Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am primit o provocare: să vorbesc despre bani

Mă trezesc cu un telefon de la prietenii de la Banca Transilvania. Claudiu, ai vrea să participi la un interviu în care să vorbești despre bani?

E momentul să facem o mică paranteză, înainte să vă spun răspunsul meu.

Cred cu tărie că una dintre problemele pe care le are România este lipsa educației financiare, faptul că nu știm să stabilim o relație cu această parte a existenței noastre, că nu ne pricepem să evaluăm, să fim cumpătați, să investim, sau să gestionăm antreprenorial călătoria prin viață. Nu știm pentru că nu suntem învățați. Dincolo de eforturile unor companii, eforturile unor ecomomiști carismatici, e mult gol. 

Așa că am răspuns telefonului de la BT cu un “da" hotărât.

Nu mă așteptam însă nicio secundă la ce a urmat.

Clipul e mai jos:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Claudiu, I’mi permit da te contrazic un pic cu privire la reacțiile financiare ale romanilor. Nu ma refer la antreprenori, ci la omul de rând. In marea lor majoritate romanii au ceva extraordinar in comparație cu vecinii din vest, ca sa zic așa.. Se numește instinctul omului sărac, Omul sărac care a învățat sa-și drămuiască bănuții și sa se simtă cat decât bine cu un venit mai mic. Un Englez prin comparație, se simte la fel de bine doar cu 5 împrumuturi și 10 credit carduri, nepasandu-i de cum le va plăti, dacă le va plăti sau ce exemplu va da copiilor lui care îl caută in buzunare sa-I fure pliculetele. Bine înțeles ca nu-i pasa nici de ce rămâne in urma lor după ce iau o doza in plus și dau colțul și nici ce exemplu da vecinilor lor din Est care se uita peste gard și încep sa facă exact ca el.
    • Like 0


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult