Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Am văzut filmulețul cu profesoara umilită de elevi de gimnaziu și știrea cu profesoara înjunghiată în gât. Și totuși exmatricularea nu e o soluție

combo1

Foto: captura phonline.ro

Am văzut știrea cu profesoara înjunghiată în gât. Elevul agresor a ajuns unde trebuie: în arest și legea să își spună cuvântul.

Am văzut și filmulețul cu profesoara de engleză umilită de elevi de gimnaziu. E greu de privit filmul. E umilitor, jenant, scârbos.

Vrând-nevrând îți pui întrebare ce părinți au crescut asemenea exemplare umane? Ce șansă mai au ei în viață să fie niște oameni morali, cu respect față de femei? Cum pot fi atât de jegoși sufletește și nerușinați la o vârstă atât de crudă?!

Și totuși întrebarea întrebărilor e alta.

Ați văzut cum se purta profesoara? Ați văzut cum reacționa la măgăriile copiilor?

...

Când eram copil, trecea pe uliță la Mălini o femeie necăjită, cu o traistă în spate. Cerșea de la o casă la alta. Copiii mai mari și mai obraznici strigau după ea:

- Când te măriți, Floare?!

Ea își pleca capul, râdea și pleca mai departe.

Ei bine, comportamentul profesoarei umilite era exact ca al cerșetoarei din copilăria mea după care strigau copiii: Când te măriți, Floare?

E clar că elevii au comportament de necomentat, dar profesoara este pe măsura lor.

Îmi amintesc de câțiva dascăli speciali din viața mea de elev, care mi-au rămas pentru toată viața modele de om, de dascăl-luminător de suflet și minte și de om al cetății. Impuneau respect. Erau în ochii mei pe un piedestal și eu mă uitam spre ei ca spre cer.

...

Și totuși nu e o soluție exmatricularea. Cu părinții plecați prin lume, mulți dintre ei, rămași în grija bunicilor sau a nimănui, dacă ajung și excluși din școală, ce șansă mai au ei să devină cât de cât instruiți și câștigați de societate?! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnu’ Mirea, avem mare noroc cu oameni ca dvs. cu mulți neuroni. Sunteți prea subtil pentru puterea mea de înțelegere. Văd că aproape toți cei care comentează pe-aci trebuie puși la punct de către o singură persoană: mirea (cu “M” mare). N-are rost să discut despre scolioze, cifoze, lordoze și alte figuri de stil. N-am nici chef și nici timp.Vă las pe dvs. să aberați în continuare pentru că văd c-o faceți cu multă pricepere. Încă o dată, nici o gară cu subiectul, cu sovieticii, cu comunismul și alte asemenea. Ce să-i facem, doi neuroni, unu obosit și celălalt se face că lucrează. Hai, te pup! Și totuși, încearcă cu mai puține virgule data viitoare. Respect!
    • Like 1
    • @ Sorin-marian Mazilu
      Mirea check icon
      N-ai timp dar ai timp!
      Muuultă sănătate ție și familiei tale îți urez!
      Nu cred să fi pus vreo virgulă în plus, dacă da, asta e, mai greșește omul!
      Hai, nu fi supărat, mariane cu m mic, asta e!
      Încearcă să scrii corect, nu vei mai fi "pus la punct", nu te vei mai împiedica de multele virgule puse, va fi bine!
      • Like 0
  • Mirea check icon
    Rușinos că dați vina pe victimă, doamnă!
    Femeia era paralizată de frici, frica de a-și pierde locul de muncă, frica de gibonii în călduri, pentru că, atunci când sunt în gașcă, gibonii devin periculoși!
    A auzit de babuinul din București care a înjunghiat profesoara, ce credeți că era în mintea ei?
    Sigur gibonul care făcea ce făcea, era progenitura vreunui potentat local, nepot sau afin al cuiva cu bani și relații, (sau în gașca unui asemenea gibon), care, poate la un pahar cu vin, l-a întrebat dacă au pe cutare profă de ceva și i-a spus: "hăhăăă, pe aia poți s-o pui capră pe catedră, băă, garantez eu că nu pățești nimic!"
    Cine și cum i-a crescut pe acei giboni? Alții ca ei!
    Au imitat comportament văzut acasă, la tv, la telefon, la computer!
    Ce va păți gibonul? Nimic!
    E minor sub 14 ani și legea penală nu se poate atinge de el!
    În civil, peste vreo trei vieți, nepoții doamnei poate vor primi scuze public și un leu daune morale!
    Asta e România!

    • Like 0
    • @ Mirea
      Există femei de serviciu care impun mai mult respect decît „profesoara” aia, femeia-șoarece.
      • Like 1
    • @ Ionut Catalin Dimache
      Mirea check icon
      Să înțeleg că aprobi comportamentul gibonilor?
      Dacă ți se pare că o femeie nu este demnă de respect pentru că nu-ți impune respect ai dreptul să o agresezi în vreun fel?
      Așa te-au învățat ai tăi de-acas'?
      • Like 0
  • IRINA check icon
    Exmatricularea este o soluție. Societatea ar trebui sa elimine ceea ce nu ii face bine, sa sancționeze persoanele care încalcă regulile de bună conviețuire în societate. Unde vom ajunge dacă vom tot gasi scuze agresorilor?! Indiferent de varsta lor. Acest articol e doar opinia personala și subiectiva a autorului articolului. Ar trebui sa incetam sa învinovatim victima pentru fapta agresorului. Iar aici, victima este profesoara.
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Nici vorba de exmatriculare in cazurile prezentate ci trebuie internare intr-o institutie care sa aiba principalul obiectiv reabilitarea psihologica a acestor indivizi. Este evident ca situatia de acasa nu ii poate ajuta iar scoala nu are capacitatea de a gestiona astfel de cazuri. Daca erau astfel de situatii intr-o tara nordica de exemplu mai crede cineva ca respectivii nu erau institutionalizati?
    • Like 2
    • @ Mihai
      Mirea check icon
      Nu avem instituții atât de mari să poată primi pe toți cei ca ei, nu avem oameni cu prestigiu, pregătire, comportament, moralitate, să conceapă, voteze, pună în aplicare o lege care să pedepsească un asemenea comportament!
      • Like 0
  • Domnu’ Valentin, cu tot respectul, nici o gară cu subiecți’ articolului. O zi bună!
    • Like 2
    • @ Sorin-marian Mazilu
      Mirea check icon
      Domnu' Sorin-marian(cu m mic) Mazilu, sunteți paralel cu înțelegerea, superficial și agramat!
      Dacă ați fi citit până la capăt comentariul, ați fi înțeles, (sau poate nu, depinde cu ce era ocupat neuronul celălalt), legătura între scolioză și educația românească!
      Pe viitor încercați să nu mai semnalizați, salvați aparențele!
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Scolioza e o boală parșivă. Nu e detectată decât prin radiografie, când se măsoară unghiul coloanei. Nu se vindecă. Se controlează cu ajutorul unor exerciții complicate și de multe ori dureroase. Sistemul de învățământ a produs o adevărată explozie de scolioze. Și dacă avem efecte fizice, de ce nu și psihice? E un malaxor care toacă tot ce întâlnește în cale: profesori, elevi, părinți. Să nu uităm: arhitectul educației sovietice a fost directorul unei colonii penitenciare de minori. De ce ne mai mirăm că școala românească a ajuns o pușcărie?

    Materii băgate pe gât încă din gimnaziu, singura opțională fiind religia. Comunismul nu accepta persoana, ci masele de manevră. Educația comunistă este o EDUCAȚIE DE MASĂ. Elevul nu există, este o entitate abstractă.

    Afinitățile, preferințele, gradele de dezvoltare sunt mofturile unui capitalism putred, a unei burghezii banditești. Toată clica occidentală e în ghearele doctorului Freud. Copilul trebuie să tacă și să pună burta pe carte, osul la treabă, milităria jos din pod. Ca soldatul sovietic eliberator.
    O imensă pușcărie experimentată de un pedagog dement, care s-a răspândit în întreg blocul comunist, și care a lăsat urme adânci.

    A lăsat o mentalitate de pușcărie - care a rezistat până în zilele noastre -, în care copilul este doar un obiect, o entitate, o masă amorfă. Iar când ai o educație imaginată de o minte bolnavă, ai anomalii.
    • Like 0
    • @ Valentin
      IRINA check icon
      Elevul, în cazul de fata, este un agresor. Ar trebui sancționat. Cum rămâne cu profesoara, cu drepturile ei? Ea nu este om? Ea nu are părinți care suferă pentru ea? De ce țineți partea agresorului?
      • Like 0
  • De vina e victima !!!!
    • Like 1
  • Poate mai mult de jumatate din societatea romaneasca ar trebui exmatriculata. Cat despre parintii plecati, cu oistea in gard. Dar rau de tot.
    • Like 1
    • @ George Bucsan
      Mirea check icon
      Sunteți prea abstract pentru noi, domnu' academician "vreo cu cratimă"!
      Fiți mai concis, altfel se va revizui dar nu se va schimba nimica, nenea Iancu dixit!
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult