(Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)
Plec de la premisa nițel naivă că în spatele fiecărui politician de succes ar trebui să găsim o listă consistentă a cărților pe care le-a citit. Suntem, fiecare dintre noi, suma distilată a lecturilor noastre.
Ce cărți citesc politicienii noștri, ce titluri incitante se găsesc, oare, în bibliotecile sau pe noptiera celor care stau, fie și vremelnic, la tabloul de comandă al țării?
Observându-le impertinențele și exprimarile greoaie și inestetice, analizând modul în care schingiuiesc, fără nicio o urmă de jenă, biata limbă română, cred că întrebarea legitimă este totuși alta. Citesc oare politicienii noștri altceva decât ziare și can-can-uri ieftine?
Roy Jenkins, biograful lui Winston Churichill, povestea adeseori că ilustrul prim ministru britanic purta în permanență în geanta sa o carte, citind sau scriind ori de câte ori găsea câteva momente de răgaz. Sunt cunoscute replicile lui pline de spirit și umor.
Teodor Baconschi, în ultima sa carte, vorbește despre distincția intelectuală a lui Alain Juppé, fost prim minstru din perioada președinției lui Jacques Chirac, care se documenta temeinic, citind riguros cărți de politică, drept și filosofie.
Ce prăpastie uriașă, ce grav dezacord între elita franceză (și mai departe elita occidentală) și vidul intelectual al ministrului Viorica Dăncilă!
Încerc, cu un efort considerabil de imaginație, să mi-o reprezint pe doamna premier citind din cărțile lui Hannah Arendt sau ale lui Raymond Aron și nu știu de ce am imediat sentimentul că am comis un act de suicid intelectual, pentru simplul motiv că, în pofida chiar și a unei maxime complezențe, nu mi-o pot închipui pe dna Viorica Dăncilă silabisind construcții textuale mai grele decât povestea lui Făt Frumos. Închideți ochii și încercați cu același efort să vi-l reprezentați pe ministrul Petre Daea ori pe dl. Dănuț Andrușca citindu-i pe moraliștii francezi. Nu simțiți o incompatibilitate de principiu la asocierea de imagine între Montesquieu și V. Popa?
Aflată zilele trecute în prima vizită de lucru în Dâmbovița, flancată de iluștri colegi de cabinet, prim ministrul V. Dancilă a dat proba supremă de agramatism: „Am toată încrederea că echipa care am venit vor găsi soluții și cred că cu aceste soluții veți rezolva o parte din problemele care le aveți”.
Absența pronumelui relativ, dezacordul dintre subiect și predicat nu trădează doar lipsa lecturilor, aici nu e nevoie de complicate texte metafizice, ci de înțelegerea noțiunilor de gramatică de gimnaziu.
Dacă admitem că forma elementară a patriotismului este dată de folosirea corectă și, în anumite circumstanțe, elegantă a limbii române, atunci, oricât de îngăduitori am fi, avem de-a face cu monstruozități.
Ce pedeapsă avem oare de ispășit, noi, ca națiune modernă, de nu reușim să avem în vârful politicii oameni educați, cu maniere și cu o prezență publică plăcută? Sunt ei imaginea a ceea ce suntem noi acum?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mai degraba Daniela Vasile vrea cu tot dinadinsul luata in seama,
N.au decat. Ar trebui sa respecte doar legile si o minima morala. Societatea le da liber, altfel sa se ajunga.
Problema sta insa la popor. Un popor cu mai mult de 3 carti citite pe an n-ar trebui sa permita accederea in functii inalte, reprezentative pentru popor si tara a parvenitilor.