Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Am primit, împreună cu alți studenți, provocarea de a scrie un proiect de lege. Și mi-am amintit de un curs din facultate

Studenți la curs

Foto: Getty Images

Când am urmat cursul de Business Internațional (BI) în primul meu an la facultate, nu am putut să văd cum aceste lecții m-ar putea ajuta în demersurile mele și ce voi vrea vreodată să realizez sau poate să ajut cumva, undeva.

Cursul a fost despre teoria generală a BI și s-a concentrat mai ales pe Asia, ca parte a liniei mele de studiu. Am uitat multe dintre conceptele și framework-urile pe care le-am studiat, deși m-a interesat foarte mult subiectul și modul în care BI afectează dezvoltarea țărilor.

După aproximativ un an, am găsit un loc de muncă, am participat la diverse evenimente și alte organizații studențești, am făcut de asemenea mult voluntariat iar așa, timpul a trecut. Mi s-a părut că acele cunoștințe din cursul de BI dispăruseră demult; iar dacă vreodată m-aș întoarce la acele concepte studiate, probabil le-aș folosi doar într-o discuție trivială, fie pentru a-mi valida argumentele, fie pentru a respinge altele dar doar de dragul discuției. Totuși, la un an după ce am terminat acel curs, am văzut un anunț despre un eveniment acasă, în România. N-am vrut să ratez asta și mi-am promis că voi aplica.

Un grup de studenți motivați încercau să recreeze o conferință care a avut loc în România cu 150 de ani înainte. Congresul de la Putna, din 1871, care a reprezentat o legătură între două generații extrem de importante ale istoriei noastre naționale: generația din 1848, marcată de afirmarea unei identități naționale în context european pentru toți românii și generația sacrificată în primul război mondial. Pe atunci, acei tineri discutau despre problemele identitare și culturale ale românilor din acele vremuri. Planul acum era ca acest eveniment să fie recreat dar în București si cu numele de Forumul Studentilor Români de Pretutindeni.

Am aplicat, am trecut prin interviuri și după 2 luni, m-am trezit în București, alăturându-mă celor 130 de studenți români veniți din diferite țări din Europa și, de asemenea, din diferite orașe de acasă. Am fost 83 de studenți în cadrul diferitelor comitete și aproximativ 50 de studenți organizatori; astfel un total de aproximativ 130 de studenți, dintre care 40% proveneau din afara țării. Subliniez cifrele aici, încă o dată, pentru a demonstra importanța și relevanța diasporei românești și ce înseamnă aceasta în cifre reale.

Am făcut parte din Comitetul pentru Muncă și Economie, care a fost format și din alți 12 studenți veniți din medii diferite, care studiază la diferite universități din țară și din străinătate. Unii dintre ei au venit din alte orașe din România alții trăiesc de ani buni în străinătate iar alții, ca mine, au crescut în mici sate din diferite regiuni ale țării.

Forumul Studenților Români de Pretutindeni reprezintă un proiect de mare amploare, prin care se dorește reunirea studenților români din țară și din străinătate, pentru a dezbate teme de importanță atât pentru societatea românească, cât și pentru generația noastră. Propunerile finale au alcătuit o Rezoluție, ce a fost fi înaintată ministerelor din Guvern și autorităților române. Scopul principal al Forumului este transformarea ideilor și idealurilor pe care generația noastră le are în proiecte concrete care pot contribui la dezvoltarea României, folosindu-ne de influența pe care asociațiile organizatoare o au în societatea civilă. Pe parcursul celor 5 zile, membrii Forumului au fost împărțiți pe comitete, în funcție de interes scopul final fiind scrierea unui Proiect de Lege.

În prima noastră zi de discuții asupra subiectelor pe care doream să le atingem în proiectul de lege întocmit, ne-am dat seama că mergem în direcții diferite. Ne-am întrebat dacă am putea găsi o modalitate de a ne uni sub o singură temă. Mi-am amintit atunci, Zonele Economice Speciale (ZES) despre care am vorbit la cursul de BI având ca studiu de caz ZES-urile din India. Am prezentat ideea echipei și după câteva discuții am convenit că aceasta este calea de urmat. O ZES este o zonă în care companiile, fie ele locale sau străine, beneficiază de un tratament special în ceea ce privește impozitarea și finanțarea; ceea ce face o zonă ca aceasta să fie mai atractivă pentru potențialii investitori. Astfel de cazuri sunt foarte comune în China și India dar și în Europa, în țări ca Polonia iar recent Serbia.

Prin urmare, am ajuns să scriem proiectul de lege iar acesta constituie proiectarea unei ZES în partea de nord-est a României. În proiect am argumentat că aceasta ar declanșa dezvoltarea ulterioară în regiune. Unele dintre punctele cheie ale proiectului de lege sunt că potențialele companii internaționale interesate să investească în regiune, ar fi atrase să investească dacă ar obține stimulente financiare și fiscale. De asemenea, am menționat că industriile sustenabile și verzi ar trebui stimulate în mod special iar astfel, regiunea ar beneficia de atragerea de talente și capital uman.

Mai mult, acest lucru ar stopa și exodul crescut din regiune. În medie, populația României scade cu 140.000 în fiecare an, jumătate din aceasta prin emigrare. Am susținut că prin acest proiect de lege, exodul ar putea fi încetinit, investițiile vor crește și, de asemenea, inovația ar fi stimulată pe măsură ce noile sectoare sunt stimulate prin investiții. După aceasta, în toate cele 3 zile rămase, am lucrat la draft iar, în final, am ajuns să avem 25 de pagini de conținut. În corpul proiectului de lege, am susținut că, pentru ca regiunea de nord-est a țării să se dezvolte, ar trebui proiectată o ZES iar astfel oportunitățile de investiții pentru companii ar fi facilitate. Desigur, acest lucru implică provocări legate de reglementări, infrastructură și competiția regională din Europa de Est, din țări precum Polonia și Serbia, vecini foarte apropiați ai României.

Bineînteles, am înțeles toți provocarea și cât de idealist este ceea ce încercăm să construim. Foarte probabil că un proiect asemănător se află pe vreun raft undeva într-o arhivă dar sub un alt nume, sau poate pe vreun birou al vreunui parlamentar care nu e sigur dacă va mai lucra de la acel birou săptămâna viitoare sau nu. În 5 zile, nu poți crea ceva care să poată schimba regiunea de nord-est a țării. Nu cred în aceasta, și nici noi nu am fost atât de naivi s-o credem.

Cu toate acestea, în ultima zi, ne-am prezentat proiectul de lege în fața Forumului compus din restul studenților prezenți. Am obținut un vot de aprobare de 71% și astfel, după câteva amendamente, proiectul de lege a trecut pentru a merge spre Parlamentul României. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu două luni, iar acum proiectul de lege este postat pe pagina Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă alături de celelalte proiecte de lege ale celorlalte comitete. Sper că guvernul viitor, va analiza în continuare această temă și, dacă nu, împreună cu echipa, vom face tot ce putem pentru ca acest lucru să se întâmple într-un fel sau altul.

Am scris despre aceasta și în ziarul facultății unde studiez aici în Copenhaga. Le-am explicat cum în mod ironic, când proiectul de lege a fost votat, ne aflam în Palatul Parlamentului, construit probabil în cel mai nedemocratic mod posibil. Le-am prezentat și câteva date despre clădire dar și despre candelabrul din Sala Rosetti. Unii mi-au scris, unii au rămas uimiți, unii s-au arătat curioși despre ce este și cum este de fapt viața în România. Nu cred că vor putea vreodată înțelege sau empatiza în mod intens ce simțim noi, studenții români, fie ei rămași acasă la studii sau cei care pleacă. Dar noi, și poate doar noi, putem să înțelegem și acționa în consecință.

Cum am amintit, în 5 zile, nu poți crea ceva care să poată schimba regiunea de nord-est a țării. Nu cred aceasta! Dar, ce poți învăța în 5 zile și ce am învățat eu, este că poți crea o echipă de oameni ambițioși și mânați de un scop comun; îi poți pune la un loc să muncească împreună iar astfel ai acces la o întindere imensă de diverse cunoștințe, ca in cazul ZES, un concept învățat într-un curs introductiv de BI care a avut ca studiu de caz India. Suntem mulți studenți plecați afară la studii. Vreau să cred că dacă jumătate ne-am întoarce acasă dispuși să depunem efortul și munca necesară, sigur am putea aduce idei bune, mult mai bune decât acest ZES propus de Comitetul pentru Muncă și Economie din cadrul Forumului Studentilor Români de Pretutindeni în acele 5 zile.

În acest articol, nu vreau să vorbesc despre trecut, despre vreo clădire impunătoare care ar putea atrage curiozitatea unor străini sau despre niște vise vechi care nu mai sunt relevante azi. Ceea ce vreau să spun este că, ei bine... un curs normal, niște profesori dedicați și o lecție pe o tema foarte specifică, ZES-urile din India în acest caz, pot aduce discuții importante la masă. Noi, ca studenți, dacă vrem cu adevărat să schimbăm ceva acasă, trebuie să începem cu puțin și, uneori, prima cărămidă din acest zid mare poate fi găsită într-un curs „normal” la facultate.

Știu.. de schimbare vorbim de peste 30 de ani. Chiar eu, un tânăr de 24 de ani, pot îndrăzni să spun că sunt un produs al acestei discuții continue despre schimbare. Totuși, chiar dacă poate speranțele multora se adâncesc tot mai mult în mocirla uitării, mai ales în zilele acestea, nu pot să fac altceva decât să visez și la rândul meu să fac ce pot pentru cei de-acasă, oricât de putin ar fi.

Vreau să le mulțumesc în mod special profesorilor mei care m-au învățat conceptele necesare: Aradhna Aggarwal, Lisaveta Dubinka-Hushcha și Bjrön Jindra. Și bineînțeles, nu în ultimul rând și echipei din care am făcut parte din comitet: Sebastian Serban, Victor Ignat, Alexandra Nanu, Alexandru Nan, Radu Nicolaev-Malaxa, Rares Dinu, Alexandru Alexandrescu-Ozunu, Catalina Mastac, Ioana Manea, Georgiana Olaru, Alina Marin, Andrei Vitiuc, Sorana Gheorghiade și tuturor organizatorilor. Da.. avem mult de lucru în România!

PS: Îmi place să vorbesc cu oameni motivați care au vise mari; așa că dacă ai ceva ce-ai dori să împărtășești, un vis de-al tău, vrei să mă întrebi altceva sau poate pot ajuta într-un fel sau altul, nu ezita să-mi trimiți un e-mail sau un text folosind orice platformă socială online.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere

Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult