Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

M-am angajat măcelăreasă în UK și am învățat prima lecție valoroasă legată de muncă: „Dacă tot stai 8-10 ore la serviciu, de ce ţi-ai bate joc de timpul tău stând degeaba?”

Măcelărie

Foto: Guliver Getty Images

Am emigrat, nu pentru că îmi doream o viaţă mai bună ci, prozaic, pentru că m-am măritat. Numai unul dinafara ţării a avut curajul să mă ceară. Am ajuns în Marea Britanie, ţara mea vitregă, într-o miercuri. Până sâmbătă a plouat continuu. Era octombrie, în plin sezon de inimă albastră. Cât alesul meu îşi vedea de serviciu, soacră-mea vedea de mine. 

Fusese profesoară de limba engleză şi matematică. Abia după ce a murit aveam să aflu că a predat şi teatru. Era convinsă că nu i-am luat copilul pentru bani şi că am de gând să-mi caut un job. Nu aveam să găsesc, răspundea tot ea.

Venisem doar cu 30-40 de cuvinte englezeşti în buzunar, ştiam ceva franceză şi germană, dar nu mă ajuta la nimic. Englezii asta vorbesc - engleza.

Soacră-mea - femeie cumsecade, mi-a făcut cadou 6 volume cu gramatica limbii. În jur de 7 kilograme, cu tot cu coperţile de carton. Dacă mă lăsa să stau acasă, azi n-ar fi fost tot în ţiplă. A început să-mi caute nişte oportunităţi de voluntariat, prin fundaţiile unor prietene. Aveam nevoie de referinţe, de o istorie.

Duminică, mă apucă pandaliile. De la ploaie, de la prea mult bine, nu ştiu. Soţul mă scoate la cumpărături, femeilor le face bine o tabletă de ciocolată, un tort, o sticlă de vin. La intrarea în supermarket ne împiedicăm de un grup de fete tinere, gureşe şi zâmbăreţe. Întreb dacă e vreo tombolă, poate câştig un Aston Martin. Soţul meu nou-nouţ râde. Fetele completează formulare de angajare, sunt probabil studente şi au nevoie de bani de buzunar dintr-un part-time.

„Avem un post... la măcelărie”

Dau din coate. Vreau şi eu. Completez formularul, cumpăr 6 cutii de îngheţată de ciocolată americană, cu de toate şi marţi primesc înştiinţare că miercuri sunt aşteptată la un interviu. Directoarea de personal mă place, nu ştiu multe cuvinte, dar le folosesc pe un ton glumeţ. Îmi spune că mă angajează oricum, dar are un post vacant, la măcelărie, pe care nu-l vrea nimeni. Muncă multă şi frig.

Englezii sunt subtili când vor să le iei job-urile, de-aia mofturile lor de la Brexit nu m-au convins. Succesul mă năuceşte, nu am timp să regret ca n-am apucat să văd frumuseţile noii patrii, după cum mi s-a promis, ca lună de miere. Pe soacră-mea am pus-o pe gânduri. La măcelărie încerc să intru în vorbă cu ceilalţi. Sunt apostrofată că la serviciu muncim, nu vorbim (unde auzisem eu ceva şi mai şi?), pentru asta aveam pauze de masă. Scade productivitatea muncii. În incintă se aude musca, chiar şi când îşi dă sfârşitul în capcanele electrice de pe pereţi. În pauză aflu că nu mă vor, vin din Est. Au mai avut o slovenă (răsuflu oarecum uşurată), dar nu se ţinea de treabă. Căuta un soţ bogat. Le spun că-s măritată. Femeile mă privesc cu dispreţ. Nu erau destule urâte pe-acolo, de ce a trebuit să aducă una din altă parte? Mi se dau cele mai sisifice munci şi cele mai imposibile ore. Ca să scape de mine. Habar nu aveau de ce e în stare o moldoveancă ce e călcată pe bătături!

Într-o seară, în timp ce terminam curăţenia, directorul general intră la măcelărie şi mă întreabă dacă e vreun măcelar pe tură. Eu sunt orice, numai măcelar calificat nu. Dă telefoane pe la toate magazinele surori din zonă, să împrumute unul. După vreo 8 telefoane îl bat pe umăr şi-l întreb despre ce e vorba. Un client, care îşi serba ziua discret, s-a trezit cu o grămadă de oaspeţi, în ultimul moment, şi are nevoie de carne, să îndoape grătarul. Pot foarte bine să-l ajut eu, în fond acasă asta fac la bucătărie.

Toată treaba a constat în tăierea unui muşchi de vită în felii de 2 cm şi recomandări pentru alte produse. Conform contractului puteam să refuz, nu eram plătită pentru aşa ceva, nu pentru că mi-aş fi tăiat degetele, deşi nu de proşti duce lipsă lumea, departamentul era dotat cu mănuşi din zale metalică, tocmai pentru cei cu calificarea subţire. Clientul a lăsat în contul măcelariei puţin peste 200 de lire.

Încep să am un program mai flexibil şi toată lumea mă ajută la curăţenie. Într-o sâmbătă dimineaţa, magazinul e sub asediu. E cea mai aglomerată zi a săptămânii şi e şi destul de aproape de Crăciun.

Cineva scapă pe jos o cutie de iaurt. Aranjam nişte tăviţe cu carne pe rafturi când îl văd pe directorul general, înarmat cu găleată şi mop, mătură şi făraş, apucându-se dezinvolt de treabă. Parcă nu se cădea, la cum era îmbrăcat. Mă ofer să-i iau locul. Îmi spune că el oricum nu se pricepe mai bine la ce facem noi, aşa că să-mi văd de treabă, magazinul are nevoie de mine. Curăţă după cum scrie la carte, cu semne de atenţionare a cumpărătorilor bine plasate, impecabil. Directoarea de personal îmi face cu ochiul, are mâinile pudrate cu făină, umple rafturile cu marfă. Când e aglomeraţie, toată lumea din birouri coboară să ajute în magazin. Muncă necalificată, pentru a lăsa profesioniştii să facă ce ştiu ei mai bine. Chiar şi contabilele.

„Dacă tot stai 8-10 ore la serviciu, de ce ţi-ai bate joc de timpul tău stând degeaba?"

Aceasta a fost prima mea lecţie majoră în hulitul Occident. Şi e legată de Muncă. Munca precum un prieten, şi nu ca duşman. „Dacă tot stai 8-10 ore la serviciu, de ce ţi-ai bate joc de timpul tău stând degeaba?", aşa mi-a spus măcelarul-şef.

Nu eram lăsaţi să lucrăm peste program, dar eram plătiţi mai bine dacă acceptam să lucrăm în weekend (trebuia să semnăm că suntem de acord!). Angajatorul ne încuraja să dăm maximum în orele stabilite.

Directorul englez a ridicat ştacheta foarte sus, dacă el putea face orice, atunci puteam şi noi. Şi în Marea Britanie diferenţa dintre salariul de director şi cel de simplu angajat e foarte mare, dar mi-a plăcut cum şi l-a justificat.

Şi România poate, dacă vrea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • fc check icon
    respectă viața. go vegan. ieși din evul mediu.
    • Like 0
    • @ fc
      Cred ca in evul mediu erau mai multi vegani decat acum, cel putin in zona claselor de jos. Nu-si permiteau carne. :)
      Si inca ceva, plantele nu sunt vii?
      • Like 0
  • Cam departe de adevar totusi.lucrez cu englezi de mai bine de 2 ani si pot spune ca cel mai mult le place sa stea de vorba in timpul muncii!cu toate astea,celelalte aspecte,da,asa sunt!team leaderul este intradevar primul la munca!de exemplu chiar acum,in timp ce scriu astea,in crew room,team leaderul strange gunoiul iar eu butonez.spre deosebire de romania,aici nu este o rusine sa faci asta
    • Like 2
  • Da, vă felicit pentru articolul publicat. Aveţi dreptate, nici eu nu înţeleg cum poţi sta degeaba atâtea ore. Cu ceva timp în urmă, o prietenă a avut deschisă o terasă. Seara era vânzoleală în zonă, deşi terasa era deschisă încă de dimineaţă. Până când se aglomera ospătarii stăteau ore întregi tolăniţi cu picioarele pe scaune şi ascultau muzică în căşti. Nu ştergeau mesele, nu udau florile, nu spălau podelele, doar vegetau... ore întregi...
    • Like 1
  • Simina check icon
    Mi-a placut mult felul in care ai scris articolul, mai ales sarcasmul legat de soacra si de felul in care relationai cu colegii la inceput.
    • Like 0
  • Sunt tot mai multe ,,publicatii,, virale care scriu lacrimogen verzi si uscate despre...badante! Tuturor le este ,,mila,, de aceste femei.. dar .. de la ele tara cere tot mai mult! Din ce in ce mai mult! Se vrea ca aceste badante sa plateasca pt declararea veniturilor realizate in...ori unde in Europa.. Se vrea ca tot ele sa plateasca contributii la sanatate..si cine stie cate..altele! De cate ori vad aceste ... publicatii.. imi vine in minte o intrebare ...ba,nu, mai multe intrebari legitime!! Daca tot ne plangeti de...mila..prefacuta.. cum de nimeni nu face nimic ca aceste femei sa poate munci cinstit in tara??De ce ,cand se stie ...ce implica aceasta munca...dor de casa si de copii, umilinte de tot felul la care sunt expuse marea majotitate a femeior aflate la munca in srainatate...in afara faptului ca doar le plangeti de mila... nimeni,nimeni nu s-a gandit sa puna dintre aceste femei simple sa reprezinte in parlament una sau doua reprezentante care sa le apere interesele?? De ce sunt atat de injosite in propria tara ele care sutin cu bani grei comunitatea din care provin....Ba mai mult li se cer impozite si taxe... Din ce sa mai plateasca ...bietele..cand banii ..pe buna dreptate intra tot in visteria statului..pt ca cei ramasi acasa platesc acestea tot din banii trimisi??? Cu atat de mare ipocrizie deplangeti traiul lor dar tot in acelasi timp vreti.. vreti si ultima lor vlaga... Nu mi-e rusine ca sunt romanca dar ma doare sa vad suferinta milioanelor de femei care in fiecare noapte umple perna de lacrimi pt copiii lor ramasi singuri de la varste fragede...copii de care nimanui nu le pasa! Nu exista asistenta sociala efectiva pt acesti copii,... Sunt marginalizati de scoala si chiar societate... Strazile sunt pline de copii abandonati pt ca mamele uneori ii uita odata plecate! Cine poate sa auda strigatul copiilor si a mamelor disperate! Nimeni! Am vrut democratie! Aceasta democratie e ca o lupoaica care urla disperata la .....luna!! Va rog atat! Cititi de doua ori aceste randuri si ...ganditi..meditati ..daca v-a ramas un dram de bun simt!
    • Like 0
    • @ Hubertine Botoi
      - am citit doar o data - si mi-a ajuns - "o lupoaica_care" - ??? - unde-s tatii copiilor mamelor care umplu pernele de lacrimi ?? - sau mamele astea si-au facut cumva plozii cu necunoscuti ?? - si vrei sa aiba reprezentante-n parlament sa le serveasca interesele ?? - unde-or fi bunicii(le) ?? - in loc sa aiba grija de ceva nepoti sau chiar adoptati, cei mai multi mai bine cara caini in brate - eheheeei, de la revolta-ncoace toate mamele (si tatii) vor case separate de cele ale bunicilor, astia-s buni numai de decartat (daca au ce) si de lasat mostenire, sigur ca nu se-arunca cu gramada la crescut rodul placerilor altora - eu am vazut, am gandit si-am meditat - mi-a ramas mult bun-simt, cu care n-am ce face - toata lumea a innebunit, si copiii plang ....... vor plange intr-o buna zi si copiii ce rad azi, chiar aia cu parinti dotati ....... - si-avand in vedere ca nu pomenesti un singur cuvintel de tati, de parca astia ar fi niste stafii alungate de mamele ce nu mai au ce stoarce de la ei, te banuiesc c-ai fi ceva (cum se numeste echivalentul feminin al misoginului ??) .......
      • Like 1
  • mi-a placut :)
    • Like 0
  • SmurfK check icon
    Mi s-a acrit de genul ăsta de mentalitate. Nu de curând, de vreo 10 ani, fix aceleaşi poveşti le aud de la compatrioţii plecaţi peste hotare. Zici că ajung pe Venus şi întâlnesc nişte civilizaţii extraterestre care n-au nici o treabă cu omul.

    Şi în România muncim. Nu stăm cu toţii la soare aşteptând să ne pice. Faptul că asta era atitudinea ta când erai în ţară denotă o latură personală a ta, nu a unei ţări. Că-ţi spune englezu' să nu freci menta... Ce te aşteptai, să-ţi spună să o freci? Şi românul îţi spune să te mişti mai cu talent dacă te vede că stai degeaba când ai o treabă de făcut.

    Şi în România eşti plătit dublu dacă munceşti în week-end. Că oi fi muncit tu la negru şi nu se respecta Codul Muncii, iar, e o chestie personală.

    Mai toţi care plecaţi din România ca să vă căsătoriţi, nu plecaţi pentru că sunteţi extraordinar de educaţi şi profesionişti şi nu mai aveţi ce face aici. Găsiţi suflet pereche cu bani care vă ia să vă întreţină şi aia e. Trăieşte singură din salariul tău de ajutor de măcelar în UK şi să vedem dacă îţi ajunge de mai mult parizer decât dacă ai fi în România.

    @Republica - Promovaţi oamenii care chiar se duc acolo să facă o profesie dacă vreţi, pe barba lor, nu toţi căpşunarii care şi-au găsit prost cu bani. Alea sunt succese. Aşa, poveşti cu Maria care a plecat de la coada vacii şi a descoperit Wi-Fi-ul în Marea Britanie sunt banale şi chiar absurde.
    • Like 3
    • @ SmurfK
      check icon
      Asa este!
      • Like 1
    • @ SmurfK
      Draga mea,eu sunt nascut crescut in Bucuresti.Tu ori esti in pana de timp,ori tactu a fost marinar si presedinte.Unde dracului ai vazut tu ceea ce descrii?nu vreau sa ponegresc tara mea,dar per total si in ansamblu,actuala romanie scoate pe banda rulanta putori cu diploma,in general nu gasesti un job daca nu ai diploma de 12 si bac,asa ca hai sa fim seriosi...bati campii.nu toata lumea isi cumpara o diploma apoi se bate cu pumnii in piept,si nu imi compara mie un job in romania ta cu un job oriunde in Europa aia civilizata in care tu cu siguranta mori de foame daca iesi la vanatoare.stii proverbul ala cu vulpea si strugurii.in general cei care pleaca,sunt adaptabili,pe cand tu esti adaptabila doar in jurul curtii,mai departe te mananca lupii de vie.
      • Like 0
  • Nu,multi nu-si bat joc de un job, nici macar in Romania! Eu , una, avand educatie comunista si muncind cu sarg de la 18 ani, am facut intotdeauna ceea ce mi-am asumat sa fac! Am facut si facultatea muncind, in acelasi timp, cu constiinciozitate, ulterior, dupa ce profesia mea nu mai avea cautare, am invatat si altele, am dat si cu mopul, am sters si praful, am si carat cutii cu marfa pretioasa...intr-o galerie cu obiecte de arta! Deci,daca vrei si nu ai incotro oricine poate face orice, nimic nu e mai penibil decat sa stai degeaba si sa astepti bani de la Dumnezeu, sau sa mori de plictiseala!!!! Repet, asta se intampla si-n Romania, cam la acelasi nivel cu ceea ce se intampla in alte tari europene!
    • Like 2
  • Casargoz check icon
    Nu-ti bate joc de timpul tau. Scrie. Scrii misto. Si cred ca scrisul e mai apreciat decat munca in macelarie.
    • Like 0
  • Povestea mea e foarte frumoasa si plina de realizari.Am plecat di Romania ,tara mea de foc si dor in 5 iulie 1999 ñu ca eran saraca dar nici bogata ,aveam strictul necesar pentru fetele melé ,dar am cautat o viata mai buna sa por sa mi ajut fata cea mica sa termine facultatea de drept la Spiru Haret ,deoarece cea nare terminase Aseul la Valahia TGV.si s o por ajutat pe cea mare care deja lucra ca economista la renel tgv ,cu chiria pana impreuna cu sotul ei care ñu muñeca la acea vreme decat pe hartie la firma de calculatoare a nasilor de cununie,sa si cumpere un apartament al lor sa aiva intimitatea lor de tineri casatoriti .Dar ñu am stiut ca ea i si va urna sotul in anglia unde aveau colegi plecati de mult din tara.Am plecat PE 5 iulie 1999 si nici acum ñu m am intors in tara am preferat sa stau aici unde spaniolii te trateaza ca parte DIN tara lor daca esti educar si te integrezi in tara de adoptie.Ñu am venit nici in concedii acasa prefer sa merg la fete in Irlanda sa mi petrec concediul cu ele si cu cei patru nepotei .Am ajuns in spania m a asteptat cuscra mea careia ii multumesc m a cazat in Cam.ei ce o acea inchiriat la un cuplu de romaní tineri si primitori .Mergeam cu ea la Biserica adventista si in 5 zile mi a gasit de munca multumita unei tinere deo frumusete rara si fizic si sufleteste ,in Benicasim de Castellón de la plana,la o fam de spanioli foarte instariti care locuiesc in Valencia si aveau in apartament imens de vacanta in Benicasim .Am inceput ca femeie de serviciu in casa desibin tara mea am fost o doamna am lucrat la cel mai mare magazin MONDIAL timp de 25 de ani ,dar asta ñu mba facut sa mi FIE rusine cu ce munceam atata timp cat eran bine platita si respectata .Eu cura tenía o terminam repede ca aveam in sangre rapiditatea din comert,si cu putinele cuvinte ce le intelegeam sau le pronuntam o intrebat PE bucatareasa cu ce o por ajuta,iar ea cu un suflet bun si multa vointa i mi arata obiecte din bucatarie si legume fructe carne si produse de curatat bucataria si mi spune fiecare cum se numesc in spaniola si incet incet am invatat strictu necesar.patronii erau oameni de afaceri aveau 4 fabrici de piele pe care le conduce a seniorul impreuna cu cei 3 fi si acea o fata profesora si cate 2 nepoti de la fiecare .Cand mancau in familia era mai ok dar cand aveau masa de pranz sau ciña cu oameni de afaceri trebuia sa demonsrezi ca vi dintr o tara latina cu multa educatie si inteligenta .Aveam uniforme de munca si alt schimb de servit masa ca si in nuvelele braziliene la care ,cred ca majoritatea femeilor romance se uitau .In timpul líber dupa masa de pranz i mi luam dictionarul si impreuna cu bucatareasa coboram DIN bloc si paseam director pe plaje si 3 ore ne relaxam si eu invatam limba spaniola,iar seara dupa ciña terminan de strans si ieseam pe faleza ascultam si vedeam cantareti faimosi dansam necrelaxam ptr.ziua urmatoare.Cand aveau invitati sau reuniuni de afaceri la masa de pranz sau ciña ,dupa ce terminar era un obicei se retrageau PE balcón care era imens de jur imprejurul blocului cu peste 10 masute si fotoli unde si serveau cafeaua .Atunci noi trebuia sa intrebam pe fiecare in parte cum o dor este,granizara ,normala cu zahar sau zaharina sa stiu ce indulcitor ii pui mai aproape si recipientele cu lapte .Eu care deabia aveam o luna de spania va da ti seama cam ,cum vorbeam piña intr o zi cand mi am pus ámbitia si am invatat corec cum sa ma adresez invitatilor ,:dumneavoastra cum doriti cafeaua granizara ,normal a,cu zahar sau zaharina la care patronii au ramas surprinsi si l aud pe senior zicand :mira la niña sabe ablar correctamente felicidades,adica uit o pe Nina stie sa vorbeasca corect .Eran tratate ca si parte din familie S a terminar sezonu si trebuia sa ma intorc la camera cuscrei melé ,dar intrebat timp EA mi a gasit ca si interna radica 24 DIN 24 stateam cu fatal unei spaniola si l ingrijeam ca era paralizar in carucior .Am ners m au vazut copii batranului mi au spus conditiile si salariu ,aveam o ora pe zi libera si dumineca de la 9 la 19 dar eu ñu prea ieseam dumineca decat o ora sa ma recreiez putin si reveneam in casa ca batranu se lipise de mine si se inerva devenea nelinistit asa am facut o intelegere la propunerea fetei batranului si imi mai platea peste cele 140 de mi de pesetas Cam 800 € acum inca 10 mi pesetas Cam 60 € acum .Am stat 10 luni cu batranelu si am reusit prin miscare ingrijire corespunzatoare si cariño cum spun ei sa se ridice DIN scaunu cu rotile si sa mearga singur de la carucior la canapea Cam 2 metri intrebat ele .A fost secretu nostri pana intr o dumineca ,cand am iesit acea ora afara si el ramanand cu ficasa ñu si a dat seama avand 92 de ani si s a ridicat din carucior si s a asezat pe canapea bibenteles carucioru avea frana pusa tot timpu cand era era asezat asa ñu exista riscul ca el sa se miste cand batranu se ridicat sau il ridicam eu .Cand am venit de afara ficasa mi a povestit surprinsa iar eu i am zis eu stiu de MULT dar era secretu nostru .Batranul era foarte educat i mi vorbea frumos si ma asculta ,dar cand au inceput sa viña mai multe romance in acel satuc numit BURRIANA DE CASTELLION DE LA PLANA ,ficasa a cunoscut o románica care sxa oferit sa munceasca in locu meu cu 100 de mi pesetas Cam 600€ PE luna si cum ficasa era f .calica si mancare i o rationaliza dar eu ii dadeam bine sa manance ca i dadeam DIN ce mi lasa ptr mine deoarece noaptea era foarte agitar pana mi am dat eu seama ca la corpu si inaltimea luí ii dadea f putin sa manance si atunci ii dadeam PE ascuns si batranelu meu dormea toata noaptea ,si asa am plecat eu dupa 10 luni ca mi a zis sa mi aleg ori aduce acea románica ori accept pe 100 de mi de pesetas si nu am acceptatmi am inchiriat un apartamebt vizavi ca aveam o prietena románica ce ingrijea de o batrana f bogata franceza casatorita cu spaniola si acea apart .de inchiriat erau f.ieftine la acea vreme.Cam 120 € la acea vreme ,si a venit si sotu mi am gasit cateva case si o fabrica de carne unde mergeam cu orele la curstenie ,pana mi am obtinut permisu de rezidenta si am inceput sa muncesc legal si cu contract .Acum sunt in auxilio adica in ajutorul inainte de pensionare si astept bine sanatoasa sa mi treaca cei2 ANI si jumatate CAT mai am sa ma pensiones si aici ,in tara m am pensionat datorita unei persoanele cu SUFLETU nare si care ñu a uitat ca am fost un om corect la locu de munca

    • Like 4
    • @ Nina Raiciu
      Casargoz check icon
      felicitari.
      • Like 0
    • @ Nina Raiciu
      check icon
      Imi dau seama ca va corecteaza telefonul dar se intelege totul. Felicitari doamna draga pentru curaj si perseverenta. Totusi daca nu aoelati la adventisti cine stie prin ce ati mai fi trecut...Nu sunt insa de acord cu "ajutatul" copiilor maturi dusa la infinit... Toate cele bune
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult