(Foto: captura video)
Oare Parlamentul nu este oglinda unei naţiuni şi guvernul expresia lui legitimă? În consecinţă, nu ar trebui să ne oglindim ȋn marea adunătură națională din Casa Poporului ori din Palatul Victoria?
Un coleg republican se ȋntreba cum arată lista de lecturi a doamnei prim-ministru. Era, evident, o ȋntrebare retorică, fiindcă după ce ai văzut-o și, mai ales, după ce ai auzit-o pe doamna Dăncilă la Guvern sau în Parlament citind de pe foi, nimeni nu o poate suspecta de prea multă hărnicie intelectuală.
Dacă ar citi, doamna Dăncilă s-ar alătura oricum unei minorităţi. Din cifrele prezentate de editori, romȃnii cumpără aproape la fel de multe cărţi ca slovenii, o naţiune de zece ori mai mică decȃt a noastră. Cheltuim, ȋn medie, vreo trei euro pe an pentru achiziția de cărţi – să nu uităm, o parte din aceşti bani fiindcă ȋi obligă programa şcolară pe cei mici să le citească –, adică de vreo zece ori mai puţin decât baremul minim estimat pentru o ţară civilizată.
Fiindcă, în urmă cu mai mulți ani, am avut ocazia să ȋl ȋntȃlnesc pe domnul Cosmin Neidoni, autorul articolului despre lecturile doamnei prim-ministru, ȋl consider „vinovat” că supraestimează această valoare medie a sumelor cheltuite de români pe cărţi. Şi, ȋn acelaşi timp, l-aş ȋntreba cȃţi dintre colegii săi cu care dezbătea, pȃnă tȃrziu ȋn noapte, operele filosofilor clasici au profesii care le-au impus să mai pună mâna pe o carte după ce au terminat școala?
Este şi asta o ȋntrebare retorică fiindcă am cȃţiva cunoscuţi ce au terminat filosofia şi cȃştigă foarte bine. Dar lucrează cu totul altceva şi-mi spun că nu mai au timp să citească: poate doar pe avion, când pleacă în vreun city-break, să mai deschidă o carte.
Doamna Dăncilă este expresia romȃnilor care cheltuie, ȋn medie, 3 euro pe an pe cărţi.
După 1990, tot ceea ce ne-a ȋnvăţat democraţia originală a fost să luptăm pentru supravieţuire, „să ne descurcăm”. Profesorii şi intelectualii și-au pierdut din prestigiu, iar modelele copiilor au devenit descurcăreții, tupeiștii absolvenți de școala vieții, vedetele cu „valoare” de la televizor. Dramul de bun-simţ şi raţionalitate care ne mai rămăsese a fost spulberat la emisiunile glossy de seară.
Dacă ieși din Timişoara, Cluj sau Bucureşti - orașe în care s-au mai făcut școli, biblioteci, librării - intri în România fără carte. Ajungi în oraşele miniere depopulate, ȋn care singura bibliotecară moţăie de plictiseală printre tomuri mucegăite, iar singurele afaceri care merg sunt cele ale firmelor de televiziune prin cablu şi ale buticurilor de spirtoase. Ajungi în satele în care ţăranii şi-au vȃndut pămȃntul pe o sută de dolari şi acum şi-au dat seama că singura speranţă o reprezintă „doamna Olguţa”, care le dă mai mult la pensie.
În anii ’50, comuniştii au „reeducat” intelectualitatea și i-au adus în loc pe Dan Deşliu şi Mihai Beniuc. Azi asistăm la aceeași aversiune proletară față de intelectuali și la instalarea unei dictaturi a periferiei fără carte, dar cu origine sănătoasă. Gheorghiu-Dej mi se pare un intelectual rafinat ȋn comparaţie cu doamna Dăncilă.
Şi tot după 1990 ȋnvăţămȃntul a fost făcut praf. Să ȋi ascultăm puţin pe ultimii doi miniştri ai Educației. Domnii Pop & Popa oare cȃte cărţi or fi citit?
Domnule Cosmin Neidoni, văd că apelaţi la personalităţi politice străine pentru a sublinia hăul care ne desparte de normalitate. Să ne uităm la istorie, chiar și la cea recentă: am avut premieri care puteau să susțină o conversație inteligentă într-o limbă de circulație internațională cu orice omolog din lumea asta. Privind-o pe doamna Dăncilă, la „Ora premierului”, în Parlament, poticnindu-se în propoziții simple în limba română, încep să devin nostalgic...
Eu sunt optimist. Cȃnd eşti la fundul gropii, nu mai ai unde te afunda. Aşa că ori ne apucăm de citit, ori de ăia trei euro pe an cheltuiţi pȃnă acum ne comandăm lumȃnări.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privire împăroșată și la fălci umflat și buget,
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri,
La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toți pe buze-având virtute, iar in ei monedă calpă,
Chintesență de mizerii de la creștet până-n talpă."
Probabil din cauza "bugetului" accentuat greșit pe prima silabă pe care l-a repetat de câteva ori fără nicio tresărire. Se vede că, sub influența șederii îndelungate în străinătate și a utilizării limbii engleze (?!?), a deprins pronunția englezească a cuvântului "budget" care are într-adevăr accentul pe prima silabă. Să mai zică cineva că fosta europarlamentară nu cunoaște limbi străine!
Dar intotdeauna s-a citit putin, pe aici. Comertul cu carte (subventionata) era sustinut de elevi, studenti, profesori. (Si cativa ingineri, medici etc. Nu prea multi.)
Problema Romaniei este ca factorii de conducere (centrul de putere ascuns) a renuntat la promovarea intelectualilor (relativ independenti, pro-occidentali, pro-democrati, saraci si curati) pentru lichele (de ambe sexe) inculte, agresive si imbogatite prin mijloace necinstite.
Cadristii sunt plaga Romaniei. Au fost si au ramas, chiar daca acum sunt ascunsi. Am trecut pe la mai multe partide, pina sa ma stabilesc (din 2002) la PNTCD. (Dar nu activez, din cauza conducerii ... vizibil netaraniste.) La toate partidele, hotaririle se luau in spatele usilor inchise, sau veneau "in plic" , de la Centru,
Vina nu e a poporului. Nici macar a politicienilor. Centrul (unic) de putere ce inca actioneaza, isi face de cap. Identificati-l si neutralizati-l, inainte de a distruge total tara. Caci Centrul a fost intemeiat la finele anilor '40, sub dominatia URSS, si a fost intarit in anii '90, de Rusia.
Dar un lucru bun tot este aici: in toate faptele descrise, rezulta ca intelectualii nu mai sunt de incredere pentru "Centru".
Asistam la o dictatura prin prostie, sustinuta de structuri oculte, straine de poporul roman.
vreau sa spun ca imbecili ignari ca guvernantii de azi sint greu de gasit printre cei care au condus tara in cele mai intunecate momente ale istoriei sale.
Am un sentiment de neputință, de jale la gândul că nemernicii ăștia inculți și plini de tupeu au reușit să acapareze toată scena politică...
Îi rog din tot sufletul meu pe cei care au capacitatea intelectuală, sunt cunoscuți în lumea frumoasă a ideilor fecunde, a proiectelor realizabile, să iasă din izolare, de la catedre, din liniștea bibliotecilor și să se înregimenteze în slujba nației astea amărâte....
Și poate că fermitatea este primul lucru de care trebuie să dați dovadă.
Nu e un lucru ușor de făcut, dar uneori se poate face bine și cu forța...
Știu că e groaznic ce spun, dar câteodată , democrația prost canalizată ,poate duce la idioțirea unei întregi nații.....