Cu 100 de ani în urmă, ostașii români rezistau eroic la Mărășești atacului trupelor germano-austro-ungare, apărând statul român, redus la dimensiunile Moldovei de corupția și prostia, trufia și lașitatea unor conducători militari numiți de politicienii de la București.
Românii și-au vărsat atunci sângele alături de ruși, România fiind, în cadrul Antantei, aliatul Rusiei până în momentul loviturii de stat bolșevice și ieșirii acesteia din război.
Astăzi, în locul Antantei, România face parte din NATO. Singurul stat care amenință acum teritoriile românești, și care ar putea declanșa un război împotriva membrilor vechii Antante, este aliatul de pe vremuri, Rusia. Rusia lui Putin, după cea a lui Lenin și Stalin.
Întrebarea, pe care nici nu știu dacă e bine să ne-o punem, sună așa:
Este capabilă România să ducă azi un război?
Ar fi românii în stare de un nou Mărășești?
Un răspuns îl dă recentul sondaj Gallup International: Doar 38% dintre cetățenii români intervievați se declară gata să pună mâna pe arme dacă țara e atacată. În Turcia, procentul este 73%...
Dumneavoastră, stimați Republicani, ce spuneți?
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca tara o cere te duci .
Sa luam subiectul "in plin" cum se spune: acei 62% care nu s-ar grabi sa puna mana pe arme, s-ar intreba de ce ar face-o? Ar trebui sa-i apere pe pacalicii care i-au furat si mintit inainte si dupa Revolutie? Ar trebui sa spuna : lasa-i dom'le , au furat acum sa se apere singuri daca pot? Daca tara asta condusa DE si PENTRU corupti nu face nimic pentru mine, eu de ce m-as risca?
Sunt intrebari care sunt sigur ca au fost puse si-n 1917 de catre soldatul de rand, in mare parte taran. Grosul luptatorilor nu era format din elita bautoare de cafelute la terasele bucurestene, ci din taranii care cu doar 10 ani inainte trasesera un semnal de alarma referitor la situatia lor. Erau oameni pentru care (ca si acum) Romania nu facea mare branza....In fapt, puteau intreba si ei "pe cine sa aparam, pe astia care-au tras in noi in 1907?"
In 1917 pe langa sentimentul instinctiv de aparare al omului aflat "cu cutitul la os", decisive au fost promisiunile unor legi vitale(ulterior indeplinite in 1921 si 1923). Nu stiu cat i-o fi incalzit promisiunea unei legi electorale, dar decisiva a fost promisiunea unei reforme agrare. Le-a intregit aparatorilor sentimentul ca lupta in sfarsit pentru ceva, nu numai pentru cai verzi pe pereti...