Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ana Maria Popescu: „Am 37 de ani, mă dor toate, e cea mai muncită medalie din carieră, așa că nu-mi pasă de aurul de la gâtul lui Sun Yiwen”

Ana Maria Popescu - medalie

Foto: Profimedia

Ana Maria Popescu a pus medalia de argint obținută la Jocurile Olimpice de la Tokyo în contextul vieții ei și în contextul sportului românesc și a dat o declarație în care a oferit o lecție prețioasă de viață.

„Am 37 de ani, mă dor toate, m-am chinuit, e cea mai muncită şi mai chinuită medalie din toată cariera mea, aşa că nu-mi pasă de aurul care este la gâtul lui Sun Yiwen. Îmi pasă de bucăţica asta de metal pe care mi-am dorit-o pentru mine. Şi o am, asta e cel mai important. Şi dacă la Beijing n-am avut maturitatea necesară să mă bucur de acea medalie, acum sunt foarte mulţumită de ce-am reuşit să fac. E maxim din ce puteam să fac, la ce pregătire am avut, la ce chin şi la cât contează sportul în România, trebuie s-o spunem şi pe asta. A fost minunat ce-am reuşit să fac astăzi”, a spus sportiva după ce a fost întrebată de un reporter dacă nu regretă că nu a luat medalia de aur.

Mai târziu, a postat pe Facebook două fotografii făcute la 13 ani distanță, una pe podiumul de la Beijing, cealaltă pe podiumul de la Tokyo, ambele cu medalia olimpică de argint. „... 13 ani mai târziu. Povestea "zilei de poveste" de mâine... acum la somn cu mine, nu de alta, dar avem (să măcar sperăm) Europene în toamnă. Sau credeați că scăpați de mine?”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult