Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Antreprenorul Vladimir Oane, despre cum CEO-ul american al firmei sale a rezolvat problema ștampilei: „Omul a luat o gumă, a scris UberVU, a pus niște cerneală, a pus-o pe hârtie și a zis: «Gata, am ștampilat-o, dați drumul la contracte»”

Antreprenorul Vladimir Oane, 38 de ani, a devenit milionar în urmă cu 7 ani, după ce și-a vândut către Hootsuite compania pe care o fondase cu alți doi parteneri.

Vladimir era în anul al doilea de facultate în Politehnică, atunci când antreprenorul în serie Radu Georgescu a venit să le vorbească studenților, după ce-și vânduse firma către Microsoft. Oane spune că a trăit atunci un „breakdown mental” și, de unde până atunci visa să devină programator la Microsoft, a început să se intereseze care e treaba cu antreprenoriatul.

Primii bani i-a făcut construind site-uri pentru clienți din România, iar pentru că la acea vreme aceștia plăteau relativ prost, și-a dorit să-și facă un business internațional, după ce a constatat că firmele din străinătate erau mult mai buni parteneri și plăteau mai bine.

Cel dintâi calculator la care a avut acces a fost cel al unui prieten, un 286, la care se duceau după ore și se jucau Prince of Persia.

Vladimir Oane a început drumul antreprenoriatului, după care a vrut să aibă un produs internațional.

În 2007, Oane a co-fondat compana UberVU, unul dintre primele servicii de management al social media din lume. Șapte ani mai târziu avea să o vândă către Hootsuite, pentru o sumă estimată la 15-20 de milioane de dolari. Acum, Vladimir Oane conduce start-upul Deepstash, pe care îl puteți descoperi aici.

Însă să fii antreprenor nu înseamnă că de la început ai bani suficienți pentru a avea o viață liniștită. Vladimir Oane spune că tinerii la început de drum în afaceri trebuie să se aștepte ca, în calitate de patron, în primă fază, să fie „cei mai prost plătiți oameni din firmă”. „Mitul patronului plin de bani care controlează o fabrică de minions nu se potrivește cu realitatea, deși sunt multe firme românești care au pornit așa, nu intrăm în discuții. Capitalismul nostru de tranziție ne-a învățat prost, dar realitatea, cel puțin în zona de tehnologie, unde ai o piață mai liberă și mai nereglementată, e că trebuie să tragi, să muncești, să investești”, a declarat Vladimir Oane într-o discuție cu Claudiu Pândaru pentru podcastul de inteligență financiară BCR, amplificat de Republica.ro.

Puteți asculta podcastul accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material. Toate episoadele podcastului ”La bani mărunți” pot fi ascultate aici.

Pasiunea pentru citit a lui Vladimir Oane – „acasă la Râmicu Vâlcea avem rafturi cu cărți pe toate holurile și în bucătărie” - l-a inspirat în fondarea, în 2019, a unei alte firme - Deepstash - un startup global care ajută oamenii să organizeze și să păstreze ideile esențiale din diferite domenii. A fost numit startup-ul anului de către Asociația Patronală a Industriei de Software si Servicii (ANIS) în 2020.

Aplicația are peste un milion și jumătate de utilizatori înregistrați, din toată lumea.

„Suntem bombardați cu informație pe care nu știm de unde să o apucăm și ce să facem cu ea, (...) iar foarte mult din contentul la care avem acces e de destul de proastă calitate. Vorbim de foarte multe știri, politică, luptă, mult zgomot. Contentul de calitate, acele idei inspiraționale, chestii practice sunt puțin ascunse sub zona asta de zgomot, iar prodului nostru le scoate la suprafață”, explică Oane premisele de la care a pornit atunci când a gândit aplicația.

„E ca un fel de Instagram pentru idei. În loc să te uiți la alți oameni ce mănâncă, te uiți la alți oameni și vezi ce idei le intră lor în cap și poți să le iei și tu și astfel să îți construiești o librărie digitală în telefonul tău”, detaliază el.

Antreprenoriatul, un mod de maturizare rapidă pentru oameni care vor senzații tari și care „vor să aibă păr alb la 30 de ani”

În viața de antreprenor, lui Vladimir Oane nu i s-a întâmplat să aibă momente în care să-și spună că mai bine ar fi fost simplu angajat. „Trebuie să te obișnuiești cu astfel de situații. În fiecare zi ai 10 crize pe care trebuie să le rezolvi, și asta nu se îmbunătățește cu timpul, problemele devin din ce în ce mai mari. Trebuie să ajungi să îți controlezi emoțiile, să îți controlezi corpul”, descrie Vladimir Oane antreprenoriatul pe care îl vede drept un mod de maturizare rapidă pentru oameni care vor senzații tari și care „vor să aibă păr alb la 30 de ani”.

„Antreprenoriatul este un maraton, este un sprint. Faci o firmă la care o să lucrezi 8- 10 ani, ca să setezi orizontul de așteptare, deci nu trebuie să mori azi pe baricade, că trebuie să mai tragi 9 ani jumătate. Trebuie să setezi așteptările corect, trebuie să lucrezi cu tine, iar cu timpul oricum te îmbunătățești”.

Răspunsul lui Vladimir Oane, la întrebarea lui Mircea Geoană, acum 20 de ani: Politicienii mai bine să nu facă nimic

Ce decizie ar lua în scenariul în care ar fi într-o poziție publică care i-ar permite să schimbe felul în care arată piața de tehnologie din România? Antreprenorul spune că o întrebare similară i-a fost adresată, în urmă cu 20 de ani, de un politician, venit la o întâlnire cu studenții din Universitatea „Politehnica”.

„A venit Mircea Geoană și s-a întâlnit cu noi la facultate și ne-a întrebat. Ce i-am spus eu atunci l-a surprins, nu știu dacă plăcut. I-am spus să nu facă nimic. (râde) Sau dacă fac acum anumite chestii, să se oprească. Interesant e că probabil în perioada aia nu înțelegeam foarte bine toată complexitatea răspunsului meu, dar acum, 20 de ani mai târziu, cred în continuare că este un răspuns foarte corect.

Ca o persoană care funcționează într-o piața competitivă, mi-aș dori ca aceleași reguli să se aplice și în zonele astea mai reglementate de către conducătorii noștri. Și da, nu aș face nimic. Aș face mult mai puțin, aș tăia bugete, aș închide tot ce poate fi închis și aș lăsa oamenii să se dezvolte. Sunt sigur că ar ieși lucruri mai interesante decât din mințile unui geniu birocratic”, vede tânărul antreprenor.

„Ok, deci e ca o mâzgăleală pe care trebuie să o punem pe hârtia asta ca să treacă?”

Întrebat de Claudiu Pândaru când a folosit ultima oară o ștampilă în firma sa, Oane a povestit o întâmplare petrecută în 2012, când la conducerea primei sale companii, UberVU, era un CEO american. Pe biroul acestuia ajunseseră facturi de la cei câțiva clienți din România și Republica Moldova pe care îi avea firma.

„Contractele și facturile nu puteau fi încasate pentru că nu aveam ștampilă. Trebuia ștampila companiei din America. În discuția în care noi, o parte din echipa din România, îi explicam lui Mark (CEO-ul american al firmei – n.n.) ce înseamnă tâmpenia asta de ștampilă, după strădanii, el a zis: «Ok, deci e ca o mâzgăleală pe care trebuie să o punem pe hârtia asta ca să treacă?» «Simplificat, da». Așa că omul a luat o gumă, a scris UberVU pe respectiva gumă, a pus niște cerneală, a pus-o pe hârtie și a zis: «Gata, am ștampilat-o, dați drumul la contracte». Și a mers”, a spus zâmbind Vladimir Oane.

Puteți asculta podcastul accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult