Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ana Maria Popescu: „Am 37 de ani, mă dor toate, e cea mai muncită medalie din carieră, așa că nu-mi pasă de aurul de la gâtul lui Sun Yiwen”

Ana Maria Popescu - medalie

Foto: Profimedia

Ana Maria Popescu a pus medalia de argint obținută la Jocurile Olimpice de la Tokyo în contextul vieții ei și în contextul sportului românesc și a dat o declarație în care a oferit o lecție prețioasă de viață.

„Am 37 de ani, mă dor toate, m-am chinuit, e cea mai muncită şi mai chinuită medalie din toată cariera mea, aşa că nu-mi pasă de aurul care este la gâtul lui Sun Yiwen. Îmi pasă de bucăţica asta de metal pe care mi-am dorit-o pentru mine. Şi o am, asta e cel mai important. Şi dacă la Beijing n-am avut maturitatea necesară să mă bucur de acea medalie, acum sunt foarte mulţumită de ce-am reuşit să fac. E maxim din ce puteam să fac, la ce pregătire am avut, la ce chin şi la cât contează sportul în România, trebuie s-o spunem şi pe asta. A fost minunat ce-am reuşit să fac astăzi”, a spus sportiva după ce a fost întrebată de un reporter dacă nu regretă că nu a luat medalia de aur.

Mai târziu, a postat pe Facebook două fotografii făcute la 13 ani distanță, una pe podiumul de la Beijing, cealaltă pe podiumul de la Tokyo, ambele cu medalia olimpică de argint. „... 13 ani mai târziu. Povestea "zilei de poveste" de mâine... acum la somn cu mine, nu de alta, dar avem (să măcar sperăm) Europene în toamnă. Sau credeați că scăpați de mine?”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

CT Popescu

Când Crin Antonescu a refuzat să-l susțină pe Nicușor Dan în turul 2, cu toate că l-am sunat și l-am rugat insistent s-o facă, am fost dezamăgit de lipsa lui de responsabilitate; mi-am spus că de vină este orgoliul rănit. Când s-a apucat să arunce niște declarații care îl așezau în AUR și la postul tv MarșMă, unde s-a și dus, mi-am spus că e din pricina frustrării și pentru că se consideră trădat de cele 3 partide care l-au „susținut”.

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult

ICE Minesotta / sursa foto: Profimedia

Amice, n-ai recunoaște un extremist de stânga nici dacă și-ar flutura unul ideologia la zece centimetri de fața ta. Știu, sună kinky. Ce vrei tu de fapt să spui este că ți-ar plăcea să-ți descarci pistolul în capul oricui nu-ți convine ce crede, după care îl faci extremist de stânga. Nu contează cine e, ce face, de unde vine sau ce bicicletă are acasă. Nu-ți convine ce spune cutare? Bam! Extremist de stânga ce ești tu. Protestezi împotriva abuzurilor ICE? Ești extremist de stânga.

Citește mai mult