Am sunat de acasă din Finlanda la poliția din Germania, după ce mama nu mi-a răspuns o zi întreagă la telefon. În 15 minute, am primis răspunsul. Plus o întâmplare cu Poliția Română. „De cât timp îl cunoașteți pe domnul?"

(Foto Guliver/Getty Images)

Nu îmi voi da cu părerea despre tragedia de la Caracal, despre „cazul" Sorina, sau despre cetățeanul decapitat cu drujbă, situații în care a fost implicată Poliția Română. Aceste cazuri au fost foarte mult, și, după părerea mea, foarte prost dezbătute de către mass-media românească. Vă voi povesti doar două întâmplare trăite de mine, în care Poliția a fost implicată.

Cu puțin timp înainte să plec definitiv din România, în timp ce locuiam în Craiova, am primit un telefon la serviciu, de la prietena mea, care mă anunța că ne-a fost spart apartamentul. Ajungând acasă, am constatat că întreaga locuință era devastată. Ne lipseau: o sumă (nu foarte mare) de bani, un telefon mobil smart, laptop-ul și toate bijuteriile prietenei mele (cele care nu erau asupra ei în acea zi).  

Evident, am sunat la 112 și, după un timp rezonabil, a sosit un echipaj de poliție. „Profesionalismul" lor a fost unul „desăvârșit". Pe lângă faptul că au distrus pur și simplu tot ce mai aveam, împrăștiind la nesfârșit pudra adezivă pentru ridicarea amprentelor (nu au găsit nimic), unul dintre ofițeri, pe care, se pare, inteligența l-a ocolit cu insistență, a găsit de cuviință să „rezolve" cazul, întrebând-o pe prietena mea...nici mai mult, nici mai puțin decât...„de cât timp îl cunoașteți pe domnul"? Adică pe mine. 

Descoperise el, cu creierul său nedezvoltat, că tocmai eu eram cel care înscenasem spargerea ! Nu s-a întrebat exemplarul cu caschetă nici cu ce mă ocup, nici în ce scop aș fi făcut acea înscenare, nici cum aș fi putut s-o fac, nimic ! Atât l-a dus pe el capul să facă. Și...doar atât, întrucât, evident, polițiștii nu au găsit nimic nici până în ziua de astăzi.

A doua întâmplare pe care doresc să o povestesc a avut loc acum un an. Fiind acasă, în Finlanda, am sunat-o pe mama mea care locuiește în Germania. Nerăspunzându-mi o zi întreagă la telefon, ținând cont de faptul că vorbesc des cu ea și întotdeauna îmi spunea dacă pleacă undeva pentru o perioadă mai lungă de timp, am început să bănuiesc că i s-ar fi putut întâmpla ceva, mai ales că nu este tocmai tânără. 

Astfel, am decis să apelez Poliția din orașul german în care locuiește. Repet, eu fiind în Finlanda. Le-am spus despre ce este vorba și mi-au spus că vor verifica. După mai puțin de 15 minute, polițiștii germani m-au sunat și mi-au spus să stau liniștit că mama este bine și este plecată din localitate. Mi-au spus exact unde este, de cât timp, când se întoarce și, evident, au anunțat-o că o caut. Pur și simplu plecase din localitate pentru câteva zile și uitase să-mi spună. Am uitat să menționez faptul că avea telefonul mobil închis.

Nu doresc să comentez mai mult. Cititorii își pot face o părere despre profesionalismul poliției din cele două state.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp