Sari la continut

Generația B. Imaginea României care merge înainte

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și fac lucrurile să se întâmple. Trimite povestea afacerii tale și o vom publica în cadrul proiectului susținut de BRD.

Am intrat într-al 18-lea an de Căpșunistan și vă pot spune de ce România nu e Spania

Stegul Spaniei

Foto: Guliver Getty Images

Mâine-poimâine împlinesc 18 ani de Căpșunistan. Optsprezece. Ani. O perioadă de timp în care:

... niciun polițist nu m-a tratat de sus, nu am văzut tupeul cum respiră prin uniformă,

... niciun funcționar public (de la mărunta primărie, până la nivel de minister) nu m-a privit printre gene, acru, distant, disprețuitor,

... nicio asistentă, niciun medic, nu mi-au cerut plicuri cu bani sau ciocolățele pentru serviciile oferite, 

... nu am auzit în presă cazuri asemănătoare cu mizeriile gen „Ciomu, Lascăr, Burnei, Lucan”. Eventualele derapaje pe care le-am văzut în presa spaniolă s-au soldat cu demiterea imediată, retragerea licenței și închisoare, după caz.

... nu am auzit la tot pasul cazuri de corupție în care s-au furat zeci de milioane de euro. Există hoți și aici la nivel înalt, dar există și procese, și închisoare, și pedepse în funcție de gravitate.

Nu este un sistem perfect. Spaniolii sunt departe de ceea ce ne-am imagina a fi o societate ideală. Dar sunt altfel. Reacționează dur în fața impertinenței statului, a legilor proaste, a politicienilor care întind coarda. Ies cu milioanele când e nevoie și nu îi mișcă nimeni din stradă până când mișelia pusă la cale nu dispare.

Am avut tot timpul din lume să-i cunosc și să-i compar. S-au trezit din dictatura franchistă și reprezintă un corp viu. Sunt o societate din ce în ce mai liberă, mai deschisă, mai tolerantă. Au văzut că extremele sunt toxice și încearcă din răsputeri să se poziționeze mereu în centru, căutând echilibrul care însănătoșește o nație.

Și mă întreb mereu: nouă cât ne mai trebuie?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Se pare ca esti din Galati,bro. Bine ai facut ca ai plecat,altfel ajungi sa regreti toata viata, ca mine. Am sperat ca va fi ceva si de capul nostru, al romanilor. Ar fi trebuit sa plec "inot" spre Australia inca din 1990. Am fost las si prost. Schimbarea in Romania,nu este posibila si Caragiale a spus asta cu multa vreme in urma. Ar fi trebuit sa-i urmez atentionarile si nu doar sa-i citesc cartile minunate. .......Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Asta si cu formula de consolare romaneasca::ei lasa ca si la ei.....Bottom line, Mi-e scarba.
    • Like 0
  • Liviu check icon
    Să mergem la vot şi să votăm ce anume? Avem două partide mari şi late - PSD-ul şi PNL-ul - şi o serie de partide şi partiduleţe care de abea trec de 10%. Se risipesc voturi mai dihai ca grăunţele pe păsări. Democraţiile solide au doar două partide mari şi late. Noi avem zeci.

    Ce votăm? Pe cine votăm? Vorba lui nenea Iancu: io pă cine votez?
    • Like 0
  • Ne trebuie cât să mergem cu toții la vot, cât să stăm în stradă ”...până ce mișelia dispare...”, cât sau până când vom bate obrazul politicianului care ne minte în față și să-i dam cu huoo când ne crede tâmpiți.
    Noi, ca și spaniolii, am ieșit din dictatură. Dar a trebuit să suportăm așa zisul experiment al democrației originale. Nu am avut un Rege pregătit din vreme tocmai de către ”el Caudilio” și nu am avut un lider ca și cel al Partidului Comunist Spaniol care în loc să se suie pe valul libertății, a închis pumnul luptei de clasă și a îndemnat la unire națională și la muncă pentru viitorul Spaniei.
    Suntem asemenea cu ei dar atât de diferiți.
    Asta nu înseamnă că nu putem face ca ei. Ține doar de noi...
    • Like 1
  • Am putea fi scutiți de multe teorii și comentarii dacă ne-am strădui să răspundem sincer și corect la o întrebare simplă: de ce culeg românii căpșune în Spania și nu vin spaniolii să culeagă în România ?
    • Like 5
  • Cri check icon
    Dl. Paul Gabor uita sa mentioneze ca dupa iesirea Romaniei din dictatura, schimbarile in bine, fie ele oricat de greu si de dificil de obtinut, nu se obtin prin parasirea tarii din motive economice, ci RAMANAND in tara si incercand sa determinam aceste schimbari DIN ROMANIA,, nu DIN AFARA TARII.
    Totusi, in noul regim post-decembrist, nu te mai aresteaza nimeni daca iti afirmi punctul de vedere si ii critici pe politicieni.
    Si mai uita distinsul colaborator al Republicii ca daca nu era Franco, rau asa cum a fost el, spaniolii ar fi simtit pe propria lor piele ce inseamna comunismul si ar fi invatat ruseste la scoala...
    • Like 1
    • @ Cri
      V-aș rămâne dator pe viață dacă ați putea să aduceți în discuție și altceva decât tragi-comicul „trebuia să stai cu noi, să mănânci salam cu soia”. În anii în care eu „urlam” împotriva feseniștilor și comunistoizilor în presa gălățeană, unii nu știau, probabil, nici măcar ce înseamnă argumentul. Dar să nu divaghez, pierdem timp. Și nici nu cred că ar trebui să-mi justific plecarea din țară în fața nimănui. Eu nu v-am întrebat de ce nu faceți și alte lucruri, după 28 de ani de democrație, altceva decât să trageți de mânecă un colaborator al „Republica”. Pentru simplul fapt că nu-mi permit și nu vă cunosc.
      • Like 5
  • radu check icon
    Ne trebuie cam 1000 de ani, fără glumă, până ne iese mentalitatea de slugă sub imperiu, cam cum am cam fost ba la turci,austrieci sau ruși.
    • Like 3
    • @ radu
      din pacate ai dreptate, iobagia o avem bine in sange. Nu putem arde etapele ...
      • Like 0
  • Bine ai venit pe Republica, Paul! :)
    • Like 1
    • @ Gabriela Stan-Iosif
      Mulțumesc.
      • Like 0
  • Articol din ciclul demonizarii romanilor. Romanii nu sunt nici mai buni si nici mai rai decat alte popoare, diferenta este data de contextul geopolitic si istoric in care s-au format si au evoluat diferitele popoare. Una este sa te dezvolti intr-un stat care a detinut/detine colonii ( Spania, Olanda, Anglia, Franta, etc. ) si alta este sa de dezvolti intr-o colonie. In prima situatie ai si mijloacele financiare si materiale pentru dezvoltarea educatiei si culturii, se formeaza sentimentul de demnitate si superioritate, deprinderile de conducator fiind prioritare. In a doua situatie, se dezvolta sentimentul de inferioritate si supunere, deprinderile de supravietuire devin prioritare, educatia si cultura sunt pentru elite.
    • Like 6
    • @ Voicu Nicolae
      ... românii nu sunt nici mai buni, nici mai răi, diferența e dată de contextul în care s-au format și evoluat diferitele popoare :))))) .. păi nenea, nici nesimțitii nu sunt mai răi decât oamenii educați, diferența e dată de cei 7 ani de acasă :)))). Hai să nu mai delirăm pe ideea injectată de ceaușism că biet poporul român a stat la răscrucea imperiilor și de aia am rămas în secolul 18.. nu nenea, popoarele sunt complet diferite între ele, există țări cum e Germania, care au fost rase de pe suprafața pământului în război și erau într-o situație infinit mai proastă decât România, care nu a avut lupte pe teritoriul național, și care Germanie este acum la vreo 30 de ani lumină față de noi. Hai să fim serioși. Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem buricul galaxiei :))))
      • Like 14
    • @ Voicu Nicolae
      „demonizarea românilor”? Stimate domn, îmi puteți cita un singur cuvânt din text prin care se demonizează românii?
      • Like 8
    • @ Ion Popescu
      Nu prea am raspuns la interventia 'inflacarata' si plina de 'prezumtii rezonabile de vinovatie' la adresa mea. Despre Germania poate ca ai auzit de planul Marshall, sau poate ca nu, cine stie ? Si poate ca ai cunostinta despre 2 popoare care s-au dezvoltat in contexte diferite ( poporul german cu cele 2 state germane si poporul coreean cu cele 2 state coreene ).
      • Like 2
    • @ Voicu Nicolae
      Daniel check icon
      Nici nu trebuie sa te apuci cu inflacaratii, ei stiu una si buna, nenea asta o arde cu pretentii de snob facebuchist. Totusi autorul a fost atent cand a scris cele cateva randuri, intentia pare buna si are legatura cel mai mult cu situatia actuala din Romania. Uite in schimb la comentariul chipului feminin ranjit care a primit si mai multe aprobari ce bine se raporteaza la statutul de imigrant, cam la fel ca multi care au plecat pe acolo dar si ca cei ce nu au putut sa o faca. Cine sa-i apere pe romani cand ei insisi se desfiinteaza? Ei si ele ce sa mai vorbim, cu deosebirea ca la ele e mai mult ranjet.
      • Like 3
    • @ Daniel
      Situatia actuala arata rezultatul prapastiei, construite cu rabdare si metoda, dintre majoritatea romanilor si cei cativa, selectati cu grija pe baza 'mapei profesionale', sa ne reprezinte si sa ne conduca. Trebuie ca toate functiile elective sa fie limitate la maxim 2 mandate ( dupa modelul functiei de presedinte ), altfel nu prea avem sanse sa ne reunim.
      • Like 2
    • @ Voicu Nicolae
      Prietene,
      Când Spania a ieșit de sub dictatură, coloniile sale (?) contau cât negrul sub unghie. Au contat oamenii!
      • Like 3
    • @ ojurca45@gmail.com
      Daniel check icon
      Au contat si oamenii dar nici dictatura de acolo nu a fost la fel, iar fostele colonii au contat si vor continua sa conteze, companiile spaniole s-au extins si au crescut si datorita acelei regiuni, apoi migrantii, influenta limbii si a fostului imperiu, contextul tarilor vecine si parte a carei zone din Europa este.
      • Like 0
    • @ ojurca45@gmail.com
      As vrea sa-ti recomand o carte, ceva mai veche, ca punct de plecare in intelegerea devenirii poporului roman. Este vorba de "Insemnare a calatoriei mele" a lui Dinicu Golescu.
      • Like 0
    • @ Ion Popescu
      Parca am fi frati si in gandire. Respect domnule Ion, respect Familiei Popescu.
      • Like 0
  • Domnule, idealizati lucrurile. La fel ca in cazul Romaniei si in cazul Spaniei scandalurile de coruptie sunt contabilizate doar in momentul in care sunt descoperite.Si au fost, slava Domnului. Sigur, veti spune ca la ei se iau masuri. Dar si la noi se iau, chiar daca asistam la o faza in care se incearca slabirea sistemului judiciar in aceasta perioada.Va reamintesc ca si in Spania un membru al casei regale este in acest moment arestat pentru coruptie (Inaki Urdangarin), ca sotia sa, infanta Cristina, este de asemenea suspecta, ca premierul Rajoy a ajuns martor in justitie in cazuri care implica varfuri ale partidului sau,inclusiv liderul regiunii Madrid a partidului, Ignacio Gonzalez. Imi veti spune ca asta e dovada masurilor care se iau impotriva coruptiei, eu va voi spune ca e dovada nivelului la care se afla coruptia in Spania. Iar ideea ca justitia a reactionat imediat in aceste cazuri este iarasi idilica si nereala. Site-ul politico.eu cita persoane din justitia spaniola care vorbesc despre dificultatea rezolvarii cazurilor de coruptie in conditiile in care in fruntea sistemului judiciar se regasesc persoane puse acolo pentru "proximitatea ideologica" cu anumiti politicieni. Inclusiv in timpul interceptiilor telefonice facute in cazul lui Gonzalez, acesta discuta cu fostul ministru Zaplana despre necesitatea aducerii in fruntea parchetului anticoruptie a unui anume procuror. De asemenea, Grupul Statelor impotriva Coruptiei, organizat de Consiliul Europei, a emis un raport in 2013 in care, dupa ce vorbeste despre independenta absoluta a magistratilor spanioli, isi exprima rezerva in legatura cu independenta organismelor care guverneaza sistemul judiciar. In 2016 un raport asemanator spunea ca nicio problema semnalata nu a fost rezolvata satisfacator... In sfarsit, ce vreau sa zic nu este ca avand in vedere cat de rau e in Spania nu avem motive sa ne ingrijoram pentru coruptia noastra. Nici vorba. Doar ca idealizand situatia altora nu reusim niciodata sa gasim solutiile corecte pentru a noastra. Putem valorifica experienta altora in orice domeniu doar daca ne propunem sa o cunoastem corect, asa cum e ea si sa o aplicam in cazul nostru. E evident ca situatia actuala e foarte complicata pentru lupta anticoruptie la noi dar n-as vrea ca prin neconstientizarea pasilor facuti si a solutiilor pentru problemele aparute (solutii care pot sa apara din experienta altora) sa cadem prada vreunui defetism, altfel foarte caracteristic noua, de la Miorita incoace. Apropo de coruptie, ca mi-am amintit... Intr-un stat cu probleme mult mai putine decat Spania (si cu atat mai mult decat noi), Germania, un fost cancelar, Helmuth Kohl, n=a mai raspuns niciodata, penal vorbind, dupa scandalul donatiilor catre partidul sau. Si tot la nivel inalt, o chestiune mai degraba anecdotica, excursia facuta de ministrul sanatatii, Ulla Schmidt, in Spania cu Mercedesul si soferul ministerului! Dovedeste o anumita lejeritate in fata rigorilor legii, totusi. Si n-a platit decat politic si nici macar imediat (n-a fost demisa de cancelarul Merkel ci doar n-a mai aparut in echipa guvernamentala de dupa alegerile care au urmat). Si oricum era aleasa, 4 ani mai tarziu, vicepresedinte al Bundestagului din partea SPD. Asta da penalizare! In sfarsit, prea multe discutii pe un subiect oricum inepuizabil. La multi ani!
    • Like 4
    • @ Adrian Gabriel
      Stimate domn, vă recomand să recitiți cu atenție. Nu am idealizat nimic. Dimpotrivă, am subliniat că societatea spaniolă nu este una perfectă și am amintit despre hoțiile la nivel înalt. Mulțumesc.
      • Like 4
    • @ Paul Gabor
      Ati spus: "nu am auzit la tot pasul cazuri de corupție în care s-au furat zeci de milioane de euro. Există hoți și aici la nivel înalt, dar există și procese, și închisoare, și pedepse în funcție de gravitate". Am incercat sa va arat ca e putin diferita realitatea. Chiar daca "idealizare" e prea mult, nici o analiza cu spiritul critic ascutit nu mi s-a parut a fi pasajul acela din articol. Multumesc si eu.
      • Like 2
    • @ Adrian Gabriel
      Corupția nu există la tot pasul, este exact cum am scris. Nu afli în fiecare zi cum se „nasc” palate din nimic, instituțiile nu sunt garnisite cu amante și nepoți în felul în care se întâmplă la noi. Gândindu-mă că Spania are 47 de milioane de locuitori, îmi mențin absolut toate formulările. Cât despre faptul că încercați să-mi arătați cum e realitatea spaniolă. nu pot decât să vă mulțumesc. Dar anii pe care îi am în Pen. Iberică mă califică să am un punct de vedere destul de solid.
      • Like 2
    • @ Paul Gabor
      Foarte ofuscata ironia cu "despre faptul că încercați să-mi arătați cum e realitatea spaniolă. nu pot decât să vă mulțumesc". Nu am incercat sa va arat cum e realitatea spaniola, nu aveam cum pentru ca experienta mea in domeniu e irelevanta - doua sejururi de cate 4-5 zile, unul la Barcelona si unul la Madrid. Doar mi-am permis sa pun la indoiala unele afirmatii pe care le-ati facut, exercitiu foarte sanatos altfel, bazandu-ma pe surse pe care le consider credibile. Nu pentru ca nu va consider credibil pe dumneavoastra ci pentru ca stiu ca simpla experienta personala nu e intotdeauna relevanta - desi traiesc de 47 de ani in Romania, inca descopar Romanii de a caror existenta nu stiam. Imi veti spune poate ca nu e cazul dumneavoastra, ca sunteti un observator mult mai bun al fenomenelor care va inconjoara insa am motive sa ma indoiesc de asta. Nu e vorba de dumneavoastra, n-o luati personal, nu cred in capacitatea nimanui de emite sentinte pe baza simplelor experiente personale si de a le extrapola la nivelul unei intregi societati. Asta e!
      In plus m-a dezamagit faptul ca intre titlul incitant ("va pot spune de ce", care promitea un diagnostic complet incluzand sugestia tratamentului) si continutul care doar inventariaza simptome ale unui corp bolnav punandu-le in antiteza cu cele ale unuia sanatos (sau aproape sanatos) e o diferenta destul de mare. Daca mi-as propune sa fac ceva pentru a imbunatati lucrurile citindu-va articolul as ajunge la concluzia ca singura solutie e sa va urmez in Spania, unde e cald si bine.
      Eu observ, dincolo de toate dezamagirile, ca Romania de azi nu mai e Romania de acum 18 ani (a-propos, poate asta e tara la care va raportati). Macar pentru faptul ca in 1999 salariile erau in jur de 200 de marci (!), adica 100 de euro sau cam pe acolo si ideea de a achizitiona o masina vestica noua era cam nastrusnica. Intre timp a devenit totusi un fapt destul de comun. Am dat aceste doua exemple doar pentru a evita eventuale proteste de genul "nu s-a schimbat nimic" - e o afirmatie stupida, imi pare rau.
      Si vreau sa observ, imi impun sa observ schimbarile si sa cred in altele care vor veni, in ciuda dezamagirilor si a revoltei pe care mi-o provoaca tot ceea ce ati enumerat aici si inca multe altele, pentru ca eu cred ca aici mi-e locul. Dumneavoastra nu vi l-ati gasit aici, e absolut in regula, e o alegere personala.
      Noi avem o voluptate a autodenigrarii care ma... supara. Daca nu observam pasii pe care i-am facut (adica negam progresele, insuficiente, asa cum sunt) si nu ne stabilim tinte realiste (adica ne comparam intotdeauna cu societati ideale, utopice, asa cum suntem tentati sa le vedem pe cele occidentale) e foarte posibil sa cadem intr-o stare de prostratie din care singura iesire ar fi solutia pe care ati gasit-o dumneavoastra...
      Cunosc de pilda destul de bine situatia sistemului medical german - nu conteaza detaliile. Dar chiar joi seara discutam cu un fost coleg sas (sunt dintr-o zona cu multi sasi, am rude - sora tatei, vecini, colegi, prieteni in Germania) venit pentru cateva zile in tara si am aflat ca pentru el si cei 3 copii plateste 700 de euro lunar asigurare privata de sanatate la care se adauga o suma identica platita de firma la care lucreaza! Si mi-a spus ca pentru sistemul public de sanatate sumele sunt cam la 60% din cele pe care le plateste el. E foarte greu sa pui la punct un sistem sanatos cu sume de 10 ori mai mici. Imi veti spune ca ar trebui ca macar sa nu se fure si va dau dreptate insa dintr-o destul de vasta experienta manageriala va spun ca e foarte greu sa gestionezi bugete mici, oricat de atent ai fi la executia lor ireprosabila. La un moment dat trebuie sa tai de undeva. In conditiile acestea niciodata nu vom putea sa ne comparam cu Germania, e o comparatie complet neconstructiva. Putem invata din experienta lor, categoric, dar nu ne putem propune sa transpunem sistemul medical german in Romania. Din motive obiective. Culmea, nici acela nu e perfect, cunosc un caz de malpraxis chiar acolo, intamplat unei persoane apropiate. Va vorbesc despre aspectele sistemului medical german pentru ca ati adus dumneavoastra in discutie mizeriile, cum bine le spuneti, din cel romanesc si pentru a va arata de ce unele lucruri chiar nu pot fi comparate. Sau, ma rog, pot fi, insa comparatia nu aduce nimic nou.
      Asteptam de la articolul dumneavoastra, citindu-i titlul, mai mult. Asta a fost tot. Inca o data, la multi ani!
      • Like 0
    • @ Adrian Gabriel
      Multe urări de bine și dvs. și un an mult mai bun decât cel care pleacă. Nu am dat sentințe, așa cum bine se poate observa. Ci a fost doar o trecere în revistă a câtorva senzații de ordin personal, senzații pe care cei de la „Republica” au considerat că pot fi publicate. Titlul le aparține, astfel încât dacă am reușit să vă dezamăgesc, nu am făcut-o singur. :) Glumesc, desigur. Pentru a intra în contact cu păreri mult mai ample despre realitatea spaniolă, vă invit să răsfoiți și blogul meu personal - www.paulgabor.com (cu permisiunea „Republicii”). Vă mulțumesc încă o dată. Numai bine.
      • Like 0
  • Aveţi dreptate în totalitate, sunt deschişi la minte. Nu judecă după cât de scumpe sunt hainele sau după munca pe care o prestezi, la ei e important omul, atât.
    • Like 5


Îți recomandăm

Simona Halep

„Opriți asta! E inuman!”, nu m-aș fi putut abține să strig dacă eram pe Rod Laver Arena, cu toate că vedeam mai mult decât meciul de tenis Simona Halep -Lauren Davis, vedeam unul dintre marile filme ale tuturor timpurilor.

Citește mai mult

Gabriela Firea - Carmen Dan

Noi, cei mulți și tăcuți, care am tolerat ani după ani impostura, nesimțirea, lipsa responsabilității și a integrității. „Nu putem face nimic!” - m-am uitat în ochii lui mânioși și m-a invadat o rușine teribilă pentru că generația mea nu a reușit să schimbe nimic. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Citește mai mult

Help Autism

Mărul este roșu. Jucăria este roșie. Geaca este roșie. Un copil „tipic” învață culorile spontan, aproape fără ca părintele să își dea seama când s-a petrecut acest lucru. Un copil cu autism are, de obicei, o astfel de achiziție doar după eforturi chinuitoare și după munca neobosită pe care o fac psihologii, terapeuții și părinții, nevoiți să lupte în fiecare zi pentru fiecare mic progres, pentru fiecare nouă punte legată cu lumea.

Citește mai mult