Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ana Maria Popescu: „Am 37 de ani, mă dor toate, e cea mai muncită medalie din carieră, așa că nu-mi pasă de aurul de la gâtul lui Sun Yiwen”

Ana Maria Popescu - medalie

Foto: Profimedia

Ana Maria Popescu a pus medalia de argint obținută la Jocurile Olimpice de la Tokyo în contextul vieții ei și în contextul sportului românesc și a dat o declarație în care a oferit o lecție prețioasă de viață.

„Am 37 de ani, mă dor toate, m-am chinuit, e cea mai muncită şi mai chinuită medalie din toată cariera mea, aşa că nu-mi pasă de aurul care este la gâtul lui Sun Yiwen. Îmi pasă de bucăţica asta de metal pe care mi-am dorit-o pentru mine. Şi o am, asta e cel mai important. Şi dacă la Beijing n-am avut maturitatea necesară să mă bucur de acea medalie, acum sunt foarte mulţumită de ce-am reuşit să fac. E maxim din ce puteam să fac, la ce pregătire am avut, la ce chin şi la cât contează sportul în România, trebuie s-o spunem şi pe asta. A fost minunat ce-am reuşit să fac astăzi”, a spus sportiva după ce a fost întrebată de un reporter dacă nu regretă că nu a luat medalia de aur.

Mai târziu, a postat pe Facebook două fotografii făcute la 13 ani distanță, una pe podiumul de la Beijing, cealaltă pe podiumul de la Tokyo, ambele cu medalia olimpică de argint. „... 13 ani mai târziu. Povestea "zilei de poveste" de mâine... acum la somn cu mine, nu de alta, dar avem (să măcar sperăm) Europene în toamnă. Sau credeați că scăpați de mine?”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Vara începe în balcon. Idei simple pentru cea mai plăcută transformare: de la „spațiu de depozitare”, la ”locul preferat al casei”

Odată cu venirea verii, relația pe care o avem cu locuința se schimbă aproape fără să ne dăm seama. Căutăm mai multă lumină, petrecem mai mult timp cu ferestrele deschise și încercăm să găsim acel loc în care putem bea cafeaua de dimineață, citi câteva pagini dintr-o carte sau încheia ziua la aer, fără să plecăm de acasă.

Citește mai mult

 Eliza Yokina

Atunci când ne gândim la arhitectură și sustenabilitate, ne ducem mereu spre consistență: fațade și dosuri, începuturi și sfârșituri. Dar ce se întâmplă când această logică a ordinii este pusă față în față cu ceea ce îi scapă prin definiție — informalul, nestructuratul, ceea ce nu poate fi clasificat?

Citește mai mult