Foto: Olivier HOSLET / AFP / Profimedia
Suntem în plină campanie pentru alegerile europene, dar dezbaterea despre marile teme care privesc UE aproape că nu există în spațiul public românesc din cauza comasării alegerilor. Partidele și candidații, inclusiv o mare parte a presei, acordă în general atenție subiectelor locale. Toată această realitate indică incapacitatea României de a se impune ca o voce în plan european care contează cu adevărat. Țara noastră e 7-a cea mai mare țară din Uniunea Europeană ca pondere de vot în Parlamentul European, iar din punctul ăsta de vedere avem un cuvânt de spus și avem un drept de vot pe care îl putem folosi în diverse moduri pentru a ne atinge obiectivele. Dar nu facem acest lucru, spune politologul Marius Ghincea într-un interviu pentru Republica. Acesta ține să precizeze și că președintele Iohannis, titularul politicii externe a României, are un dublu limbaj, iar cea mai mare reușită a sa este că nu a supărat Bruxelles-ul.
- Cum arată scena politică românească în context european?
Pentru a înțelege dacă România contează sau nu la nivel european, trebuie să avem o poziție destul de nuanțată, realizând că suntem o țară mare, a 7-a cea mai mare țară din Uniunea Europeană ca pondere de vot în Parlamentul European. Deci contăm din punctul ăsta de vedere, avem un cuvânt de spus și avem un drept de vot pe care îl putem folosi în diverse moduri și în Consiliu pentru a ne atinge obiectivele.
Însă simplul fapt că avem un cuvânt de spus nu înseamnă că și exprimăm cuvântul acela, ca să spunem așa. Faptul că avem oportunitatea de a ne exercita influența nu înseamnă că deseori și facem într-un mod constructiv sau productiv pentru a ne atinge obiectivele noastre. Deseori ne trezim în situația în care România, deși ar avea potențialul de a avea o contribuție mai semnificativă la niște dinamici, negocieri, dezbateri din cadrul instituțiilor europene, nu o face. Și nu o face din trei motive:
În primul rând, pentru că nu există deseori voință politică. Efectiv, liderii politici de la București sunt prea puțin interesați de temele mari care se discută la Bruxelles și care nu sunt direct legate de oportunitățile lor politice de la București sau de preocupările lor electorale.
Al doilea motiv este legat de lipsa contribuțiilor intelectuale și de faptul că instituțiile românești, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe, care se ocupă de politica europeană a României, efectiv nu are nici resursele, nici oamenii, nici viziunea necesară pentru a veni cu contribuții mai substanțiale. România are un loc în Consiliul European, are un cuvânt de spus, dar deseori nu are ce să spună, în sensul în care ne așezăm la masă, dar doar ne raliem altor poziții. Noi rareori venim cu propriile noastre mandate, cu propriile noastre poziții, pentru că deseori nu există oameni, nu există interes și nu există resurse pentru a dezvolta niște soluții românești la niște probleme europene.
- În tot acest context, președintele Iohannis primește premii peste premii și multe voci de acasă spun că este văzut altfel în străinătate pentru că a făcut lucruri. Ce a făcut, mai exact, dacă zici că România nu are o voce care contează în plan extern?
Păi aici trebuie adus în discuție și al treilea punct legat de rolul României la nivel european. Concret, Bucureștiul trebuie să investească mai mult în creșterea prezenței directe neguvernamentale la Bruxelles. Dacă ne gândim la prezența românească la Bruxelles sau la Strasbourg sau la Luxemburg, vedem că România este extrem de puțin reprezentată. Deci nu avem reprezentare neguvernamentală. Sigur, avem misiunea permanentă la Bruxelles, dar avem foarte puțini jurnaliști români acolo. Deci dezbaterea politică internă e deconectată de ce se întâmplă la Bruxelles.
În plus, avem foarte puține ONG-uri spre deloc care activează din România, cu biroul la Bruxelles, și avem foarte puțini reprezentanți ai altor actori români, fie regionali, fie naționali, care să funcționeze la Bruxelles și care să promoveze interese românești, altele decât linia guvernamentală. Iar asta este o problemă.
Și revenind la întrebarea legată de președintele Iohannis, ei bine, acesta are un dublu limbaj. Pe de o parte, intern funcționează în această logică clientelar-patrimonială care caracterizează politica domestică internă românească. Iar asta se vede de la relația cu grupul Voiculescu până la sponsorizarea acestei mari coaliții care a cartelizat scena politică românească între PNL și PSD. Prin urmare, președintele Iohannis vrea practic stabilitate și să nu se schimbe lucrurile prea mult. Să fie liniște.
Spre comparație, la nivel internațional președintele Iohannis vrea să promoveze ideea unui lider liberal reformator care apără democrația și statul de drept, în același timp în care, la nivel intern, sponsorizează coaliții între PNL și PSD și nu se opune unor inițiative sau măsuri care limitează capacitatea justiției de a lupta împotriva corupției.
- Păi și cum vrei să arăți că ești reformator dacă promovezi doar liniștea? Reforma nu înseamnă liniște, nu?
Într-adevăr, reforma nu înseamnă liniște, dar la nivel internațional, președinte Iohannis a fost destul de abil în a-și forma o imagine providențială venind din România. Îl ajută și faptul că, în general, în primul mandat, a avut poziții foarte în acord cu dorințele Bruxelles-ului. Iar din punct de vedere al politicii europene și internaționale, României niciodată nu face notă discordantă. Deci se raliază întotdeauna pozițiilor celor mari, germanilor, britanicilor și pozițiilor de la Bruxelles, dar fără să contribuie cu ceva.
Cum ziceam mai devreme, România, în general, are un loc la masă, dar n-are nimic de spus, chiar dacă ar putea să vorbească. Asta înseamnă că România nu face probleme. Și Bruxelles-ul e extrem de mulțumit că nu trebuie să aibă de-a face și cu probleme la București, după ce a avut ani de zile probleme la Varșovia, după ce a avut ani de zile probleme la Budapesta, după ce are probleme acum la Bratislava, după ce a avut probleme la Praga și după ce are și criza din Ucraina.
La București, pe de o parte, în perioada guvernelor Dragnea președintele Iohannis s-a profilat ca acest pro-european care luptă împotriva capturării statului de către facțiunea Dragnea, iar după efectiv s-a asigurat că e liniște și că Bruxelles-ul nu e deranjat. Din punctul ăsta de vedere, Bruxelles-ul și alte capitale occidentale apreciază asta, faptul că Bucureștiul nu face probleme.
Și, pe lângă asta, în contextul războiului din Ucraina, România s-a dovedit a fi un partener de încredere serios al aliaților occidentali. Nu a făcut aproape nicio problemă în relația cu Ucraina, în ciuda unor acțiuni și comentarii făcute de diverși politicieni locali, cum a fost cazul ministrului transporturilor, care a încercat să stimuleze niște poziții mai naționaliste, xenofobe în relația cu cu Ucraina. Dar Ministerul de Externe și președintele s-au poziționat foarte ferm împotriva unor tensionări a relațiilor cu Ucraina.
În plus, România nu a pus niciodată piedici exporturilor de produse agricole ucrainene, în condițiile în care știm că în Polonia fermierii polonezi practic au blocat exporturile ucrainene. Și asta creează probleme economice semnificative pentru Ucraina. Iar din punct de vedere militar, am facilitat transferul de tehnică militară către Ucraina. Și abia acum vorbim despre nevoia de a muta tehnică militară occidentală în România pentru a crește apărarea și descurajarea pe flancul estic al NATO, care este o preocupare fundamentală pentru securitatea națională a României.
Singurul mod în care putem descuraja Rusia este prin a-i arăta lui Putin că avem suficient echipament militar și sprijin credibil pentru a răspunde oricăror forme de atacuri. Iar pentru asta avem nevoie de mai mulți soldați americani și occidentali și de mai multă tehnică militară.
- Însă industria noastră de apărare e incompatibilă cu NATO, așa cum spune și Șeful Statului Major al Armatei Române. Ce să înțelegem din acest lucru?
Într-adevăr, și aici trebuie lucrat foarte mult. Problema este legată și de capacitate limitată a statului român efectiv de a face schimbările necesare, plus lipsa resurselor. Iar aici, din fericire, avem bani care vin de la Bruxelles.
Totodată, în acest caz avem și o problemă cu baronii locali. Faptul că unii baroni locali controlează anumite filiale sau sucursale ale companiilor din industria națională de apărare și limitează capacitatea statului de a se mișca mai repede în a reporni sau a reforma ori a începe niște parteneriate. Spre exemplu, avem acum parteneriat cu o firmă germană pentru producție de muniție și armament, care aparent merge bine, dar au fost probleme în trecut legate de influența baronilor locali care limitau sau îngreunau mișcările în zona asta.
Deci, ca să revin la întrebarea inițial legată de profilul internațional al președintelui Iohannis, acesta nu a făcut probleme în al doilea mandat, comparativ cu alți lideri din regiune. Deci, din punctul ăsta de vedere, partenerii occidentali sunt foarte fericiți. Iar din primul mandat încă rămâne acea impresie a actorului proeuropean care luptă împotriva capturării statului, împotriva corupției, în condițiile în care avem o schimbare de 180° în al doilea mandat și vedem un președinte care sponsorizează această coaliție între PNL și PSD care a rezultat practic într-o cartelizare a sistemului politic.
- Are șanse Klaus Iohannis la șefia NATO sau să prindă o funcție europeană?
Eu aș vrea să încep prin a spune că, chiar dacă nu are șanse, este un lucru foarte bun că un român este considerat pentru funcțiile de top din organizațiile internaționale.
Pentru România este foarte bine, pentru că vrem cât mai mulți români în funcții de vârf ale instituțiilor europene și internaționale și vrem ca România să fie considerată ca fiind printre acele state care oferă candidați pentru poziții de top. În ceea ce privește poziția de secretar general al NATO, este deja clar că în momentul de față nu mai are nicio șansă să ajungă secretar general. Mare dezamăgire, marea surpriză, marele eșec fundamental al României în ceea ce privește competiția pentru poziția de secretar general NATO, nu este că am pierdut sau că n-am obținut susținerea Statelor Unite, ci că am pierdut susținere Turciei. Faptul că Turcia, cu care avem parteneriat strategic, cu care avem o relație de interdependență, de securitate politică în Marea Neagră, a decis să-și schimbe poziția, să îl susțină pe Mark Rutte, arată un eșec semnificativ al politicii externe românești și un eșec politic pentru președintele Iohannis.
Dacă nu poți să obții să și să menții sprijinul lui Erdogan, președintele unui stat cu care ai parteneriat strategic și de care depinzi din multe puncte de vedere pentru securitatea la Marea Neagră, atunci asta arată nivelul și problemele fundamentale ale politicii externe românești.
Revenind la celelalte poziții care sunt în joc, interpretarea mea este că nu are șanse de a ocupa o poziție foarte înaltă. Poate, desigur, să ajungă la Comisia Europeană. România are dreptul la o poziție de comisar european. Șanse slabe să ajungă președintele Consiliului European, șanse și mai slabe să ajungă președintele Comisiei Europene, chiar dacă este din PPE. Nu cred că francezii, germanii, nordicii îl vor susține pe domnul Iohannis în funcția de președinte al Comisiei Europene și nici nu cred că vrea el poziția de președinte al Comisiei, pentru că aceasta implică extrem de mult la muncă.
Iar din punct de vedere al celorlalte poziții, România ar putea cere o poziție de Înalt Reprezentant pentru politică externă, care e poziție de comisar european. Poziția de Înalt Reprezentant este în general o poziție ștearsă dacă ne uităm la toți înalții reprezentanți pe care i-am avut de la adoptarea tratatului de la Lisabona. Toți au fost personaje respectabile, dar relativ șterse. Și motivul este că miniștrii de externe ai statelor membre nu vor să li se ia fața. Însă sursele mele spun că PSD-ul vrea un comisar pe politică economică.
Poziția mea personală este că România ar trebui să urmărească să obțină poziția de comisar pentru extindere și vecinătate pentru a sprijini Republica Moldova, dar nu numai. Suntem țara care se află exact între Balcanii de Vest, Ucraina și Moldova. Suntem țara care e în vecinătatea statelor care urmează să acceadă la Uniunea Europeană și din punctul ăsta de vedere avem și avantaje și avem și nevoi legate de promovarea extinderii, nu numai în legătură cu Moldova, dar în special legate de Moldova.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ma intriga insa unele formuari, dintre care remarc doar 3:
1. "Iar asta se vede de la relația cu grupul Voiculescu până la ..."
- Ati fi vrut sa se lase sfartecat de haita de acolo, cum au patit-o altii? Atata vreme cat haita de acolo e urmarita de prea multi romani care se lasa spalati pe creier, nu avea alta solutie.
2. "în perioada guvernelor Dragnea președintele Iohannis s-a profilat ca acest pro-european care luptă împotriva capturării statului de către facțiunea Dragnea,"
- Il dezaprobati pentru asta?
3. "Dar Ministerul de Externe și președintele s-au poziționat foarte ferm împotriva unor tensionări a relațiilor cu Ucraina."
- Il dezaprobati si pentru asta?