Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Alina Codin nu poate trăi ca artist decât în România: „Țara aceasta mă inspiră. În spatele blocurilor gri, al șoselelor gri pline de gropi, există o Românie colorată, veselă, plină de imaginație și inventivitate artistică”

Alina Codin

La ceva vreme după ce am cunoscut-o pe Alina Codin, mi-a venit ideea de a sărbători România prin frumos. Pentru că Alina nu este doar un artist, este un om pasionat de viață și de tot ce are viața mai bun și frumos, care nu ar putea trăi fără culoare și care a creat o întreagă colecție de pictură despre tradițiile poporului român.

Alice Dinculescu, critic de artă, spune despre Alina: „Un artist care și-a propus să reînvețe frumusețea! Alina Codin a plecat în viață cu multă bucurie și entuziasm manifest pentru descoperiri; dacă se poate, și de ce nu, ele ar putea avea loc în fiecare zi! Și dacă ni s-ar părea că nu-i așa, Alina ar demonstra un adevăr imbatabil, referindu-se cu siguranță la soarele veșnic prezent; este acolo și când nu se vede. 

Artist extrem de voluntar în credința și misiunea ei de a fi, Alina este în primul rând un pasionat arzător al culorii; pentru că se aruncă cu o poftă visceral resimțită în tot ceea ce poate comunica roșul, galbenul, verdele și albastrul, evoluție pe care o descoperă gestual și o decodifică rațional. Instinctul pictural primit ca zestre a condus-o în lumea continuu vizibilă a peisajului spiritual românesc, acolo unde limbajul simbolurilor povestește instantaneu despre ceea ce a fost și ceea ce va fi; pentru că acesta este momentul reîntoarcerii Alinei Codin, unul personal, identificat - nimic nu este întâmplător - chiar cu acest an dedicat patrimoniului, cu locul unde trecutul întâlnește viitorul.

Este drumul ei dintotdeauna căruia i s-a adăugat într-o zi nevoia să explice altora cum e cu formele și culorile; asta a fost declicul; pentru că din tot ceea ce purtăm cu noi, fiecare, în adâncimile insondabile ale moștenirii culturale naționale, a izbucnit o mare lumină a cunoașterii; avea totul în urmă; știa; acum însă, vedea!” 

Alina este profesor la Waldorf, dă lecții de desen și pictură copiilor talentați și pasionați, pictează, creează, inovează și contribuie semnificativ la înfrumusețarea lumii. Este primul artist român ale cărei lucrări au fost incluse în colecția Băncii Raiffeisen. Mai multe lucrări sunt vândute unor colecționari de artă particulari, atât din țară, cât și din străinătate.

Din 1992 profesează ca art director pentru diferite agenții de publicitate. Din 2007, și-a deschis propria firmă de publicitate. De curând s-a reapucat serios de pictură. Și o face atât de bine, încât pe mine m-a inspirat să scriu despre ea. Știu cât este de greu pentru artiști și chiar am întrebat-o cum îi este. Nu se plânge. Dar se simte că nu-i este deloc ușor. Dorința ei este să aibă un atelier propriu, un spațiu doar al ei, cu articole tradiționale românești desenate de ea. Eu i-am spus că deja mi-l imaginez. Și că am încredere că într-o zi, cumva, îl va avea.

Dacă nu ar fi pictor, ar fi medic, pentru că-i place să facă bine, să ajute oamenii. Are culoarea în sânge, îi place să admire alți artiști, să se inspire, să se bucure de ce fac alții. E un admirator, dar și creator al frumosului.

Într-un articol pentru Modernism.ro spunea că le datorează mult profesorilor Valeriu Mladin și Vladimir Zamfirescu care i-au influențat în mod decisiv cariera artistică, care au ghidat-o în drumul său artistic și i-au confirmat potențialul dându-i încredere să continue. Alina spune că este unde este ca urmare a multor renunțări. A ales să renunțe la situații comode și calde pentru a face ceea ce universul i-a hărăzit. 

I-am luat un scurt interviu Alinei pentru că mi-am dorit două lucruri: să o cunosc mai bine, dar să o fac și cunoscută, pentru că oamenii au nevoie de astfel de oameni în viețile lor.

Alina, de când pasiunea pentru artă, de când pictezi?

Pasiunea pentru artă cred că am avut-o dintotdeauna, dar am descoperit-o pe la 23 de ani, când am început să mă pregătesc pentru admiterea la facultatea de artă. Profesorii mei au observat apetitul pentru culori și combinațiile ingenioase pe care le făceam și m-au sfătuit să mă gândesc serios la pictură. I-am ignorat în acel moment, pentru că-mi doream foarte mult să fac modă. De când mă știu mi-au plăcut hainele, culorile și imprimeurile deosebite. Le-am combinat într-un stil propriu. De la această pasiune a mea a pornit totul. Mi-am dorit să fac modă și am ajuns să fac scenografie și pictură (sic!), dar nu regret nicio secundă decizia luată. Cred că la pictură trebuia să ajung de fapt. Culorile fac parte din viața și sufletul meu și încerc să le dăruiesc celor din jur, prin lucrările pe care le fac.

Ce-ți place cel mai mult la ceea ce faci?

Îmi place să ascund mesaje în lucrările mele. Toate au o poveste în spate, nu sunt facile, trebuie să descoperi cheia intrării în lumea mea colorată.

Câte expoziții ai avut până acum?

Anul acesta am avut nenumărate, din fericire. Le-am pierdut numărul. Am beneficiat de susținere și expunere intensă datorită seriei REînTOARCEREA, inspirată din motivele tradiționale cusute pe ii și scoarțe.

Ce e cel mai provocator în munca cu copiii?

Provocarea cea mai mare este să-i fac pe cei așa ziși „netalentați” să pună mâna pe pensulă. Uimirea și bucuria lor, când văd că pot picta, îmi umple sufletul de... culoare pură!

Ce ți se pare cel mai dificil pentru un artist în România?

Cam totul! Nu suntem susținuți în niciun fel. Nu există suficiente spații de expunere, nu există ateliere, suntem priviți ca o specie aparte care se prostește pictând când sunt alte priorități în țară etc. Este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să trăiești doar din pictură în România. Bineînțeles că există și excepții. Nu avem o piață de artă adevărată, deși avem artiști de excepție cvasi-necunoscuți. Nu avem o cultură artistică bine conturată, în așa fel încât să putem deosebi lucrările de valoare de cele mai puțin interesante.

Care este curentul care te atrage cel mai tare și de ce?

Fauvismul este curentul drag sufletului meu și în care mă regăsesc total prin explozia de culoare pe care au adus-o prin reprezentanții ei: Henri Matisse, Marc Chagall sau Amedeo Modigliani.

Am văzut o parte din lucrările tale. Sunt minunate, au lumină și culoare, ce te inspiră?

Tot ce este în jurul meu mă inspiră. România mă inspiră. În spatele blocurilor gri, a șoselelor gri pline de gropi, există o Românie colorată, veselă, plină de imaginație și inventivitate artistică. Peisajele din România mă inspiră. În ultimul timp, am bătut țara în lung și-n lat, descoperind locuri de o frumusețe simplă, care mi-au tăiat respirația. Mă încarcă cu energie, frumusețe și culoare aceste călătorii.

De ce această colecție cu motive tradiționale?

Pentru că așa am simțit. Curatorul meu, Daniel Sur, mi-a propus să-mi aleg o temă pentru o serie de lucrări. Am ales-o instinctiv pe aceasta, pentru că iubesc România și tradițiile ei. Sunt fascinată de poveștile cusute pe ii, pe scoarțe, pe cănile de lut și pe obiecte din lemn. 

Care sunt planurile de viitor?

Am început deja o serie nouă de lucrări, de fapt două, la care lucrez în paralel, plus alte lucrări individuale, în funcție de inspirația zilei. Pictez și diverse obiecte din lemn, în mod special scaune, dar și haine și, în general, tot ce mă inspiră și-mi iese în cale (râde).

Unde te găsim?

Ma găsiți la atelierul meu din cadrul Nod Makerspace, pe pagina de artist de pe Facebook: alinacodinartist, pe siteul care este în lucru: www.alinacodin.ro și bineînțeles pe simeze!

Creațiile Alinei vorbesc de la sine. Chiar și necunoscător să fii, nu ai cum să nu observi jocul de culori, luminile, bucuria, formele geometrice, motivele tradiționale, spiritul de libertate, dorința de a contribui prin frumos. Mesajul Alinei este despre o lume mai bună, în care oamenii să se iubească mai mult, să comunice mai bine și să se înțeleagă între ei. Mesajul ei este despre umanitate și dăruire. Așa cum ea dăruiește câte puțin din ea în fiecare creație.

Alina Codin își trage seva din tot ceea ce o înconjoară, din România. A avut posibilitatea să emigreze, dar nu a putut s-o facă pentru că nu poate respira un alt aer, nu poate trăi, gândi și simți decât în română și nu poate picta decât în România. Îi place foarte mult să călătorească, să viziteze, dar aici este sufletul ei, în această țară minunată.

Alina trăiește, vibrează, creează, iubește românește, într-o țară în care creația a devenit din ce în ce mai puțin valorizată. Dar Alina continuă să spere și să creadă în ea și în mesajul pe care ea îl transmite prin lucrările ei – că iubirea de bun și frumos este cea care ne va aduce, inevitabil, mereu, împreună.

La mulți ani, Românie minunată!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult