Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Așa arăta „trading floor”-ul United Bank of Switzerland, în anii 2000. O imagine de azi asupra viitorului sau cum n-am reușit să devin Gordon Gekko

De mic am fost foarte bun la matematică. Tatăl meu, un profesor și un matematician talentat, s-a asigurat că sunt cu câțiva ani înainte programei de la școală și a sperat mult timp că-l voi urma și voi deveni matematician. La 16 ani însă, am văzut filmul Wall Street și m-am hotărât să devin Gordon Gekko, așa că am ales Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori. 

Michael Douglas, în rolul lui Gordon Gekko

Ce știam eu era că la vremea aceea în New York sau Hong Kong un stagiar câștiga peste $100.000 pe an, un angajat în primul an peste $200.000. Ce nu știam era că în România nici nu exista meseria asta și că nimic nu e ca în filme: dacă doream să fiu trader până în anul 2000, era mai potrivită matematica, iar după 2000 cel mai mult m-ar fi ajutat Automatica. N-am lucrat niciodată ca trader și, după cum arată acum situația, nici nu o voi face vreodată. Cel mai probabil, dacă vedem ce spun imaginile de mai jos, nimeni nu o va mai face vreodată. 


 Așa arată un „trading floor” al băncii United Bank of Switzerland înainte de anii 2000: 

Aceeași sală arată acum astfel:


Goldman Sachs avea, în anii 2000, 600 de brokeri. Acum mai are 2. (Doi. Nu două sute, ci doi). O treime din angajații Goldman Sachs sunt ingineri software.

Și acum gândiți-la la joburile din organizația voastră: câte dintre ele existau acum douăzeci de ani? Câte dintre ele vor mai exista peste alți zece?

În mod tradițional, atunci când ne gândim la roboți, ne gândim fie la viziunea romanțată din filmele SF, cu un android umanoid, capabil de conversație, care ne spală vasele și ne face curățenie, fie la înlocuirea muncii fizice, lucru la care ne așteptăm și nu ne îngrijorează pentru că noi suntem angajați educați și ne folosim intelectul, nu brațele. Doar că de fapt roboții reali nu arată precum cei din filme sau cei dintr-o linie de producție de mașini. Un robot este un motostivuitor la fel cum este și un macro de excel care calculează suma salariilor, sau un filtru de cafea automat și o aplicație de calendar de training care trimite notificări automate către furnizori. Sau cruise control-ul mașinii și o aplicație de project management agile. Folosim roboți în fiecare zi și toți ne fac viața mai ușoară, însă prețul pe care îl plătim este că fiecare robot înlocuiește cel puțin o parte din muncă cuiva. Nu mai există salahori în port la fel cum nu mai există brokeri la Goldman Sachs.

Problema cu cea de-a doua viziune asupra roboților este că epoca inovațiilor mecanice a apus și la fel că în orice schimbare de paradigmă este urmată de inovația serviciilor, în cazul acesta specific a serviciilor de software, o inovație care duce la Inteligența Artificială.

Inteligența Artificială este clasificată în mare în 3 categorii.

Inteligența Artificială Specializată (IAS). De exemplu un soft care joacă șah va câștiga orice meci cu orice campion de șah, dar nu poate nici să-ți spună unde este toaleta. Sunt programe foarte specifice care fac un singur lucru, dar îl fac mai bine decât oamenii, mai repede decât oamenii și mai ieftin decât oamenii. Acest tip de inteligență artificială este prezentă oriunde în jurul nostru: filtrul de spam este IAS, Google Translate, telefonul de pe care citești acest articol, toate sunt IAS-uri.

Inteligentă Artificială Generală (IAG). O mașinărie care are o inteligență comparabilă cu a unui om în toate domeniile. Mai avem ceva timp până ajungem la o asemenea performanță având în vedere că funcțiile motorii de bază pentru un om sunt atât de complicate pentru un robot.

Superinteligența Artificială (SA). Nu putem vorbi prea mult despre asta pentru că este doar o teorie dezbătută de mulți futurologi și deocamdată la fel de posibilă ca și cucerirea altor galaxii.

Însă un lucru despre care merită să vorbim este legătura dintre IAS și ce li s-a întâmplat brokerilor de la UBS și Goldman. Dacă asta se poate întâmpla unor oameni care au plătit sute de mii de dolari pentru cea mai bună educație și erau recompensați cu sume aproape obscene, cel mai probabil ni se poate întâmpla tuturor dacă ajungem să intrăm în competiție cu un computer. Începe să li se întâmple avocaților, chiar și doctorilor, dar nu cred că li se va întâmpla asistentelor medicale la fel de ușor. Diferența dintre un doctor și o asistentă (așa cum ar trebui să fie, nu așa cum se întâmplă în spitalele cu care suntem noi obișnuiți) este relația personală pe care cele două profesii o au cu pacienții. Dacă doctorul trebuie să pună un diagnostic și să recomande un tratament, o asistentă medicală trebuie să aibă grijă de confortul fizic și psihic al unui pacient. O accidentare fizică nu înseamnă că dacă o repari totul este la fel ca înainte. Când îți rupi mână nu ai doar durerea din braț, ai frică, plictiseală, sperietură, depinzând de gradul de imobilizare, chiar o mică sau mare depresie. Dacă un IAS îți poate repara mâna, nu îți va repara niciodată mintea.

Același lucru se poate spune și despre organizațiile noastre: dacă IAS poate face un calendar de training, un tabel cu costuri și cheltuieli în excel, o prezentare a proiectului chiar, totuși nu va putea niciodată să creeze, să inoveze, să relationeze. Nu lipsa de greșeli materiale ne face mai buni decât un computer, ci capacitatea noastră umană de a relaționa, de a comunică eficient, de a empatiza. Iar la întrebarea care a început deja să sperie „oare vom deveni redundanți?” răspunsul este: poate, dacă nu avem grijă să ne folosim și să ne dezvoltăm la maxim acele abilități care ne diferențiază de super-mașinile viitorului.

Cu toate că inteligența artificială nu ne amenință pe toți astăzi, „apa” în care ne scăldăm acum a început să se încălzească și nu putem să așteptăm să dea într-un "clocot" pe care nu-l putem controla. Avem nevoie să începem de acum propria (r)evoluție pentru a rămâne relevanți.

Părinții noștri au trăit și au muncit înainte de revoluția AI. Ne-au spus să ne facem doctori, ingineri, meserii serioase, și noi am ajuns Customer Happiness Coordinator.

Vestea bună este că avem mai multe șanse în lumea noastră așa.

Surse: http://www.zerohedge.com; http://waitbutwhy.com

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult