Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ana Maria Popescu: „Am 37 de ani, mă dor toate, e cea mai muncită medalie din carieră, așa că nu-mi pasă de aurul de la gâtul lui Sun Yiwen”

Ana Maria Popescu - medalie

Foto: Profimedia

Ana Maria Popescu a pus medalia de argint obținută la Jocurile Olimpice de la Tokyo în contextul vieții ei și în contextul sportului românesc și a dat o declarație în care a oferit o lecție prețioasă de viață.

„Am 37 de ani, mă dor toate, m-am chinuit, e cea mai muncită şi mai chinuită medalie din toată cariera mea, aşa că nu-mi pasă de aurul care este la gâtul lui Sun Yiwen. Îmi pasă de bucăţica asta de metal pe care mi-am dorit-o pentru mine. Şi o am, asta e cel mai important. Şi dacă la Beijing n-am avut maturitatea necesară să mă bucur de acea medalie, acum sunt foarte mulţumită de ce-am reuşit să fac. E maxim din ce puteam să fac, la ce pregătire am avut, la ce chin şi la cât contează sportul în România, trebuie s-o spunem şi pe asta. A fost minunat ce-am reuşit să fac astăzi”, a spus sportiva după ce a fost întrebată de un reporter dacă nu regretă că nu a luat medalia de aur.

Mai târziu, a postat pe Facebook două fotografii făcute la 13 ani distanță, una pe podiumul de la Beijing, cealaltă pe podiumul de la Tokyo, ambele cu medalia olimpică de argint. „... 13 ani mai târziu. Povestea "zilei de poveste" de mâine... acum la somn cu mine, nu de alta, dar avem (să măcar sperăm) Europene în toamnă. Sau credeați că scăpați de mine?”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult