Andreea Varga, eleva care a participat la protestul #foaiagoală, vs. ministrul Educației. Ecaterina Andronescu: „Pe fond, cred că ai dreptate, trebuie schimbată programa școlară”

Programa e OK. A fost OK ani de zile, si prea mult nu s-a schimbat. Cat despre lucruri facute cu cap, de acord dar... ceva imi spune ca pentru asta mai avem de asteptat.

Tocmai, mult nu s-a schimbat şi pentru că nu prea au existat asemenea cerinţe în spaţiul public şi pentru că menţin vie o piaţă a meditaţiilor. Ele au început odată cu deschiderea graniţelor, când elevi din România au intrat în sistemele de educaţie din afară. Atunci s-a văzut diferenţa.

Pai inseamna ca asemenea cerinte exista din '90, ca atunci s-au deschis granitele. Adica de aproape 30 de ani. Sunt curios cati elevi din Romania au intrat in sistemele preuniversitare din afara? Ca la facultate se tot duc, la liceu sau scoala generala...

Întrebarea nu e CÂŢI, ci CUM. Cu meditaţii grele, cu basculante de bani date de părinţi pe meditatori. Dvs. nu mai sunteţi în ţară, dar pe aici se cunosc nenumărate cazuri, după cum se ştie că meditaţiile sunt astăzi o industrie.

Au facut meditatii ca sa intre in sisteme preuniversitare din afara? De ce ar fi nevoie? Chiar dvs. spuneti ca programele in acele sisteme sunt mult mai lejere. Nu doar atat, examenele de tip TOEFL/IELTS sau SAT sunt banale, chiar si SAT2, daca vorbim de aplicatii la facultati din afara. Si eu cunosc azi destule cazuri de copii care nu au nevoie pur si simplu de meditatii. V-am mai spus, tin legatura cu persoane din tara, asa plecat cum sunt.

Nu am spus asta. Am spus destul de clar: CULTURA GENERALĂ e mult mai aerată. SPECIALIZAREA e la fel de dificilă peste tot. În rest ştiu că se fac meditaţii industrial. Nu mă pricep cum e la o facultate de profil din afară, dar bănuiesc că nu găseşti uşa deschisă şi intri pur şi simplu. Cât despre noi, se fac la greu pentru că fără ele e foarte puţin probabil să reuşeşti.

Nu, specializarea nu e la fel de dificila peste tot, in nici un caz. Legat de facultatile din afara, depinde de facultate si de perspectiva.
"fără ele e foarte puţin probabil să reuşeşti." - de unde rezulta asta?

Gradul de dificultate ţine şi de adaptabilitatea individului. La noi nu se oferă însă o bază de plecare bună. Puţinii care reuşesc o vor face cu meditaţii.

Rezultă din industria de meditaţii. Sunt şi excepţii, există şi genii pe lume sau elevi excepţionali, care au o memorie specifică şi care prind din zbor. Fie că e vorba de gradul nativ de inteligenţă, fie că este vorba de inteligenţele multiple, există un dat biologic. De aici apar şi învăţământul diferenţiat. Nu la noi, evident. La noi toţi fac aceleaşi teme şi au parte de aceleaşi explicaţii.

" Puţinii care reuşesc o vor face cu meditaţii." - de unde rezulta asta? Exista niste statistici legate de meditatii? Si prin ele se dovedeste necesitatea lor? In fond doar pentru ca un elev face meditatii nu inseamna neaparat ca nu se poate descurca fara ele.
"La noi toţi fac aceleaşi teme şi au parte de aceleaşi explicaţii." - in scoala generala, ceea ce e si normal. Au toti acelasi punct de plecare pentru liceu, unde lucrurile se adapteaza in functie de profil. Si unde nu mai au toti aceleasi teme.

Fiecare părinte decide pentru copilul său. Dacă un copil se descurcă la materia respectivă, atunci nu mai are nevoie de meditaţii. Şi copilul spune: nu înţeleg, mi-e greu etc. În rest nu ştiu să vă spun. Ştiu doar că la această oră meditaţiile sunt o industrie.

Învăţământul diferenţiat nu se referă la diferenţierea materiei, ci la capacităţile copilului. Unii elevi au învăţare de tip vizual (bazată pe scheme, carioci colorate etc.) şi alţii de tip auditiv (prind din explicaţie sau învaţă cu voce tare). Unii au un timp de gravare mai lent, alţii funcţionează mai rapid. Învăţământul diferenţiat se referă la ACEEAŞI materie, însă explicată diferit şi evaluată diferit. Asta se face la meditaţii. Meditatorul află cum ţi s-a explicat în clasă şi pe urmă găseşte o metodă potrivită modului tău de înţelegere.

OK, si elevul are acces la toate sau aproape toate tipurile de explicatie: verbala la clasa, scheme din manual sau facute la clasa, exercitii acasa, proiecte etc. Nu vad de ce ar fi musai nevoie de meditator.
Si meditatiile sunt o industrie? Cum vine asta? Adica fenomenul e foarte raspandit?

Este adevărat, dar matematica este cumva un lanţ: dacă o porţiune nu a fost aprofundată corect atunci întreg edificiul se poate clătina, iar elevul nici nu-şi poate da seama de unde vine problema. Meditatorul este singurul care poate detecta şi îndrepta problema. Profesorul nu are timpul necesar să se oprească pentru fiecare elev în parte. Unii au o gândire mai lentă, alţii mai rapidă. Ritmul acesta e simţit de meditator, care, lucrând individual prinde ritmul şi aplică măsurile pedagogice pe care copilul singur nu ştie să le aplice.

Eu zic că se poate numi industrie. Informaţi-vă şi veţi afla. Merge şi Google. Primele cinci pagini sunt full. Citiţi articolele şi mai discutăm.

Cum sa nu aiba. Exista teste scrise, evaluare orala. Profesorul bine pregatit ar trebui sa poata sa-si dea seama unde nu merge treaba, pentru ca in final ii evalueaza pe toti si ajunge sa-i cunoasca intr-o anumita masura pe toti.
"Eu zic că se poate numi industrie. Informaţi-vă şi veţi afla. " - dvs. pretindeti ca sunt o industrie, nu eu. Care e dovada pentru acest lucru? Statistici din cate observ nu sunt.

Poate face acest lucru, dar nu poate lucra cu fiecare în particular. De regulă aceste teste ajung la meditator şi constituie un bun instrument de lucru.

Dacă citiţi cu atenţie cele 20 de articole veţi găsi tot ce vă trebuie. Citiţi-le şi pe urmă discutăm.

Nici nu e nevoie sa lucreze cu fiecare in particular. Elevul are responsabilitatea sa invete si singur. Nu spun ca meditatiile sunt ceva daunator, dar sunt complet facultative.
Eu am gasit anunturi despre meditatii. Daca aveti dvs. un articol care sa va sustina punctul de vedere, va rog. Cum am spus mai sus, statistici nu am gasit. Si acelea ar fi relevante.

Ok, dacă elevul are o gândire lentă? Dacă nu înţelege explicaţia din clasă într-un timp util, care să-i permită profesorului să treacă la următorul punct al lecţiei? La meditaţie profesorul poate sta şi o oră întreagă cu o explicaţie, dar la clasă poate să oprească ora pentru un singur elev? Manualul nu este întotdeauna bun, şi probleme cu manualele au fost dintotdeauna.

Sunt 20 de articole. Unele au şi interviuri din emisiuni de televziune, cu persoane competente. Citţi-le şi mai discutăm.

Elevul poate sa puna intrebari, da.
Interviurile putin ma intereseaza, datele ma intereseaza, in masura in care exista, desigur. Daca aveti dovezi care sa va sustina punctul de vedere OK, daca nu, tot OK. V-am mai spus, nu este treaba mea sa caut dovezi pentru argumentele dvs.

Întrebări pun şi elevii care înţeleg repede. Eu mă refeream la acei elevi care înţeleg foarte greu şi pentru care explicaţia ar dura mult.

Punctul meu de vedere este acelaşi cu cel al articolelor. Dacă articolele greşesc, înseamnă că şi eu greşesc.

Depinde cat de greu inteleg. Daca situatia e suficient de grava atunci poate se impune situatia de corigenta sau repetentie.
Pai hai sa vedem daca e corect sau nu. Postati aici un link catre un astfel de articol si il putem discuta.

Asta ar fi cam aşa: dacă elevului îi trebuie cam 30 de minute pentru a înţelege şi profesorul - conform programei - va explica exerciţiu în 5 rezultă că elevului i-ar trebui cam şase ani de repetenţie. Iese din generală cu mustaţă. Cred că meditatorul e mai simplu.

Nu sunt foarte interesat să postez. Le puteţi citi şi singur. V-am spus: dacă aceste articole greşesc, înseamnă că şi eu greşesc.

Elevul se mai poate pregati si singur acasa. Nu il opreste nimeni sa ia o carte si sa citeasca, sau sa lucreze niste probleme. Si o poate face si fara meditator. Asa am invatat eu informatica in prima faza, de exemplu. La inceput nu mi-a fost usor, asa ca am lucrat cu cartea si calculatorul de capul meu. Fara meditator. Pana la un punct cand am ajuns sa inteleg, sa-mi fie usor, si de atunci nu am mai avut probleme sa urmaresc ce se facea la clasa.
Asta e partea pe care nu o inteleg eu: elevul nu are niciodata nici o responsabilitate, elevului trebuie sa i se dea mura in gura daca se poate, si daca nu intelege e vina oricui numai a lui nu. Si cu meditatorul e aceeasi poveste pana la urma, din cate inteleg: daca ii merge mai incet, hop meditator. Dupa care ne plangem de meditatii si cat costa.

"Le puteţi citi şi singur." - din ce am citit eu pana acum nu am vazut ceva concludent. Desigur, nu stiu exact la care articole va referiti dvs. mai exact, dar daca nu vreti sa le aduceti in discutie, OK. Ramane ca mai sus atunci.

Păi poate face toată şcoala acasă, nu? Ce-i mai trebuie profesor? Elevul nu are pregătire pedagogică, ca să nu mai vorbim că manualele noastre sunt foarte slabe. Unii elevi - cei care înţeleg rapid - se pot pregăti şi acasă. Ceilalţi nu au nicio şansă. Dvs. nu prea intraţi la socoteală. Intraţi mai mult la supradotaţi. Acolo e o altă mâncare de peşte. Plus manualele poate că nu mai sunt aceleaşi din 2000.

Meditatorul ajută atunci când sunt probleme vizibile. Elevului nu i se dă mură-n gură. Nu ştiu exact câtă pedagogie aţi studiat, dar sintagma mură-n gură nu figurează în nicio lucrare pedagogică. Meditatorul nu face decât ce trebuia sistemul să facă, şi anume se pliază pe ritmul de înţelegere al copilului. Care poate fi lent. Lentoarea nu este obligatoriu o carenţă a inteligenţei. Există oameni care chiar vorbesc lent, chiar şi atunci când se grăbesc, şi sunt oameni deosebit de inteligenţi. Ne plângem de cost, dar dacă mutăm copilul în Olanda sau Belgia nu ne mai plângem, ba chiar vedem cum înfloreşte. Acolo nu mai e nevoie de meditaţii. De ce? Pentru că e mai puţină materie şi "meditaţiile" sunt mutate în orele de curs.

Pentru că asta înseamnă meditaţia: învăţământ PERSONALIZAT, pe aceeaşi materie. În momentul de faţă, meditaţiile sunt necesare pentru a contracara un sistem greoi, în special pentru persoanele care nu au rapiditate în înţelegere, şi care nu sunt puţine. Iar la cum se învaţă la noi şi câtă materie e de parcurs, ritmul devine frenetic.


@ Jonn Jonzz: din ce am citit eu pana acum nu am vazut ceva concludent.

Poate că ar fi necesar să recitiţi. Expresia "mură-n gură" nu mi se pare chiar teribil de psihopedagogică. Înţeleg că nu sunteţi de acord cu fenomenul, dar daţi-mi o explicaţie psihopedagogică, cu terminologie de specialitate. Sincer nu-mi creaţi impresia unei persoane care şi-a creat un vocabular adecvat ariei. Nu corespunde cu rigoarea ştiinţifică pe care doriţi să impuneţi discuţiei.

Vorbeam strict de cazurile in care explicatiile de la clasa nu sunt suficiente.
"Unii elevi - cei care înţeleg rapid - se pot pregăti şi acasă. " - tocmai v-am spus ca eu eram unul din cei care NU intelegeau rapid, de aceea si aveam nevoie sa muncesc in plus.
"Acolo nu mai e nevoie de meditaţii. De ce?" - pentru ca standardele sunt setate foarte jos.
"Sincer nu-mi creaţi impresia unei persoane care şi-a creat un vocabular adecvat ariei. Nu corespunde cu rigoarea ştiinţifică pe care doriţi să impuneţi discuţiei. "- pe mine ma intereseaza datele, nu atat vocabularul.

"Poate că ar fi necesar să recitiţi." - articole despre meditatii? Ca despre astea vorbeam.