Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ar fi în stare românii de un nou Mărășești?

Cu 100 de ani în urmă, ostașii români rezistau eroic la Mărășești atacului trupelor germano-austro-ungare, apărând statul român, redus la dimensiunile Moldovei de corupția și prostia, trufia și lașitatea unor conducători militari numiți de politicienii de la București.

Românii și-au vărsat atunci sângele alături de ruși, România fiind, în cadrul Antantei, aliatul Rusiei până în momentul loviturii de stat bolșevice și ieșirii acesteia din război.

Astăzi, în locul Antantei, România face parte din NATO. Singurul stat care amenință acum teritoriile românești, și care ar putea declanșa un război împotriva membrilor vechii Antante, este aliatul de pe vremuri, Rusia. Rusia lui Putin, după cea a lui Lenin și Stalin.

Întrebarea, pe care nici nu știu dacă e bine să ne-o punem, sună așa: 

Este capabilă România să ducă azi un război?

Ar fi românii în stare de un nou Mărășești?

Un răspuns îl dă recentul sondaj Gallup International: Doar 38% dintre cetățenii români intervievați se declară gata să pună mâna pe arme dacă țara e atacată. În Turcia, procentul este 73%...

Dumneavoastră, stimați Republicani, ce spuneți?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al stației automate, a sateloidului, dar l-am găsit în tabelul ce atârna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul în alfabetul Morse și, după opt secunde, mi-a venit răspunsul. Sateloidul, sau mai curînd creierul său electronic, a răspuns printr-un semnal repetat ritmic.

Citește mai mult

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult