Foto: Recorder
Știți povestea chelneriței angajate pe un post de inginer la Apele Române. Rezultatul investigațiilor și al înregistrărilor secrete este, din păcate, o situație care a devenit o normalitate în sistemul public din România. O noutate ar fi fost să vedem o știre cu un tânăr care a terminat o facultate și a fost angajat, fără niciun fel de intervenții, pe un post „corespunzător cu pregătirea lui” (așa cum se zicea odată în limbaj de lemn). Toată lumea face caz acum că nu știa să calculeze debitul unui râu, de parcă ei ar ști, că nu știa să determine malul drept și malul stâng, de parcă ei ar ști. Eu cred că avea dreptate „pila” domnișoarei care a spus că nici nu are nevoie să știe așa ceva, ea trebuia să ia niște cifre dintr-o parte și să le introducă în altă parte. Așa este postul, evident un post unde s-ar descurca și un elev de clasa a patra. E un post de inginer în organigramă.
E plină societatea în ansamblul ei de oameni nepotriviți încadrați în posturi nepotrivite. Orice angajare, mai ales la stat, presupune „să ai pe cineva”. De făcut față, fac toți față, chiar dacă nici n-au auzit de ocupația aia până să se angajeze, o dovadă în plus că oricine poate să o facă. Faptul că domnișoara a fost chelneriță este irelevant, până la urmă, orice student sau chiar absolvent care nu-și găsește de lucru, poate ocupa temporar un post sub pregătirea lui. Am mai scris la vremea respectivă despre cazul falsei doctorițe de la Spitalul Județean Ilfov care profesa cu succes fără să aibă niciun fel de studii. Logica ne îndeamnă evident să ne întrebăm: atunci la ce bun mai sunt școlile? Diplome fără valoare?
E o dovadă de mare ipocrizie să ne mirăm, genul ăsta de practici este general, iar abordarea corectă e o excepție. Au fost atâtea cazuri semnalate și niciodată, nimeni, nu a luat vreo măsură să le oprească. Găștile astea subterane bazate pe relații complicate reprezintă esența funcționărimii în România. E o lume paralelă cu legile statului, o plagă care a proliferat exploziv atâta timp cât nimeni nu i-a pus o barieră. Nu are legătură cu partidele, funcționarii rămân, guvernele pleacă. Întâmplător în cazul domnișoarei există o legătură cu actualul guvern, însă mecanismul ca atare e cu mult mai vechi, aș putea spune chiar străvechi.
Putem spune, cinic, că profesionistul cu o vechime de peste 25 de ani care a dezvăluit situația a greșit. Gestul lui nu va schimba nimic, iar el va rămâne pe drumuri. În mod absurd, după confruntarea asta, și el, și „domnișoara” au ajuns pe drumuri. Spune că va da în judecată statul, șansele lui sunt discutabile în condițiile în care am văzut proces pierdut în tribunal de un director demis asemănător. Probabil că cei de la Apele Române vor invoca o reorganizare în care postul directorului nu s-a mai regăsit, pur și simplu nu mai aveau nevoie de el. Peste o vreme subiectul se va uita, însă dorința răzbunării va rămâne. Cine se va mai interesa de directorul tehnic de la Apele Române Prut-Bârlad peste o jumătate de an? La fel de mulți câți se mai interesează de jurista demisă de la DSP București acum vreun an și ceva. În găștile astea mafiote care parazitează statul român legea tăcerii e esențială. N-ai tăcut, ești eliminat brutal.
Spunem că „e omul potrivit la locul potrivit” despre cineva care își folosește cunoștințele, experiența, îndemânarea etc și rezolva foarte bine lucruri pe care alții nu le pot rezolva în poziția respectivă. La noi astăzi este o țară a oamenilor nepotriviți în locurile nepotrivite.
E foarte avantajos pentru conducători să conducă instituții în care nimeni, sau aproape nimeni, nu știe nimic. Se simt în siguranță că nu au subalterni mai isteți decât ei. În felul ăsta s-a ajuns ca ingineri de agricultură să conducă grădinițe, absolvenți de teologie să dirijeze șantiere de construcții, psihologi să se exprime în industria alimentară etc. Practic nimeni nu e pus pe locul lui și e lăsat pradă unei încrengături de situații pe care noi o numim PCR- pile, cunoștințe și relații, încă de pe vremea comunismului. Tot din ciclul acesta, al ocupării incorecte a posturilor la stat, mai fac parte și așa zile transformări de post, din studii medii în studii superioare, absolvenți de facultăți „bombă” (cum spune Valeriu Nicolae), care reușesc în mod paradoxal să se prezinte singuri la examene numai de ei știute, și multe altele.
Ar fi interesant de știut, în fiecare instituție, câți absolvenți de studii superioare sunt, ce facultăți și ce specializări, pe ce poziții și la ce forme de învățământ, de stat sau particulare. Așa, ca informație.
Tot la noi e valabilă și zicerea: „Câinii latră, ursul merge”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.