Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

La noi, în Finlanda, cea mai bună școală este întotdeauna școala de lângă casă

Școală finlandeză

Foto: Guliver Getty Images

Citind câteva știri despre educația din România, în care erau prezentate lucruri de neimaginat într-o societate bazată pe performanță, m-am decis să prezint sistemul de educație din Finlanda, unul din cele mai performante din lume, în speranța că măcar câțiva părinți vor conștientiza faptul că, în cadrul școlii, copiii lor au dreptul la o educație de calitate făcută de profesori competenți.

Principalul obiectiv pe termen lung al politicii privind educația în Finlanda îl constituie asigurarea condițiilor egale pentru ca toți cetățenii să aibă acces la o educație de calitate. Da! Toți cetățenii, fiindcă politica privind educația în Finlanda este construită pe principiul „educației pe tot parcursul vieții".  

Cuvintele cheie ale sistemului finlandez sunt calitate, eficiență, echitate și internaționalizare. Dacă primele trei ar fi oarecum normale, cel de-al patrulea cuvânt cheie, internaționalizarea, este ceea ce face un sistem de educație să fie competitiv atunci când intră în concurență pe plan internațional. Lumea, astăzi, este mai deschisă decât oricând, iar un finlandez trebuie să fie competitiv nu doar într-o companie finlandeză, ci și atunci când un investitor străin investește în Finlanda, sau când acel finlandez decide să lucreze în altă țară. Educația este privită în Finlanda ca fiind cheia competitivității și a bunăstării societății.

Există un larg consens al principalilor piloni ai politicii educaționale, iar politica este caracterizată de cooperare și continuitate-evoluție mai degrabă decât revoluție. Parteneriatul tripartit între guvern, sindicate și organizațiile patronale este o parte integrantă a procesului de elaborare a politicilor. Participarea și consultarea tuturor părților interesate joacă un rol central în reforma educatională. Profesorii și sindicatul educațional, ca reprezentant al acestora, sunt principalii actori în dezvoltarea educației. Principalele obiective și linii generale ale politicii sunt definite la nivel central, dar implementarea acestora este responsabilitatea autorităților locale. Școlile au o autonomie foarte mare în cadrul sistemului de educație finlandez. Toate școlile urmează un curriculum național de bază care include obiectivele și conținutul principal al diferitelor discipline. Însă autoritățile locale și școlile își elaborează propriile curricule în cadrul curriculumului național de bază.

Nu există nici o regulă privind numărul de elevi dintr-o clasă. Școlile au dreptul să asigure serviciile de educație conform viziunii fiecăreia dintre acestea, atât timp cât funcțiile de bază, stabilite prin lege, sunt îndeplinite. În foarte multe cazuri, managementul bugetului, achizițiile sau recrutarea personalului didactic sunt responsabilitatea școlilor. Trebuie menționat faptul că în Finlanda nu există inspectorate școlare. Acestea au fost desființate la începutul anilor ‘90. Sistemul se bazează pe competența profesorilor și a restului personalului din învățământ. 

Condițiile din școlile finlandeze sunt aceleași, oriunde ar fi aceste școli. O școală dintr-un cartier central din Helsinki oferă aceleași condiții ca o școală dintr-o comunitate izolată din Laponia. Finlandezii se mândresc spunând că, pentru copiii lor, cea mai bună școală este întotdeauna școala cea mai apropiată.Toți elevii finlandezi au dreptul la transport gratuit la, și de la școală, dacă distanța între casă și școală este mai mare de 5 km, sau dacă drumul până la școală este dificil sau periculos. De asemenea, toți elevii primesc o masă caldă gratuită în fiecare zi. Și când spun masă caldă, mă refer la felul întâi, felul doi și desert, servite în săli de mese special amenajate.

Nu există școală finlandeză fără o sală de sport și fără un teren de sport. Fiecare copil, care este rezident permanent în Finlanda (deci și copiii imigranților), trebuie să urmeze și să absolve educația primară (9 ani). Părinții sau tutorii copiilor sunt responsabili să se asigure că aceștia urmează cursurile educației obligatorii. Abandonul școlar este un concept necunoscut în Finlanda.

Un element extrem de important în cadrul sistemului de educație finlandez îl constituie corpul didactic. Toți educatorii (începând cu cei de la grădinițe) și profesorii trebuie să fie absolvenți de masterat. Nivelul foarte ridicat de pregătire a profesorilor este necesar, deoarece aceștia au un grad foarte mare de autonomie profesională. Profesorii sunt cei care decid ce metodă de predare folosesc, precum și manualele și materialele didactice utilizate. La toate nivelurile de educație, profesorii trebuie să participe la formarea continuă în fiecare an. Cadrele didactice finlandeze consideră că formarea continuă este un privilegiu și, prin urmare, participă activ. 

Autoritățile finlandeze consideră că potențialul fiecărui copil în parte trebuie maximizat. Astfel, îndrumarea educațională este privită ca esențială. Îndrumarea și consilierea au ca scop să ghideze și să ajute copilul să performeze cât mai bine posibil în cadrul studiilor și să poată lua deciziile corecte în ceea ce privește propria educație și apoi carieră. Îndrumarea și consilierea este văzută ca munca întregului personal didactic. Astfel, profesorilor li se cere să privească fiecare copil ca pe o persoană distinctă și să-l ajute să evolueze în concordanță cu propriile sale capabilități.

În cadrul sistemului educațional finlandez, copiii nu primesc teme pentru acasă și nu există nici un examen până la absolvirea celor 9 ani de educație primară (de bază). De asemenea nu se acordă note elevilor. Se organizează în schimb în fiecare an teste la nivel național pentru a putea evalua nivelul de performanță atins de sistem (elevii nu primesc nici în acest caz note).

O caracteristică extraordinară a sistemului de educație este aceea că, în ceea ce privește învățarea, nu există capăt de drum. Cei care vor să învețe pot întotdeauna să-și continue studiile la un nivel superior, indiferent de vârstă și de cariera aleasă anterior. Educația persoanelor adulte este foarte populară, iar rata de participare a adulților este foarte mare. Principalele obiective ale educației persoanelor adulte sunt asigurarea disponibilității și a competențelor forței de muncă, extinderea duratei vieții active, creșterea ratei de ocupare a populației, creșterea productivității.

În prezent, autoritățile finlandeze pregătesc trecerea de la clasele unde copiii folosesc scrierea cursivă, de mână, la clasele unde această va fi înlocuită de scrierea electronică, folosind tastatura. Oficialii finlandezi recunosc faptul că scrierea folosind tastatura, precum și tweeting-ul încep, în societatea modernă, să ia locul scrierii de mână. „Copiii trebuie să se concentreze la ceea ce scriu, și nu la cum o fac. Ei nu mai au timp să devină rapizi la scrierea cursivă, de mână, așa că aceasta devine inutilă pentru ei." Este opinia Agenției Naționale pentru Educație din Finlanda.

Cam așa arată sistemul de educație din Finlanda. Un sistem care are în centrul atenției copilul, un sistem unde elevii învață să facă lucruri și nu să memoreze inutil (poți găsi o formulă matematică, sau data unui eveniment istoric în câteva secunde pe internet), unde copiii sunt încurajați să se joace și să creeze, unde aceștia se simt fericiți.

Un sistem în care profesorii sunt modele ale societății, oameni integri, devotați meseriei și extrem de competenți. Un sistem a cărui imagine este tabu pentru politicieni, politicile fiind făcute doar de către specialiști. Iar rezultatele se văd la tot pasul.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Oarecum off-topic (sau poate nu), un input personal, legat de finlandezi: in experienta mea de lucru in strainatate, toti finlandezii pe care i-am intalnit (vreo 10-12), erau niste super-betivi. Nu alcoolici, ca nu beau la volan sau in timpul programului, dar dupa munca sau in happy-hours/week-end, se faceau prastie. Politicosi, zambitori, dar prastie...
    • Like 1
    • @ Petrica L.
      Da, este adevarat ca finlandezii au problem legate de consumul de alcool. Cauzele sunt multiple si complexe, fiind foarte greu de explicat in cateva cuvinte. Totusi, in week-end de exemplu, daca mergi pe strada la ora 3 dimineata, chiar daca aproape toti cei din jurul tau sunt foarte bine "conservati" in alcool, esti in foarte mare siguranta. Chiar si ca femeie. Nimeni nu se leaga de tine, iar daca totusi cuneva o face, un simplu "pois !", adica "inapoi !" este suficient . Si inca ceva destul de amuzant. Oricat de beti ar fi, nu am vazut nici un finlandez pana acum care sa nu-si aminteasca codul PIN de la card. Totusi, subiectul articolului este sistemul de educatie finlandez. Acesta este, din fericire, pus in practica atunci cand finlandezii NU sunt sub influenta lui Bachus.
      • Like 3
  • Valentin check icon
    Dacă imprimăm învăţământului DIMENSIUNEA SOCIALĂ, cum fac finlandezii - din nou, e vorba strict de învăţământul GENERALIST, nu de elite - atunci avem toate şansele.
    • Like 1
  • N-o să ne apropiem nici la jumătatea performanței și eleganței din Finlanda. Pentru că ne e bine așa în mîrlănie, prostie și ipocrizie.
    • Like 2
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Tocmai asta este motivul pentru care am scris acest articol. O natiune educata este o natiune cu mult mai putina marlanie. Este o natiune unde oamenii se respecta unii pe altii. Poate ca , incet, incet, prin educatie, si natiunea romana va devein mai civilizata. Sa stiti ca "mugurii" exista deja. Sunt cam sufocati de inversarea grosolana a "scarii valorilor", dar macar exista. Mai este o mica sansa, totusi.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Se pare că există şi unele indignări, ca de exemplu acel procent de 85% care nu poate rezolva fracţii. Nu-i o problemă, nici noi nu stăm bine cu fracţiile. Şi - mare atenţie - nici japonezii. Cu cei care urmează ţintit matematica e altceva, dar japonezul de rând are carenţe zdravene la matematică.
    Problema nu e ce înveţi, ci la CE foloseşti. Nu te izbeşti de fracţii când îţi bei cafeaua, când faci cumpărături sau când îţi ordonezi facturile. Chiar şi atunci când te izbeşti de aritmetica de bază fentezi.

    Sistemul educaţional din Finlanda e centrat pe social. Atenţie însă, articolul vorbeşte de acel CORE CURRICULUIM, de educaţia generală, NU de modulele pe care copilul le urmează pentru a se specializa pe o anumită arie (ex. ştiinţe).

    Nici sistemul nostru stă mai bine. De fapt stă la fel. Să nu ne închipuim că elevul român zbârnâie la fracţii sau la alte chestiuni. Asta nu înseamnă că nu va lua 10 la fracţii, dar dacă nu le va folosi prea des, le va uita repede.

    Să luăm ca exemplu materia numită educaţie plastică. Programa e identică din anii 60 încoace, deci toţi o învăţăm la şcoală. Toţi învăţăm despre complementaritate, dominantă, acorduri expresive şi impresive, dar câţi folosim în viaţa de zi cu zi ce am învăţat la şcoală?

    UITĂM TOT CE NU FOLOSIM PRACTIC.

    Suntem societăţi puternic industrializate, însă e greşit să presupunem că matematica ne guvernează vieţile. Cred că în afara aritmeticii de bază, tabloul e cam sumbru, dar practc vorbind n-am inventat maşini care să ne scutească de această corvoadă?

    De ce să-mi socotesc facturile în cap când pot să folosesc foarte bine un calculator de birou sau telefonul mobil? Sacrilegiu! Da, pe la începutul anilor 70, banalul calculator de birou părea un sacrilegiu, un instrument de tâmpire în masă, un mod de a fenta Sacra Aritmetică.

    Şi? Cui îi pasă? Învăţământul finlandez nu pune accent pe ce nu foloseşte în viaţa de zi cu zi. Evident, dacă cineva vrea să afle tainele matematicii poate urma un modul separat. Să nu ne imaginăm că stăm mai bine ca finlandezii, şi nu mă refer aici la învăţământul de performanţă, ci la cel de masă.

    Stăm chiar mai prost, pentru că sistemul educaţional românesc produce ceea ce vedem peste tot: oameni cenuşii, cu capul plecat în pământ, care se fac mici să nu fie scoşi la tablă (sau observaţi de şef), lipsiţi de simţul echipei, incapabili să zâmbească.
    • Like 0
    • @ Valentin
      "Nici sistemul nostru nu sta mai bine..." - este stupid sa le comparam, din moment ce la noi nu se investeste nici pe de departe cat se investeste in Finlanda in invatamant.

      A, nici japonezii nu stau mai bine - asta inseamna ca SI japonezii au o problema, nu ca ar trebui sa emulam un sistem slab. Sunt destui pe acea lista care stau bine la capitolul matematica elementara.

      Cat despre acel procent, nu este singura problema. La examenele lor de admitere la facultati de inginerie/mate/etc. au fost nevoiti sa scada drastic standardele pentru ca aplicantii erau prea slabi. Problema este si in sistemul generalist, si la specializare.
      • Like 3


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult