nouă, îi pozează domnișorica mustața în mașină dar nu înțelege acțiunea descentralizată. Nu înțelege universul în care are tot atâta putere ca un cetățean care promite o ladă de bere pe Facebook, nu pricepe acțiunea colectivă nedirecționată decât de ralierea la îndemnul de protest al unei comunități virtuale. Or, cu niște share-uri în cascadă și vreo 10-15 influenceri inspirați, plus niște comunități online s-a văzut că aduni tot cât să umpli ochi Piața Victoriei, la fel cum poți să o faci cu ședințe de organizare la partid și ierarhia aleșilor locali. Avem deja aproape 10 milioane de conturi din România pe Facebook, dar aproape o cincime dintre ele sunt concentrate în zona metropolitană a Bucureștiului. Este și motivul pentru care Liviu Dragnea a trebuit să care din toată țara, inclusiv din Satu Mare, pentru a aduce ceva similar în București.

E simpatică și critica referitoare la mizerie, dar lumea uită rapid – Facebook-ul are doar memoria clipei - usturătoarea critică a Ruxandrei Țuțuianu (fiica fosului șef al comisiei SRI) legată de gunoaiele lăsate de #Rezist la primele manifestații. A fost un moment după care oamenii au venit inclusiv cu saci menajeri în Piață și au organizat – cinste lor!- grupuri de voluntari să strângă, pentru că nici vorbă să vină cei de la Salubritate în jumătate de oră cu zecile după protest. Oare ce părere o fi având tânăra acum? Se confirmă sper pentru ambele tabere un lucru simplu – atunci când ne curățăm gunoiul de sub picioare și pe urmă de pe stradă și din cartier, vine un moment când nu mai acceptăm nici gunoiul din politică.

Mai mult, într-o lume descentralizată, o minoritate determinată care acționează puternic poate face multe – a demolat și un guvern la noi, a demolat dictaturi prin Primăvara Arabă, a creat revoluție în Ucraina. Există biblioteci întregi despre dificultatea guvernării pentru oricine în lume în astfel de condiții, darămite dacă te cheamă Viorica Dăncilă. PSD-ul nu înțelege soluții precum deschiderea informației spre cetățean, faptul că reacția trebuie să fie instant la orice, despre faptul că deciziile trebuie obligatoriu dezbătute. Nu pricep că nu mai merge cu pumnul în masă, votul unanim (prin declamație) și aplauze furtunoase la Sala Palatului – a înțeles acest lucru până și Ecaterina Andronescu.

Singura soluție de comunicare într-o lume virtuală descentralizată e adevărul, modestia și poate un pic de umor – minciunile sunt taxate în termen real, informația verificată de cetățeni vigilenți, însăilările penibile gen „nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită” primesc mii și mii de comentarii în cascadă. Firea închide temporar Facebook-ul pentru a nu se citi doar păreri negative în cascadă, apoi revine și insistă. Pagina Facebook a PSD București condusă de un „geniu” fost PDL-ist aripa Pinalti lansează alt filmuleț catastrofal cu minciuni că Simona Halep, și nu Gabriela Firea a fost cea huiduită. Este echivalentul filmului din anii ’90 cu minerul ce a găsit „droguri la PNȚ”, le va fi aruncat în față peste ani și ani, va deveni exemplu- școală de așa nu. 

Idem pentru expresia „șobolani” – folosită de Liviu Dragnea. Este prima dată când a fost auzit cuvântul în Europa în 78 de ani, adresat unor cetățeni din țara politicianului care îl lansează. Data anterioară e anul 1940, când șobolani erau denumiți evreii într-un odios film de propagandă hitleristă. Oare consultanții israelieni ce or spune? Grandomania e taxată instant, rețelele sociale forțează pe termen mediu democrația participativă. Iar ordinul de partid pentru like-uri și share pentru mesaje scoase din conservele expirate ale Departamentului de Comunicare nu e decât o prostie cu etaj și mansardă.

Ce se va întâmpla? Este într-un fel o apocalipsă pentru cei de partea greșită a acestui ecart tehnologic, o lume lichidă le invadează ușor universul vital, precum o lavă în erupție. Tartorii lumii vechi obișnuiți cu fumoarele și aranjamente de la partid aud instant reacții de peste tot, păreri mii. Le sunt dibuite plagiatele din trecut, informația e pusă cap la cap, online, în timp ce sunt în conferință de presă. Gafele devin virale în câteva minute. Ei, care sunt votați unanim la partid și au fost mereu în ultimii 20 de ani nu au unde se ascunde. Minciuna e demolată, cetățenii pot pune mâna pe furci și topoare instant, sub formă de hashtag-uri, se pot auto-organiza în sub 2 ore pentru un protest. Televiziunile care spun că manifestanții #Rezist sunt plătiți cu 50 de lei de persoană și 70 de lei dacă au cățel se dinamitează singure. Nu mai rezistă mult modelul cu un singur tătuc. Sunt multe idei în competiție, conduce cel ce reușește să inspire, nu cel care transpiră și nici cel ce organizează convoaie și turme. Ideile circulă rapid, nu mai așteapă nici măcar Telejurnalul de la ora 8. O nouă generație, despre care amintește și Angela Gheorghiu într-o fabuloasă postare, vrea schimbare. Urgent. Iar viitorul e al celor ce gândesc și relaționează cu tehnologia în mână.     

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Unul din cele mai bune articole citite în ultimele luni
    • Like 1
  • Romania are nevoie de mai multe articole de genul acesta, inspirational si datator de speranta.
    • Like 1
  • Sorin check icon
    atunci când ne curățăm gunoiul de sub picioare și pe urmă de pe stradă și din cartier, vine un moment când nu mai acceptăm nici gunoiul din politică.

    Aceasta fraza contine un adevar foarte profund. Am impresia ca exista o mare diferenta intre modul in care evolueaza mentalitatea marii majoritati a romanilor si mentalitatea celor care fac parte din actuala guvernare. Lucrurile se misca incet, incet si, chiar daca nu ne dam seama, in final alegerile noastre vor fi ghidate de bunul simt. Suntem in 2018, lumea se misca cu o viteza mult mai mare decat in trecut, iar politicienii ale caror idei nu au depasit epoca de piatra nu-si vor mai avea locul in noul ''peisaj''..
    • Like 1
  • Bine scris dar acum ce faci,ii inveti pe pesedei unde sa se uite?
    • Like 0
  • Cristi check icon
    Nu pot sa uit cum au gasit ei la PNT masina de scris automata. Noroc ca nu s-a nascut Bill Gates mai repede ca, de gaseau calculator si imprimanta, cred ca dadeau foc sediului PNT. In rest, numai de bine, n-au decat sa joace dansul invocarii ploii in continuare.
    • Like 1
    • @ Cristi
      au gasit si calculatoare (desigur variantele simple de atunci) la inst de arhitectura si la fac de matematica _univ bucuresti, si le-au facut zob, desi se crede ca unii mineri mai isteti le-au luat pt acasa!
      au scapat doar cateva care se aflau la fac de fizica de la ...magurele (fara lagatura cu locul de detentie al acelor zile)
      • Like 0


Îți recomandăm

Savana Unistrat

În loc de două sau trei, mai bine nu folosești decât un strat. Dacă auzi tot mai multe persoane în jurul tău care utilizează adverbul decât în preajma unui verb doar la forma negativă și prieteni care nu plasează din cauza decât într-un context negativ, atunci toate acestea s-ar putea să se întâmple datorită lecției naționale de gramatică și lexic la care am luat parte în ultima vreme în timp ce urmăream pauzele publicitare de la televizor sau reclama de pe website-urile preferate.

Citește mai mult

startup - Getty Images

„Cine să vină, mamă, la Costești?" Când le-a spus că vrea să se întoarcă din Germania, unde lucra de 10 ani ca avocat, iar soțul ei ca arhitect, și că vor să își deschidă o pensiune în comuna Costești, părinții Otiliei Loidl nu și-au ascuns scepticismul. (Foto Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

România asigurată- infografic 1

„România asigurată” este un alt fel de ABC, în țara tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. Conform studiilor, doar 6% dintre români economisesc în perioada în care muncesc pentru timpul în care ies la pensie. Procentul celor care se gândesc să-și facă asigurare de viață este de doar 2-3% „România asigurată” vorbește despre temerile, dar și despre percepțiile românilor în ceea ce privește asigurările de viață.

Citește mai mult