Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Ce a scris o elevă de 17 ani, la simularea BAC 2019: „Ar fi cazul să demonstrăm că nu mai suntem ca pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu și cei cu defecte patologice nu mai au ce căuta în conducerea țării”

Andreea Varga - FB

(Foto Facebook / Andy Varga)

Andreea Varga, o elevă de 17 ani din Satu Mare, a scris pe foaia de examen la simularea examenului de bacalaureat, în locul rezolvării subiectelor, o analiză de șase pagini despre sistemul de învățământ din România. Ea a ales astfel să participe la protestul #foaiagoală, prin care elevii își arată nemulțumirile față de sistemul de educație.

„De ce vrem să schimbăm sistemul de învățământ și am ales să protestăm astfel? Deoarece educația de azi îl formează pe omul de mâine, om pe care noi îl numim viitorul țării. Cât despre forma de protest, exact așa cum părinții noștri ies în stradă pentru abrogarea ordonanțelor de urgență, exact așa și noi am căutat o modalitate de a ne face auziți, pentru că știm că acum argumentul oamenilor mari este că suntem minori și că nu putem decide singuri, dar peste câteva luni sau un an, când terminăm clasa a XII-a, se presupune că suntem și noi adulți și putem lua decizii și fără ajutorul lor”, a scris Andreea Varga, potrivit imaginilor cu foile de examen, făcute publice pe Facebook de către mama ei.  

Eleva a spus luni că nu s-a așteptat ca mesajul său să se viralizeze și să ajungă să fie cunoscut inclusiv de ministrul Educației. Profesorii din școala ei au felicitat-o, mai spune ea. 

„Am înțeles că mai mulți profesori au citit lucrarea și am avut un feedback pozitiv din partea lor. Cu toții m-au felicitat, mi-au spus că am scris foarte bine ceea ce am scris și au și regretat puțin că au fost nevoiți să îmi treacă nota 1, pentru că nu am rezolvat subiectele. De altfel, ceea ce am scris acolo pe ei i-a făcut să se simtă bine, au înțeles că acest protest nu e împotriva profesorilor sau a școlii, ci a sistemului de învățământ actual”, a adăugat eleva la Digi24. 

„Noi ne tot plângem că viitorul țării nu mai există, pentru că ne pleacă acei oameni. De ce? Pentru că sistemul nostru de învățământ și ce avem noi acum nu ne formează să putem să facem ceva de fapt”, consideră adolescenta care speră ca „generațiile viitoare de elevi să se bucure de sistemul de invătământ la care noi acum putem doar să sperăm”. 

Consiliul Naţional al elevilor le-a cerut participanţilor la simulările evaluării naţionale şi bacalaureatului să predea foile goale sau să-şi scrie pe ele nemulţumirile.

Mesajul adolescentei:

„Stimați profesori, probabil ați înțeles deja că aceasta nu este o lucrare ca toate celelalte și că am ales să mă alătur protestului Consiliului Național al Elevilor, în loc să rezolv subiectul. Ceva îmi spune că această lucrare nu va fi citită până la capăt însă sper să greșesc și sper ca cine o va citi să înțeleagă că acest protest nu este împotriva simulărilor, sau a profesorilor, sau chiar a școlii, ci împotriva acestui sistem de învățământ care ne vede pe noi, elevii, ca pe niște numere în statisticile celor de sus.

Toată această poveste cu simulările nu a fost decât picătura care a făcut ca paharul să dea pe din afară: elevi, părinți și profesori care au ajuns la concluzia că e destul și că ar fi cazul ca aceste experimente făcute de Ministerul Educației Naționale (M.E.N) să înceteze. Deși este un demers lansat de elevi, mulți părinți și profesori au decis să ni se alăture. De ce? Pentru că toate aceste nedreptăți se reflectă asupra tuturor: profesori presați de timp să-și termine de predat materia și care devin inevitabil mai exigenți, elevii care au de acumulat un volum mare de informații într-un timp mult prea scurt și care, oricum o luam, devine stresant și părinți care au așteptări de la copiii lor, dar care văd o degradare zilnică a acestora.

Menționez faptul că au existat și există foarte multe persoane care nu au înțeles de fapt acest demers: părinți care au spus că nu este decizia elevului dacă se predea foaia goală sau nu, părinți care își ceartă copiii dacă nu iau note mari în simulări și se alătură protestului sau care îi amenință că dacă ei ”vor preda foaia goală atunci în loc de prânz și cină le va fi servită farfuria goală”. Au existat și părinți, și profesori care au considerat, deopotrivă, că a preda foaia goală la simulări înseamnă să-ți faci rău ție, ca elev, și să îți bați joc de munca ta și a profesorilor.

Scopul acestui protest nu este să îndemne pe elevi să nu învețe sau să își bată joc de simulări sau de munca anumitor persoane. Scopul acestui protest este de a-i face pe cei de sus și din jurul nostru să înțeleagă că noi, elevii, avem o voce, o părere, o speranță că reforma învățământului nu se va mai face din pix, cu modificări peste noapte, cu schimbarea regulilor jocului în timpul jocului și, dacă nu noi, cel puțin generațiile viitoare să se bucure de un sistem educațional care să le dezvolte gândirea critică, abilitățile în diverse domenii, talentele etc.

În acest moment, dacă un elev este interesat de un subiect anume, este nevoit să-și aprofundeze cunoștințele în afara școlii, ba chiar riscând ca membrii școlii să critice activitatea sa.

Elevul este beneficiarul primar al sistemului educațional. Aceasta este o definiție pe lângă că are prea mulți trec fără să observe. Avem elevii care se luptă pentru elevi, pentru viitorul lor, pentru drepturi și obligații, pentru respectarea legilor. Toți acești elevi au fost criticați, judecați și chiar batjocoriți, inclusiv de propriii lor colegi. De ce? Pentru că mereu am spus că în România oricum nu se respectă nimic, nu are sens să luptăm pentru că oricum nu le pasă sau ne-a fost frică să deschidem gura pentru a nu ne trece prin acea ploaie de critici.

Ei bine, noi, ca elevi, ne uităm la un viitor care încet, încet nu mai există pentru țara noastră. Un viitor care, dacă nu își va schimba direcția, va reflecta niște statistici care vor demonstra că atunci când trebuia să luptăm, noi am spus “lasă, nu te băga tu” sau “lasă că ne descurcăm și așa”. Țara asta își pierde statutul de țară democratică pe zice trece și odată cu asta se duce și tineretul care ar fi putut să schimbe ceva.

Acestea sunt motivele pentru care noi protestăm și încercăm să-i facem și pe ceilalți să înțeleagă că ceea ce facem sau nu facem acum va avea impact peste câțiva ani. Fiecare om care se alătură într-un fel sau altul acestei mișcări de schimbare va însemna ceva și se va putea uita bucuros la ce s-a făcut, știind că ajutat. De ce vrem să schimbăm sistemul de învățământ Și am ales să protestăm astfel?

Deoarece educația de azi îl formează pe omul de mâine, om pe care noi îl numim viitorul țării. Cat despre forma de protest, exact așa cum părinții noștri ies în stradă pentru abrogarea ordonanțelor de urgență, exact așa și noi am căutat o modalitate de a ne face auziți, pentru că știm că acum argumentul oamenilor mari este că suntem minori și că nu putem decide singuri, dar peste câteva luni sau un an când terminăm clasa a XII-a se presupune că suntem și noi adulți și putem lua decizii fără ajutorul lor. Ei bine, eu am decis. Am decis că nu mai vreau să se facă modificări în timpul anului școlar și să mă afecteze, am decis că vreau ca școala să-mi dezvolte mai mult decât competitivitatea, am decis să protestez pentru că fiecare om contează și am decis că țara asta poate avea un viitor mai bun dacă luptăm pentru asta.

Rezolvând un subiect de bacalaureat am citit un text despre libertatea presei la subiectul I B și aveam ca cerință să scriu un text argumentativ în legătură cu importanța acestui subiect în ziua de azi. Textul pe care l-am citit era preluat dintr-o revistă, iar acest articol avea titlul “Se poate și mai rău”. Nu vreau să vorbesc despre tot ce conține textul, dar ideea e că nu vreau ca în România să fie mai rău.

Avem libertatea presei, avem libertatea de exprimare, avem mijloace prin care putem face schimbări care par science-fiction acum. Avem oameni deschiși la minte, avem oameni care speră, avem un viitor.

Dacă în toate basmele binele învinge răul, atunci putem încerca și noi. Ar fi cazul să nu mai putem spune că “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale este o operă care aparține genului dramatic și care descrie nu doar politica vremii ci și pe cea actuală. Ar fi cazul să demonstrăm că nu mai suntem pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu și că cei cu defecte patologice nu au ce căuta în conducerea țării. Avem democrație, deci principiul ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu” nu mai este valabil.

Consider că, deși nu am răspuns cerințelor subiectului, mi-am demonstrat cunoștințele în ceea ce privește gramatica și ortografia limbii române. Asta ca să înțeleagă lumea că există modalități de a evalua un elev fără să îl faci să urască școală, învățatul, temele.

Aș mai putea spune multe, însă nu știu dacă va citi oricum cineva până aici: despre analfabetismul funcțional, despre drepturi și obligații, despre dezinformare, despre abandonul școlar etc. Vreau totuși să îmi aloc timp pentru rezolvarea subiectului propriu-zis dar pe ciornă. Cum am spus, protestul este împotriva sistemului de învățământ, nu a simulărilor. Știu că trebuie evaluate cunoștințele și știu că din această simulare reiese unde am avea de lucru, dar știu și că voi avea subiecte grilă la matematică și s-a anunțat abia în data de 14 martie.

Tot respectul pentru cine a citit până aici pentru că știu Că s-ar putea numi muncă de voluntariat ce faceți dumneavoastră, domnii profesori, atunci când sunteți nevoiți a corecta lucrările de la simulări (#foaiagoală).”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ceea ce a scris această elevă este de luat în seamă,dar,cred eu,pentru cei din generația ei,este târziu să se aplice asemenea măsuri.În viziunea mea, pentru a obține rezultate bune în ceea ce privește învățământul românesc,trebuie să începem de la grădiniță prin a afla ce dorințe și mai ales ce aptitudini dezvoltă micii năzdrăvani,prin joc.Apoi clasele 1-4,unde toți trebuie să învețe obligatoriu,să scrie,să citească, să socotească (adunare,scădere,înmulțire,împărțire),iar la gimnaziu să fie îndrumați cu seriozitate spre ceea ce le place să facă în viață în funcție de aptitudinile lor,că apoi la liceu să aleagă în cunoștință de cauză.Copiii noștrii sunt cei care muncesc 12 ani, degeaba!După absolvirea unui liceu,ei sunt un mare nimic.Binențeles că în această ecuație,ar trebui să existe părinți care sa nu își mai oblige copiii să meargă neapărat la o facultate,nu contează care, după ce nu au obținut admiterea la cea pentru care au optat în primă instanță,ar trebui să avem și angajatori români care să urmărească elevi în liceele de specialitate pentru formarea lor în meseriile de care aceștia au nevoie în societățile pe care le conduc și abia atunci cred că vom avea rezultate mai bune.Cei care azi au 17 ani,se vor lovi de zidurile rigide ale întregii noastre societăți,se vor zbate să răzbească și atunci când vor realiza că anii trec cu repeziciune,vor alege și ei să plece atâta vreme cât mai sunt tineri și pot munci.E un adevăr crunt,dar la o schimbare majoră trebuie să contribuim toți.Așa cred!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Are cineva impresia că un angajator salivează după diplome şi foi matricole? Ha! Ca fost angajator - ani buni - vă asigur că nu doar calităţile profesionale erau căutate. Capacitatea de a lucra în echipă, LOIALITATEA (nu e plăcut să investeşti în el şi să plece după un an) au cântărit mai greu chiar decât cunoştinţele. Am preferat un angajat loial, pe care să-l formez, decât un fluturaş sezonier. Fata gândeşte bine, şi asta e important pentru un angajator.
    • Like 3
    • @ Valentin
      Cati angajatori ar angaja un programator/om de taxe sau audit/medic/admin de sisteme fara nici un fel de diploma?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      unele meserii se pot invata acasa, singur: admin de sisteme, programator, om de taxe sau audit. Am avut coleg de munca venit din homeschooling care era peste nivelul celorlalti nu datorita cunostintelor ci modului in care isi "organiza" timpul si taskurile singur.
      La medici, profesori insa sistemul e complet centralizat si certificatizat, nu m-as duce la unu care nu are facultatea terminata.
      In ambele grupuri diferenta e data nu studiile ci placerea de a studia, evolua, tine la curent cu ultimile aparitii, si mai ales placerea de a munci
      • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      N-am spus că nu sunt cerute, dar spun doar că nu mă interesează ce punctaj a luat la comentariul literar. O scrie pe undeva, dar nu mă interesează.. Nu mă interesează nici ce medie generală a avut la educaţie muzicală. Chiar nu-mi pare relevant.
      Logic că un angajator are nevoie de un om specializat, dar şcoala românească nu merge doar pe specializare. Însă va merge în curând.
      • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Valentin check icon
      Foarte corect. Actele se cer la serviciul personal, să-i justifice salariul etc. Ce contează e ce ştie să facă. Degeaba îmi prezintă o diplomă de Photoshop dacă nu-i iese un pliant amărât, şi degeaba îi iese dacă nu sare în ajutorul colegului şi nu ştie să lucreze în echipă. Ca angajator lucrez cu o echipă, nu cu persoane individuale. Nu-mi pot permite fracturi.
      • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Se pot invata acasa, dar tot e nevoie de o certificare de vreun fel. Pentru mine ca angajator ce e mai putin riscant? Sa il cred pe (viitorul) angajat pe cuvant ca a invatat acasa ce are nevoie, sau sa vad ca are o certificare?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu e vorba de SPECIALIZARE. Specializarea e benevolă. Te specializezi pentru că VREI, pentru că ÎŢI PLACE. E cu totul altceva.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Da, si ca sa demonstrezi ca te-ai specializat in ceva de obicei obtii o diploma sau un certificat. Pe specializarea pe care ai dorit-o, evident. In scoala generala nu te specializezi, in liceu incepi un pic.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Eu am programat 5 ani în doua tari vestice și am fost admin în România încă vreo 2 fără nicio diploma în domeniu (mai mult, în România eram încă student și n-avem niciun fel de diploma).
      Toată lumea știe ca diploma nu garantează competentele. Garantează doar conformismul. Capacitatea de a te plictisi 4-5 ani pentru un carton doar pentru ca asa face toată lumea. Iar capacitatea asta e apreciata în multe meserii din păcate, e important să faci ce ți se spune fără să-ți pui prea multe întrebări în multe domenii de activitate.
      Pentru meserii gen medici, notari, magistrați, etc situația e diferita. Însă nici la ăștia diploma nu garantează competenta.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Sunt meserii în care e musai să prezinţi diplomă, în altele nu. Sunt sute de designeri publicitari care lucrează fără diplomă de designer. E doar un exemplu.

      În mod normal aveţi dreptate. Aşa se face în alte sisteme: cultură generală în şcoala generală şi în liceu un început de specializare, însă la noi chestia asta e doar pe hârtie. Comparând programele, vedem că diferenţele sunt foarte mari.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Si la noi e fix asa: cultura generala si cunostinte generale in scoala generala si un inceput de specializare in liceu. Doar pentru ca altii fac altfel nu inseamna automat ca e ceva in neregula cu programele noastre.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Evident. Noi am dovedit deja că suntem buricul pământului.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu chiar, dar am avut niste rezultate suficient de bune pe-afara.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Destul de puţine, dar ca medie sunte jos. Foarte jos. Iar o societate se judecă pe medie.
      • Like 1
    • @ Valentin
      O societate care functioneaza, poate. La noi sunt multe chestii de baza care nu functioneaza. Cand o sa avem infrastructura, bani suficienti investiti in invatamant (asta include si pregatirea profilor), atunci cred ca ar fi corect sa ne judecam sistemul in comparatie cu altele. Pana atunci rezultatele acelea putine dar consistente la fiecare generatie arata ca se poate.
      • Like 0
  • MihaiSt check icon
    Bun, și la ce subiecte avea de răspuns tânăra de 17 ani ? Nu de alta dar te duci la un examen ca să îl iei (în cazul de față foarte probabil l-a picat cu brio, pe bună dreptate: nu a tratat subiectul), nu să te dai deștept cu sloganuri adunate de te miri unde și pe care mai mult ca sigur nu le înțelegi. Iar Angi Varga probabil va pricepe cum stau lucrurile doar atunci când tânăra eseistă va trebui să își găsească un loc de muncă (sau poate nici atunci).
    • Like 2
    • @ MihaiSt
      @MihaiSt

      Maturitatea si inteligenta cu care scrie - ii depaseste cu ani lumina pe toti politicienii din Guvernul actual- arata ca va intra la facultate in Romania si oriunde in lume cu note excelente.
      Viitorul e al ei si al colegilor ei, oriunde se vor afla.
      • Like 4
    • @ MihaiSt
      Valentin check icon
      Vaaaai, tinerii n-au comentat Moromeţii!! N-au văzut întretăierea planurilor narative textuale în contextul contextualizat al naraţiunii interbelice! Vai, ce dramă!

      Păi cum pot eu, ca angajator, să bag în echipă pe cineva care nu ştie cum e cu planurile narative din Moromeţii? Îmi distrug echipa! Moromeţii e un text sacrosant, nu se poate să nu-l comentezi! Vai, vai, vai!!!
      • Like 2
  • Valentin check icon
    "pentru că știm că acum argumentul oamenilor mari este că suntem minori și că nu putem decide singuri."

    Să-i dăm fetei informaţie: în toate modulele pedagogice actuale, la psihopedagogie, paradigma vârstelor s-a schimbat. La clasa a V-a sunt consideraţi adolescenţi. 18 ani e doar o vârstă legală, nu şi biologică. Psihologic vorbind, aceşti tineri AU O VOCE.

    Iar la 17 ani nu mai eşti copil, decât pentru cei care vor să te controleze şi să te înveţe cu capul plecat.
    • Like 3
    • @ Valentin
      Legal inca esti copil la 17 ani, inca se iau decizii pentru tine, de catre parinti sau profesori. Daca adolescenta incepe in clasa a 5-a nu inseamna automat ca la 17 ani esti matur.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Deciziile în profesie ţi le iei singur mult mai devreme. Într-un sistem normal această descoperire e făcută cu ajutorul psihologilor (Jordan Peterson, ne mai amintim de el?) şi a consilierilor şcoari. La liceu eşti deja pe felie.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Da, la liceu incepi deja (si de fapt un pic inainte de asta cand iti alegi liceul) iti alegi, cu sfatul profesorilor si al parintilor, directia generala pe care vrei sa o iei in cariera. Asta nu echivaleaza cu maturizarea, insa.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Da şi nu. Materia de liceu nu e OPŢIONALĂ, e obligatorie. Faci educaţie muzicală, educaţie plastică şi literatură (a nu se confunda cu gramatica/comunicarea) şi la real. Ce legătura au artele la liceu real rămâne un mister, dar le faci. Ţi se dă notă, iar dacă găseşti un profesor mai sever eşti obligat să înveţi la istoria artei sau la istoria muzicii, unde poţi să iei şi 2, ca la orice materie de istorie. Că nu se face pe bune e partea a doua, dar materia e dată pe bune.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Optional e insa profilul liceului, si materia per ansamblu difera de la profil la profil.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Îmi daţi un exemplu de programă diferenţiată? O diferenţă clară între uman şi real. Să zicem la limba română. Există programe diferite? N-am văzut. A, că se fac mai puţine ore... E un dezavantaj, pentru că materia e aceeaşi.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Marga check icon
      @Valentin Nu cunosc programele de educatie muzicala, plastica si literatura de la real. Consider insa necesare si un nr. de ore (rezonabil) de educatie umanista si la real, si de ed. stiintifica si la uman. Cu cerinte diferite, in functie de profil. Ambele sunt necesare unui tanar, in proportii clar diferite, in functie de domeniul ales. Eu resimt lipsa educatiei artistice, in sensul ca nu am avut minime elemente de a recunoaste ritmuri muzicale, nu am plecat cu un simt estetic format. Chiar daca am mai citit cate ceva. Lipsa unei educatii estetice este inca evidenta cand ne uitam in jur. Literatura ne ajuta si sa ne dezvoltam empatia. Pe de alta parte, lipsa unei educatii stiintifice de baza la profil uman i-ar lasa pe tineri inapti sa distinga intre diverse aberatii la moda si i-ar expune riscului de a lua decizii importante gresite.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Exista, da, la matematica, de exemplu, sunt programe cu continuturi diferite la profiluri diferite. Nu e vorba doar de numarul de ore. Cei de la uman nu invata cat invata cei de la real la mate. V-am mai dat mai demult un link cu lista de programe. Puteti sa va uitati si la subiectele de bac de mate si veti observa diferentele.
      • Like 0
  • A REPRODUCE sloganele unora dintre adulți pentru că sunt mai „cool” nu înseamnă că ai o gândire critică bazată pe cunoștințele și informațiile acumulate și filtrate prin propriul sistem de valori, însemnă chiar ceea ce se încearcă a fi combătut, respectiv ... reproducerea unor lucruri spuse de alții.
    • Like 2
  • "argumentul oamenilor mari este că suntem minori și că nu putem decide singuri" - si au dreptate. Va place sau nu, inca sunteti copii, nu sunteti in pozitia de a decide sau critica, drept dovada ati repetat pareri auzite in jurul vostru care nu sunt tocmai sustinute de dovezi. Asta, de exemplu: "Noi ne tot plângem că viitorul țării nu mai există, pentru că ne pleacă acei oameni. De ce? Pentru că sistemul nostru de învățământ și ce avem noi acum nu ne formează să putem să facem ceva de fapt".

    "cel puțin generațiile viitoare să se bucure de un sistem educațional care să le dezvolte gândirea critică, abilitățile în diverse domenii, talentele etc." - daca profesorii isi fac treaba lor ca lumea si voi v-o faceti pe a voastra, atunci da, va veti dezvolta gandirea critica etc.

    "Consider că, deși nu am răspuns cerințelor subiectului, mi-am demonstrat cunoștințele în ceea ce privește gramatica și ortografia limbii române." - la 17 ani. Felicitari, astea sunt cunostinte pe care trebuia sa le ai de la 14. Asa ca... wow?

    "dar știu și că voi avea subiecte grilă la matematică și s-a anunțat abia în data de 14 martie" - adica vei avea subiecte MAI usoare decat pana acum. Tragic, intr-adevar.
    • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Alien check icon
      Criticile pe care le aduci tinerilor sunt valabile si pentru multi adulti. De exemplu nici tu nu ai demonstrat pe undeva ca scoala actuala dezvolta gandirea critica, e doar opinia ta fara sa o sustii cu vreo dovada. Ei de ce n-ar avea voie sa o abia pe a lor, mai ales ca sunt mult mai implicati in asta decat tine (de voie sau de nevoie)?
      Sa tratezi la 17 ani pe cineva drept "copil" e foarte reductionist. Daca si la scoala sunt tratati la fel, eu ii inteleg de ce sunt frustrati. Cum crezi ca poti avea cetateni responsabili la 18 ani, daca la 17 sunt niste tratati ca niste copii care nu stiu pe ce lume traiesc? Ai senzatia ca responsabilitatea se invata in noaptea majoratului?
      • Like 4
    • @ Jonn Jonzz
      check icon
      Justețea unei critici nu provine din vîrsta emitentului ci din forța argumentelor.
      • Like 5
    • @
      Si am mentionat si argumentele ei, da.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Suntem rar in dezacord, dar are pe jumatate dreptate apropos de schimbarea formatului unui examen in mijlocul anului.

      V-am spus ca m-am uitat pe subiectele si baremele de la simulari - oricum nu le luau in calcul rezultatele partiale, deci era tot 'grila', intr-un fel - dar trebuie sa recunoasteti ca e un pic ridicol sa dai o simulare de examen in alt format decat examenul propriu zis...

      Eu mi-am 'busit' admiterea in Poli (vorba vine, am pierdut un punct si jumatate la fizica) pentru ca nu eram obisnuita de fel cu grilele, si am colorat casuta gresita la ultimele trei intrebari. Oops. Era prima grila din viata mea, n-am fost atenta, asta e. N-a fost nenorocire, n-am intrat cu zece, dar tot m-am injurat un pic.

      Intr-adevar, spune multe lucruri care par invatate pe de rost, insa are dreptate macar la treaba cu inutilitatea unui simularii unui examen, daca se stie deja ca vei da altul. E ca si cand te-ai pregati patru ani sa alergi o cursa 800 de metri, sa spunem, si afli cu trei luni inainte de cursa ca vei alerga 200. E mai scurt, adevarat, dar necesita alta abordare si alt tip de antrenament.

      In plus, nu stiu de ce MEN nu poate sa se tina de un format de examen macar patru ani, si tot face din astea. Nu e prima data, o tot tinem intr-un hei-rup! de prost gust.

      Cred ca dumneavoastra sunteti cu patru-cinci ani mai tanar decat mine (ati dat capacitate, nu admitere, si au contat notele din gimnaziu - lucru care s-a introdus cand eu eram intr-a XII-a, deci asa va 'ghicesc'). In generatia mea, la liceu, ne-au schimbat programa de BAC la romana de atatea ori incat nu mai era nici macar funny, si tot asa, la spartul targului. Plus ca intr-a X-a s-a schimbat numarul de materii la care dadeai BAC-ul, s-a introdus treaba cu media de la BAC ca 20% din admitere la facultate, etc.

      Nu inteleg nici pana in ziua de azi de ce aceste 'reforme' nu pot fi anuntate la inceputul unui an scolar, daca nu, cum ar fi normal, la inceputul unui ciclu de patru ani. OK, vrei sa fie grila la mate, nici o problema, dar spune-le elevilor (si profesorilor, si parintilor) asta in clasa a IX-a, nu intr-a XII-a minus patru luni.

      Din nou, daca ar fi prima data... insa MEN o tine in reforme de ultim moment de douazeci de ani, fara sa astepte rezultatele vreuneia dintre ele.

      Nici macar nu ma gandesc la elevi aici (nu din cauza reformelor sau a protestelor au trecut simularea de capacitate numai 53%, aici sunt probleme mult mai mari), dar daca as fi profesor, m-as lua cu mainile de par si as alerga in cercuri.

      E greu sa nu te simti cobai daca nu ai nici un fel de certitudine.
      • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Conform noii paradigme a vârstelor din psihologie adolescenţa începe ACUM de la clasa a V-a. La 17 ani sunt deja maturi.

      Peste un an VOTEAZĂ. Sunt VOTANŢI, aşa că se va ţine seama de părerea lor...
      • Like 3
    • @ Jonn Jonzz
      Cum a si spus cineva mai sus. Singurii care spun ca tinerii sunt prea tineri ca sa decida sau sa gandeasca critic sunt aceia carora le e frica de independenta tinerilor si nu au curajul sa nu ii controleze.
      Imi pare sincer rau sa iti spun asta, dar am intalnit mult prea multi "copii" intre 14 si 19 ani care gandesc mai bine, mai critic, mai rational, mai pe ansamblu, mai pragmatic, mai matur decat majoritatea adultilor din viata mea.
      Tu continui sa traiesti pe sistemul ca acei copii nu au o voce, in loc sa crezi ca ii poti invata sa gandeasca si mai bine, si mai critic, si mai independent. Te felicit ca perpetuezi educatia comunista al lui Ceasescu, de a incatusa fiecare generatie noua de autoritatea cele precedente.
      • Like 3
    • @ Valentin
      Sigur, Valentin, dar uitati-va la capacitate - 53% rata de promovare... Daca este la fel si la BAC, cu astfel de votanti ne ia gaia pe toti.

      Mie mi se pare OK ce a scris copila, si pana la urma, spre deosebire de capacitate, poti sa spui ca la 16-17 ani nu mai esti chiar copil... Dar tot copil esti.

      Pentru ca lucrurile despre care scrie domnisoara sunt problemele unei minoritati privilegiate - acea minoritate care stie sa scrie, are acces la informatie, niste parinti cu # si un pic de indrazneala. Nu la ea trebuie lucrat.

      Am sentimentul ca ea nu va pica BAC-ul. Ce facem cu cei care il vor pica? Si ei vor vota, si ei nu au dat foaiagoala cu #. Au dat foaia goala pentru ca nu stiu sa scrie. Si ei sunt, cum spunea, ironic, proful meu de info din liceu 'Generatia PRO, da' muuulti!'
      • Like 3
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Eu nu mă uit la rată, mă uit la alte sisteme performante de învăţământ. Ceva îmi spune că rata respectivă e oarecum legată de sistem. Dacă sistemul e prost, şi rata e proastă.

      Păi ce să facem? Ce a făcut şi Spiru Haret la vremea lui: s-a uitat în jur şi a adaptat sistemul cel mai performant la cerinţele autohtone.

      Vedem şi noi care e cel mai performant sistem acum, vedem ce princpii are, vedem cum arată programa, ce metodică au şi reformăm. Ştim exact ce trebuie: o programă mai suplă, un alt tip de predare, eliminarea numirilor politice etc.
      • Like 3
    • @ Valentin
      Doar pentru ca incepe cand incepe nu inseamna ca se termina la 17. La 17 nu sunt maturi, la 18 sunt, cel putin din punct de vedere legal.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Am inteles ca au decis sa schimbe formatul intrebarilor (sau al unor intrebari, cel putin), ca simularea ar fi fost pe alt tip de subiecte, asta mi-a scapat. Daca asta s-a facut, atunci e stupid, e adevarat. De acord de asemenea ca schimbari de genul asta trebuie anuntate la inceputul anului. Din pacate orice schimbare se face, unii elevi vor fi afectati pe parcurs. Sa zicem ca schimbam ceva in programa de bac la inceputul anului. La inceputul anului unii elevi vor intra in clasa a 9-a, altii intr-a 12-a. Asta e. Dar da, schimbarile ar fi normal sa fie decise la inceput. Si da, nici mie nu-mi plac schimbarile hei-rupiste. Nu cred insa ca atat timp cat esti inca un copil esti in pozitia sa critici, sa dai foaia goala la simulare etc. E bine sa observi, sa-ti faci o prima idee, sigur, si dupa ce te maturizezi si ai privit problema din mai multe perspective cu mai multe date poti sa incepi cu petitii, sau sa te implici politic etc.
      Da, probabil m-ati "ghicit" bine. Si daca se intampla sa mai fim si in dezacord e absolut OK.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu vad de ce ar trebui o programa mai supla. Eliminarea numirilor politice da, absolut.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu sunt in dezacord cu dumneavoastra, dar as vrea sa pastram o programa si un sistem de evaluare care nu se ajusteaza in fiecare an. Chair daca sistemul nu este cel optim, macar il tinem pana vedem ce nu merge, de fapt.

      Ori aici am senzatia ca fiecare ministru al invatamantului vrea sa aiba o reforma pe CV, numai pentru ca urmatorul sa reformeze cealalta reforma.

      Te iei cu capul (lui Motoc vrem).

      Nu exista o solutie reala pentru numirile politice, atata vreme cat finantarea scolilor tine de politic. Asta nu se va schimba prea curand (as indrazni sa spun niciodata).

      Doamna Andronescu, o fiinta care nu imi este draga, face ceea ce sotul meu (texan adevarat, cu cizme si palarie de cowboy) numeste a chicken barn dance - Put your left foot in, take your right foot out, now do it like a chicken and scramble all about.

      Desfiintam scolile de meserii. Re-infiintam scolile de meserii. Facem clasa pregatitoare. Nu mai facem clasa pregatitoare, dar mutam gimnaziul pana intr-a IX-a. Nici vorba de programa mai supla - doar mutam niste copii de colo-colo, pe grupe de varsta, pana cand cineva isi asuma esecul.

      Nu mai putem nici macar copia adecvat, pentru ca sistemul finlandez nu merge daca nu ai educatori, si noi n-avem; cel german nu merge daca nu ai scoli de meserii, si respectul pentru meserie. Cel francez nu ne place, cel englezesc da rateuri inegalabile - nici nu mai avem de la cine copia.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      O reformă nu se poate face tăînd sistemul actual şi înlocuindu-l, ci construind altul în paralel. E ca la un calculator infecatat: mai întâi îţi salvezi datele.

      Ce se face acum nu e un sistem, ci o peticeală sinistră. Profesorii trebuiesc formaţi în timp, ca la finlandezi. Va dura o generaţie sau două, dar e posibil.
      • Like 1
    • @ Valentin
      De acord, dar o sa avem o generatie sau doua?

      Eu am plecat din invatamant (universitar, ce-i drept) si din tara nu pentru ca eram prost platita - echivalentul a 45 de euro pentru trei norme era o gluma. Aveam insa o mica firma care functiona bine, eram tanara si energica, cu pofta de schimbare, nu am avut probleme cu studentii, desi eram de varste comparabile.

      Am avut insa incidente cu profesorul titular de curs, care lua la misto fiecare initiativa; in primul an am reparat cu prietenul meu de pe vremea aceea toate ferestrele de la subsolul unei cladiri. Erau sparte, si daca erau -12 grade afara... Nu ma asteptam la aplauze, dar macar un multumesc...

      Nope. Omul a zis: Ha-ha, poate la vara schimbati si linoleumul. Bun.

      Am avut un profesor fantastic de Compresia si Codarea Semnalelor Audio in anul V. Era super exigent, dar si extrem de deschis, insa exigenta in anul V era privita cam chioras, pentru ca arata lacune mostenite de studenti din anii anteriori (programarea, in Electronica si Telecomunicatii, se facuse ca un after-thought, asa ca in anii IV si V, cand studentii au dat de MATLAB a fost macel).

      La sfarsitul cursului, dupa examenul final, ne-a rugat sa ii scriem...cum a fost. Ce a fost bine, ce a fost rau, ce am schimba, etc. Mi s-a parut o idee super OK, si am aplicat-o si eu la sfarsitul primului semestru de seminar.

      Profesorul titular a facut spume.

      De ce le dau idei? Cine sunt ei sa critice MATERIA?

      I-am explicat ca nu le-am spus sa critice materia- n-aveai ce sa critici la materie, era matematica aplicata pura - ci sa ma critice pe mine. Nici macar nu il inclusesem pe el in micul meu sondaj, era strict personal. Erau primele mele grupe, eram emotionata, voiam un pic de feedback.

      Explicatia mea nu l-a linistit, asa cum nu l-a linistit nici feedback-ul. Ca de ce vor studentii la calculator, Semnalele, Circuitele si Sistemele se fac la tabla. Este un curs de anul III, la care ar fi fost foarte util ca studentii sa dea cu nasul de MATLAB, iar SCS-ul, desi matematizat, se preta foarte bine la un scurt laborator...

      In nici un caz, si oricum, n-avem calculatoare. Bun.

      Am aranjat totusi cu o fosta colega de grupa si proful de CCSA, a carui asistenta era, sa ma lase patru ore pe luna in lab-ul lor. Proful meu s-a sucit, s-a invartit, pana la urma s-a lasat convins... Pentru anul urmator, ca nu se cadea sa schimbam orarul dupa un semestru.

      Vine vacanta, trece vacanta, ma duc la scoala pentru inevitabila lupta pe orar, si dau nas in nas cu fosta mea colega, care tocmai iesea din sala unde se facea orarul alba ca o fantoma.

      Am banuit initial ca ii dadusera niste slot-uri naspa. Nu, scosesera complet din materie CCSA-ul. Si Prelucrarea Imaginilor. Si proiectarea software de circuite integrate. TOATE cursurile tinute de profesori mai tineri de 50 de ani fusesera scoase. Ca sa ma exprim elegant, mutate la Master, dar despre Master nu se stia nimic - abia se introdusese Bologna, nu erau planuri concrete, era, asa o chestie in vant.

      Cu ce fusesera inlocuite aceste cursuri? Cu inca un semestru din toate cursurile monstrilor sacri: Componente Electronice (laborator din anii 50), Microunde (avem un simulator de frecvente rusesc din 1943), un curs de componente de calculator la care ni se spusese ca acum HDD-urile pot avea chiar si 1GB! Asta cand toata clasa avea acasa cel putin 500GB... Ati prins, cred, ideea.

      Partea buna? Peste vara, proful meu devenise decan. Si facuse, in mod evident, curatenie.

      Cum stateam noi, derutate pe hol, iese din sala si tipul care tinea seminarul de procesare imagini, care era cu trei ani mai mare decat noi, si il avusesem prof doua semestre. Spre deosebire de noi, el era vesel.

      Ce facem, fetelor, mergem sau nu mai stam? intreba el, hatru.

      Unde sa mergem? intreb eu.

      Pai, zice el, intai la o bere, la Jeg (era terasa noastra, intre timp a ucis-o Abramburica). Apoi, ma gandesc, in Germania...

      N-a fost Germania pentru mine, insa Mihnea a plecat acolo. Cristina in Olanda impreuna cu proful de CCSA care a demisionat pe loc, eu in Franta.

      Poate am fost lasi si lipsiti de patriotism, cum ar spune cate unii, dar eu, cel putin, nu vedeam un viitor. Care este viitorul intr-un sistem care iti spune in fata ca nu va accepta schimbarea? Mori cu ei de gat, sau te infrang, si devii ca ei.

      Anul acela - ultimul - a fost trist. Ambele laboratoare cu calculatoare mai de Doamne-Ajuta, sub cheie. Matematica se face la tabla. Si apoi ne miram ca studentul de la Electronica termina cinci ani de facultate, si nu isi gaseste loc de munca, sau angajatorul si-l asuma ca pe o povara.

      Nu poti forma profesori atata timp cat respectul pentru aceasta meserie nu exista, nici in sus, nici in jos - iar in primar, gimnazial si liceu e si mai rau. In sistem nu raman decat idealistii, masochistii si, ma scuzati, incompetentii.

      Nu vedeti ce valuri a facut domna Tungearu, cand a indraznit sa puna in discutie Baltagul? Daca am avea un sistem sanatos de educatie privata, ar fi ceva, insa...
      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Pentru că e nevoie ca învăţământul trebuie să devină suplu şi ca personal didactic. Asta înseamnă generaţii care trebuie să iasă la pensie, ca să poţi uni fizica şi chimia pe o materie numită SCIENCE (fără legătură cu fizica şi chimia AVANSAT, ca modul opţional).
      • Like 0
    • @ Alien
      Dovezile sunt evidente: inveti text argumentativ, matematica (cu demonstratii) s.a.m.d. Materia insasi, predata ca lumea e dovada.
      Responsabilitatea se invata in timp, deciziile responsabile se iau insa de la 18 ani in colo.
      • Like 0
    • @ Andrei Nițu-Ecxarcu
      Independenta nu au practiv pana la 18 ani. De ce mi-ar fi frica de ceva ce nu exista? De gandit critic, unii gandesc asa, altii mai putin, si am atins punctul asta mai sus. Nu au insa suficiente informatii ca sa critice un sistem destul de masiv cum e cel de invatamant si nu cred ca se justifica in cazul lor protestul. De invatat sigur ca trebuie sa invete sa gandeasca critic si independent, consider ca daca profii isi fac treaba cum ar trebui sa si-o faca atunci elevii asta vor invata. A functionat pentru mine si pentru multii altii care am trecut prin acelasi sistem.
      Multumesc, dar nu sustin indoctrinarea politica (asa cum nu o sustin nici pe cea religioasa), munca fizica fortata sau alte mizerii din perioada ceausista. Asa ca nu, ce spun eu nu are treaba cu asta, propun doar sa se mentina ceea ce functioneaza, cu ratiune si bun simt. De toate partile.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Nu mai tin minte, parca dumneavoastra erati prof de fizica? Parca mentionaseti chestia asta pe undeva (daca gresesc, sorry!) Inainte de a spune orice, mentionez ca mie fizica de gimnaziu si liceu mi-a placut; a fost chiar nota mea cea mai mare la BAC.

      Oricum, teoretizam si noi; nu vom ajunge niciodata intr-o pozitie in care sa luam hotarari.

      Ce propune Valentin mai jos mi se pare de bun simt pentru gimnaziu; un trunchi comun de 'science', bine gandit, nu ar fi un lucru rau, mai ales pentru ca la un nivel de baza, intr-a V-a, biologia, chimia, fizica, au multe in comun, si s-ar impleti frumos.

      Eu ma joc cu fizica si chimia in meditatiile mele neoficiale la anatomie - mecanica si sistemul osos/muscular, ce se intampla la nivelul fibrei musculare atunci cand se contracta sau relaxeaza, de exemplu, electricitatea si legaturile neurale, mecanica fluidelor impreuna cu sistemul circulator, compozitia chimica a materialelor care conduc electricitatea, chestii din astea. Nu in detaliu si nu foarte matematizat (e totusi intr-a VII-a), dar merge. Oricum, pare ca intelege si tine minte mai usor daca ii explic cum si de ce functioneaza lucrurile, decat daca incerc sa il pun sa memoreze grupe de muschi si oase.

      Si ii este vizibil mai usor la subiecte conexe, atunci cand se intra in detaliu, pentru ca s-a mai intalnit, en passant, cu notiunea. Legatura neurala e deja acolo, asteptand sa fie activata.

      Nu cred ca ar fi greu de gandit un astfel de sistem, in care discipline pana la urma inrudite, si nu am forta profii de fizica sa devina profi de anatomie.

      Iar partea matematizata nu ar trebui sa dispara, insa ar putea fi adaptata cu alte exemple decat vesnicul plan inclinat sau cu vasele comunicante.

      Lucrul cu care suntem perfect de acord, insa, este ca orice schimbare ar avea loc ar trebui sa se petreaca cu input de la elevii iesiti din sistem. Nu pentru ca cei care nu inca BAC-ul sunt neeaparat imaturi, ci pentru ca reputatia scolii si a profesorilor e deja suficient de tarnosita.

      Nu imi doresc o generatie cu capul plecat, care accepta orice, insa cred ca adultii care sustin acest tip de protest (nu neeaparat nefondat) al elevilor fac mai mult rau decat bine. Atentia copiilor si adolescentilor trebuie sa fie concentrata pe scoala, asa cum este, nu pe politici educationale pe care oricum nu le vor influenta.

      Si, din nou, durerea invatamantului romanesc nu sunt elevii din mediul urban, sunt cei din mediul rural. De aceea spuneam ca maturitatea unor elevi in a isi exprima nemultumirile personale, oricat de clar ar face-o, nu le confera suficienta maturitate incat sa judece intregul sistem.

      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      Fizician, dar nu prof, nici o problema.
      Mie acel trunchi comun mi se pare ca exista deja. Materia stiinte ale naturii exista pana in clasa a 4-a, daca nu ma insel. Dupa aceea sunt separate, ceea ce mi se pare OK, nu are rost sa facem un terci din fizica+chimie+mate+bio+altele eventual. La bio de exemplu profa noastra ne spunea si de anumite procese fizice pe la sistemul osos/muscular etc. Asta o facea profa de fizica? In nici un caz, dar stia si ceva fizica, asa cum si profa de fizica stia ceva chimie (si se mai folosea de asta), cum si cea de chimie stia ceva mate si fizica si se folosea de ele. Imbinarea asta exista oricum, intr-un mod bine organizat. Cum am mai spus, cand proful e bine pregatit e OK.
      Iar legat de ultimele 2 paragrafe ale dvs., 100% de acord, absolut.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ştiu că nu înţelegeţi de ce ar trebui o programă mai suplă. Dar nu-i problemă, înţeleg elevii şi părinţii lor.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      {comentariu dublat}
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      În mod normal există cultură generală şi specializare. Există o diferenţă pe care mulţi nu o sesizează între EDUCAŢIA MATEMATICĂ şi matematica propriu-zisă.
      Educaţia matematică include istoria matematicii - se pare că mulţi au auzit că Thales ar fi matematician, dar nu se ştie dacă a lucrat în Statele Unite, cu Bill Gates -, înclude matematică uzuală, practică etc. Matematica propriu-zisă e cu totul altceva.

      În România nu se face CULTURĂ GENERALĂ, ci materii SEGMENTATE. Cultura generală e unitară.

      Cultura generală e transdisciplinară. Adică ai ca subiect pe ziua respectivă apa, şi afli ce înseamnă apa în fizică, în chimie, în biologie sau în artele plastice, în cinematografie, teatru etc.

      Cultura generală înseamnă să restrângi materiile, dar să lărgeşti aria cunoaşterii. La noi se păstrează o arie îngustă, dar se lărgesc zdravăn materiile.

      În mod normal un sistem ar trebui format din acest nucleu al culturii generale - GENERAL, pentru că este cultură GENERALĂ - şi materii opţionale.

      Nucleul general are rol de a crea conexiuni şi de a asigura o osatură generală, dar şi rol de a atrage către materii.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      E prea putin intr-a IV-a. Merita purtat pana intr-a VI-a si a VII-a, inainte ca elevul sa se specializeze, sau ma rog, sa isi aleaga profilul.

      Suntem de acord, nu e nevoie de mult efort in plus din partea profesorilor - e imposibil sa stii fizica fara sa stii macar un pic de chimie. Nu sugerez un smoothie de aceste materii, doar o programa din care un elev poate invata si din unele, si din celelalte, in paralel.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Marga check icon
      "Clientul" sist. educational este elevul. El are impresiile proaspete, nealterate de timp; el poate spune, chiar daca partial, neavand viziunea ulterioara pe care ti-o da exercitarea in concret a unei profesii, ce l-ar ajuta sa inteleaga mai bine si sa vina cu placere la scoala. Feed-backul sincer, nealterat, pe care il ofera elevii este important. In plus, ei sunt la varsta la care chiar iti doresti sa schimbi lumea. Faptul ca isi exprima aceste nemultumiri nu inseamna ca atentia nu ramane concentrata pe scoala. Ne-ati povestit ca v-ati dorit si dvs. un asemenea feed-back, intr-adevar, in contextul in care aveati disponibilt. sa il folositi.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Marga check icon
      "Clientul" sist. educational este elevul. El are impresiile proaspete, nealterate de timp; el poate spune, chiar daca partial, neavand viziunea ulterioara pe care ti-o da exercitarea in concret a unei profesii, ce l-ar ajuta sa inteleaga mai bine si sa vina cu placere la scoala. Feed-backul sincer, nealterat, pe care il ofera elevii este important. In plus, ei sunt la varsta la care chiar iti doresti sa schimbi lumea. Faptul ca isi exprima aceste nemultumiri nu inseamna ca atentia nu ramane concentrata pe scoala. Ne-ati povestit ca v-ati dorit si dvs. un asemenea feed-back, intr-adevar, in contextul in care aveati disponibilt. sa il folositi.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Marga check icon
      @Jonn Jonzz Ar trebui o programa mai supla si care pune accentul pe a invata elevul sa gandeasca si sa gaseasca niste solutii practice, pentru ca formarea gandirii independente si a altor abilitati utile necesita timp; nu se poate realiza atata vreme cat trebuie sa parcurgi o programa stufoasa, care cu certitudine poate fi simplificata. Uitandu-va in urma, nu gasiti suficiente lucruri invatate la scoala, la toate materiile, care nu v-au fost utile in viata?
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Valentin check icon
      Pentru ce naiba să ştiu fizică dacă n-o să am nici în clin nici în mâneca cu fizica sau chimia? În loc să învăţ nişte porcării de formule pe care să le uit instant n-ar fi mai bine să am o cultură generală în care să învăţ cum funcţionează lucrurile, ca la un documentar Discovery? Că mai multe înţeleg din documentare decât din bălăiala formulelor insipide pe care mi le recită la clasă.

      A, dacă mă loveşte pasiunea fizicii şi a chimiei părăsesc cultura generală şi intru pe un opţional unde învăţ formule, dar aşa de ce să-mi bat capul cu lucruri pe care le voi uita?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Marga check icon
      @Jonn Jonzz Cum dezvolta scoala gandirea critica? Mie personal nu mi-a dezvoltat-o deloc. E adevarat, am terminat mai demult, dar nu am perceptia ca s-au schimbat multe in acest sens. Si am avut sansa sa invat in mediul urban, in clase considerate bune, la scoli considerate bune.
      Se evalueaza cred la bacalaureat si modul in care elevul stapaneste ortografia si gramatica (candva era un punctaj mic si pt. aceasta; as intelege ca eleva a facut referire la aceste cerinte).
      De ce sunt subiectele grila la matematica automat MAI usoare? Pt. a bifa var. corecta tb. sa rezolvi in prealabil probl. Pe ghicite, statistic, vei lua o nota mica. Si e posibil, in fct. de cum va fi baremul de evaluare, chiar sa pierzi la punctaj; pt. ca pe rez. scrisa completa, puteai lua o parte din punctaj, pe o parte rez. corect, in cazul in care de la un punct incolo greseai.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Nu, nu inteleg sau nu aduc argumente suficient de bune pentru asta. Nici nu e de mirare, nu toti parintii sunt profi sau pedagogi. De elevi nici nu poate fi vorba.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Pai si ce-l opreste azi sa invete si din unele si din altele? Faptul ca fizica si chimia sunt predate ca materii separate?
      • Like 0
    • @ Marga
      Eu am deprins acele abilitati pe exact aceeasi programa fara probleme, si nu am fost singurul. Sunt lucruri care nu-mi folosesc azi in mod direct, dar fac parte din cultura generala, drept care mi se pare foarte bine ca le-am invatat la vremea respectiva.
      • Like 0
    • @ Marga
      Se dezvolta la matematica, prin demonstratii, de exemplu. Se dezvolta la limba romana, prin textul argumentativ. La fel la logica. Noi purtam discutii cu argumente inclusiv la dirigentie cateodata. Ar mai si alte exemple si tine, evident si de profesor.
      Subiectele grila sunt mai usoare pentru ca de multe ori pe asa ceva nici nu e nevoie sa duci rezolvarea pana la capat, stii ca raspunsul corect e intr-una din 4 variante, sa zicem (poate or fi mai multe, mai putine, dar un numar limitat, oricum), si atunci poti duce rezolvarea suficient de aproape pana te prinzi care raspuns e cel corect. Si asa subiectele de azi sunt o gluma proasta, acum vor fi inca si mai usoare. Mandra mostenire a lui Sorin Campeanu, n-am ce zice.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      În mare aveţi dreptate, dar la literatură NU vorbim de argumentare liberă ci de CRITICĂ LITERARĂ. E vorba de cunoaşterea curentelor literare, de caracteristicile clasicismului, simbolismului etc. Nu e vorba de a te exprima liber, ci de a învăţa un limbaj, cel al criticii literare. Această aiureală taie din timpul şi apetitul pentru lectură. În alte sisteme se încurajează cititul şi exprimarea liberă. La noi se face la bac apologia semănătorismului, simbolismului sau alte isme indigeste. Nu are nicio legătură cu gândirea critică. Ba mai mult, o omoară, o îngroapă în curente literare. Noi nu suntem filologi, suntem cititori amatori, nu specialişti în literatură.
      • Like 1
    • @ Marga
      Valentin check icon
      Gândirea critică se dezvoltă prin exprimare liberă,nu prin comentarii interminabile şi studiul istoriei literaturii. Dacă eşti pasionat de literatură faci un modul separat, în care ai istoria literaturii, critică etc., dar pentru omul obişnuit e nevoie de exprimare liberă.

      Şi ne mai mirăm că există analfabetism funcţional! Asta se întâmplă când indopăm copii cu simbolisme şi alte isme.

      Gândirea critică se dezvoltă liber, nu prin cearşafuri despre Moromeţii.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      check icon
      +1000 mesajului dvs!
      • Like 0
    • @ Valentin
      Marga check icon
      @Valentin. Intru totul de acord aici. Nu in acest mod ma gandeam la literatura. Ci de a studia niste opere reprezentative, in nr. semnif. si din lit. univ. si de a discuta argumentat, liber, asa cum spuneti dvs., pe baza lor. De a intelege mesajul textului, personajele.
      • Like 0
    • @ Marga
      check icon
      Vă spun eu care e problema cu testele-grilă:
      Dacă ești un elev/student slab, ele sunt de preferat: e mult mai simplu ca un coleg prieten să-ți ”sufle” (sau indice cumva) răspunsurile considerate de el corecte decît să facă același lucru cu întreaga rezolvare/demonstrație.
      Dacă ești un elev/student bun, așa cum și dvs ați realizat, testele-grilă sunt un coșmar: un singur calcul greșit conduce spre ratarea întregului subiect! În testele clasice, profesorul te depunctează nițel pentru o greșeală de calcul (trebuie s-o facă pentru a te diferenția de cei care au rezolvat perfect!) însă nu e 0% sau 100%, mai rămîi cu ceva...
      În plus, există și situații în care unele din răspunsurile considerate oficial ”corecte” pt notare sunt, pur și simplu, greșite! Am trecut prin această experientă în cazul unui examen de licență! Profesorul a recunoscut că ”rezultatul oficial” este greșit însă ne-a spus că ”nu e nimic de făcut, notarea s-a făcut de către profesori din București și ar fi prea complicat de îndreptat lucrurile...”. Asta s-a întîmplat la facultatea ETC din Iași pt promoția '97 (vremuri în care inițiativele de luptă împotriva sistemului păreau total s.f.).
      Și, da, de dragul amuzamentului, testele-grilă ar putea fi preferate de elevii/studenții geniali (mai buni decît profesorii lor!). De exemplu, dacă C.F. Gauss ar fi dat un test-grilă, n-ar fi avut celebra altercație cu profesorul său atunci cînd acesta a pus elevii să calculeze suma numerelor naturale de la 0 la 100!
      • Like 1
    • @ Marga
      Valentin check icon
      Am o singură problemă în ce spuneţi dvs.: opere reprezentative. Eu aş prefera texte mai puţin artistice şi axate pe problematica actuală. Texte scrise pentru vârsta lor, ca romanul lui Stephenie Meyer (cartea fiind mult mai bună ca filmul). Nu toţi devenim filologi ca să ne înfundăm până peste cap în marea artă. Gândirea critică ţine şi de libertatea de exprimare, dar şi de actualitatea textelor. E nevoie de texte şi genuri care îi pasionează pe ei.

      Lectura şi literatura nu sunt una şi acelaşi lucru, la fel cum o cutie de acuarele nu te face automat pictor. Poţi picta de plăcere şi fără studiu intens de istoria artei.

      N-am nimic cu arta, dar deocamdată ne confruntăm cu un val imens de analfabetism funcţional. Până la artă ar trebui să trecem de acest zid înspăimântător, pe care nu-l putem trece cu Shakespeare şi studiul lui Vermeer.

      Dacă ne imaginăm o piramidă a educaţiei, cultura înaltă e vârful. Noi nu avem baza.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Exista si text argumentativ la modul general, care nu se bazeaza pe notiuni de teorie literara. Cu toate acestea si comentariile sunt texte argumentative si da, au legatura cu gandirea critica si ceva cunostinte de teorie literara. Citesti un text si faci o analiza, faci niste afirmatii si le sustii cu argumente.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Ce se face la noi e critică literară în toată regula, nu un simplu text argumentativ cu simple cunoştinţe literare. E critică literară puturoasă, densă, nu doar un exerciţiu de gândire critică. E atât de stupidă încât gândirea critică NU se formează, dovadă valul de analfabetism funcţional cu care ne confruntăm.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Este text argumentativ, si tratat corect si serios dezvolta si gandirea critica. Puteti sa-i spuneti si critica literara, daca vreti, atunci partea de (gandire) critica e chiar in denumire. Analfabetismul functional e corelat cu comentariile literare? Fix alea sunt cauza principala? Saracia, lipsa de infrastructura, mediul familial in multe cazuri, astea...nu?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Şi critica plastică face tot acelaşi lucru, dar sunt sigur că nu vă descurcaţi în zona respectivă. Şi? Aveţi un IQ mai scăzut pentru că nu cunoaşteţi critică plastică? Dar la muzicologie cum staţi?

      Gândirea critică nu e totuna cu critica de artă (literatura, muzica şi pictura fiind arte). Se poate şi fără ele. Mai mult, ele pot strica.

      Critica de artă este o zonă înaltă şi complexă a gândirii critice. Este o zonă VOCAŢIONALĂ. Din păcate la noi a luat locul gândirii critice elementare. La noi nu se fac discuţii libere pe un text, ci se analizează absconsul şi metatextul, curentul şi paracurentul. Asta e o chestiune VOCAŢIONALĂ.

      Da, comentariul literar e corelat cu analfabetismul funcţional, pentru că e abstract şi pentru că nu pune probleme de gândire reală. Analfabetismul FUNCŢIONAL e legat de gândirea reală, de zi cu zi. Să înţeleg o cronică sportivă. Normal că plutind în abstract şi curente literare nu voi recunoaşte un text UZUAL. Normal că ocupat cu metatextele moromeţiene nu ştiu să încropesc un CV sau o scrisoare de intenţie. Nu întâmplător se vorbeşte de elitism în învăţământul românesc, iar gradul imens de analfabetism funcţional o dovedeşte.

      Se poate proba: sistemele educaţionale care nu introduc critica literară decât ca materie opţională, acele sisteme care pratică vorbirea liberă, scrierea creativă şi jocul de rol nu au asemenea hal de analfabetism funcţional.

      • Like 1
    • @ Valentin
      Gandirea critica nu e acelasi lucru cu critica literara, dar cele doua in nici un caz nu sunt disociate, dimpotriva. Critica plastica si muzicologie nu am facut in scoala, programa nu le includea, asa ca mi-am dezvoltat
      abilitatile pe alte cai.

      "Da, comentariul literar e corelat cu analfabetismul funcţional, " - de unde rezulta asta? De unde rezulta ca e macar una din cauzele principale? Cauze, dupa cum am enumerat mai sus sunt mai multe. Faptul ca e (oarecum) abstract nu e un lucru rau, si matematica e abstracta, tocmai asta pune probleme de gandire, ceea ce e foarte bine.
      "Normal că ocupat cu metatextele moromeţiene nu ştiu să încropesc un CV sau o scrisoare de intenţie." - pardon? Lucrurile astea se fac in scoala, de ce nu ar sti elevul sa le faca, daca si-a facut treaba cum trebuie?

      "Se poate proba: sistemele educaţionale care nu introduc critica literară decât ca materie opţională, acele sisteme care pratică vorbirea liberă, scrierea creativă şi jocul de rol nu au asemenea hal de analfabetism funcţional." - rationament simplist si gresit. Cauzele analfabetismului sunt multiple, demonstrati va rog cu date cat conteaza fiecare din acele cauze, unde este coeficientul de corelare mai mare. Analiza literara e pe primul loc in top?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Critica literară e o zonă înaltă a gâdirii critice. În sisteme de învăţământ din afară se face la facultate. În rest programele din afară prevăd încurajarea lecturii, exprimare liberă pe anumite texte literare, însă fără critică literară şi studiul curentelor literare. Există şi opţionale de literatură - la fel de performante ca ale noastre - dar sunt opţionale.

      Comentariu plastic se face din anii 60. Figurează şi acum în programă.

      Matematica nu e toată abstractă. Există zone ale matematicii care sunt uzuale. Asta se vede foarte clar din sistemele care au educaţie matematică în loc de matematică. Educaţia matematică e zona uzuală, utilitară a matematicii.

      Cauzele analfabetismului sunt multiple, dar se poate observa cu ochiul liber cum arată societăţi în care sistemele educaţionale încurajează exprimarea liberă şi nu limbajul de carton pe care suntem obligaţi să-l înghiţim în şcoală. Şi nu-l înghiţim pentru că vrea profesorul, ci pentru că avem de trecut nişte examene. Pentru alea ne pregătim, nu pentru realitatea înconjurătoare.

      Analfabetismul FUNCŢIONAL ţine de absenţa unei exprimări libere şi mai ales de absenţa unui limbaj adaptat lumii în care trăim.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Critica literara nu este predata in scoala la niste standarde de neatins. A fost suficient pentru elevi zeci de ani, nu vad de ce brusc nu ar mai fi.
      Matematica in mod corect se trateaza abstract. Ca sunt si zone in care se aplica practic (probleme de fizica, de exemplu) e adevarat, si se abordeaza si acelea la scoala.
      Asta cu "se poate observa cu ochiul liber" e o mare pacaleala, pentru ca duce exact la genul de concluzie nesustinuta corect de dovezi la care ati ajuns dvs., adica la corelatii aparente. Studiile statistice nu se fac degeaba. Faptul ca acele societati arata cum arata nu este datorat neaparat unui anumit aspect al sistemului de invatamant, nici macar in totalitate sistemului de invatamant. Sustineti ca acea corelatie exista, OK, demonstrati atunci ca exista.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Marga check icon
      @ Valentin Iar suntem de acord. Si cu operele reprezentative, si, partial, cu ed. artistica. Ed. artistica de baza, care sa imi formeze un simt estetic si sa inteleg tot la nivel de baza limbajul artistic. Ea poate fi exemplificata destul de divers, poate si cu Romeo si Julieta chiar, poate si cu ceva din pictura renascentista. Ca sa nu raman analfabet functional nici pe partea asta. Odata ce am reusi sa punem baza (presupunand ca reusim), automat urcam in piramida.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Marga check icon
      @Jonn Jonz. Poate pt. ca lumea s-a schimbat fata de cea de acum zeci de ani, si copiii o data cu ea. Si nici macar atunci nu a fost suficient, in opinia mea, pt. ca nu a incurajat intelegerea si interpretarea personala, dezvoltarea reala a exprimarii corecte, nuantate si fluente.
      Avem nevoie de baza abstracta a matematicii; dar pana unde? Poate pana acolo unde ne permite si sa facem calculele necesare in niste probleme de fizica, dar si pe cele utilitare, la care se refera dansul. Posibil sa se refere la intelegerea datelor statistice, la calculul dobanzilor. Cred ca exista o corelatie intre un sistem de invatamant care te invata sa gandesti si iti ofera cunostintele necesare pentru a rezolva concret situatii din viata, pentru ca acei absolventi sunt cei care, prin activitatea lor diversa, dezvolta acele societati. Fara a fi neaparat singura cauza.
      • Like 0
    • @ Marga
      Unele lucruri se schimba, altele mai putin. Abilitatea de a analiza, de a lucra cu niste concepte ceva mai abstracte, abilitatea de a te exprima folosind un limbaj corect si chiar elevat, toate astea inca mai conteaza.
      " Si nici macar atunci nu a fost suficient, in opinia mea, pt. ca nu a incurajat intelegerea si interpretarea personala, dezvoltarea reala a exprimarii corecte, nuantate si fluente."- depinde de profesor. Noi la orele de romana din gimnaziu eram incurajati sa citim acasa textul pe care urma sa-l analizam, iar la ora contruiam impreuna cu doamna profesoara, prin discutie argumentata o analiza a textului, schematizata si usor de inteles. Cat despre incurajarea exprimarii corecte, nuantate si corecte, astea stau la baza, au fost si sunt absolut esentiale.
      "Avem nevoie de baza abstracta a matematicii; dar pana unde? " - depinde de fiecare. Lucrurile decurg diferit la licee de profiluri diferite. Si calculele necesare problemelor de fizica si cele asociate dobanzilor si altor probleme din viata de zi cu zi sunt acoperite in matematica de scoala generala si gimnaziu, ceea ce mi se pare in regula.
      "Cred ca exista o corelatie intre un sistem de invatamant care te invata sa gandesti si iti ofera cunostintele necesare pentru a rezolva concret situatii din viata, pentru ca acei absolventi sunt cei care, prin activitatea lor diversa, dezvolta acele societati. " - nu ati terminat ideea: credeti ca exista o corelatie intre acel tip de sistem pe care il descrieti si... ce? De acord ca e important ca sistemul de invatamant sa te ajute sa gandesti si sa iti ofere cunostintele necesare, cred insa ca si al nostru face lucrurile astea, atat timp cat si profesorul si elevul isi respecta responsabilitatile.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult