Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Așa arăta „trading floor”-ul United Bank of Switzerland, în anii 2000. O imagine de azi asupra viitorului sau cum n-am reușit să devin Gordon Gekko

De mic am fost foarte bun la matematică. Tatăl meu, un profesor și un matematician talentat, s-a asigurat că sunt cu câțiva ani înainte programei de la școală și a sperat mult timp că-l voi urma și voi deveni matematician. La 16 ani însă, am văzut filmul Wall Street și m-am hotărât să devin Gordon Gekko, așa că am ales Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori. 

Michael Douglas, în rolul lui Gordon Gekko

Ce știam eu era că la vremea aceea în New York sau Hong Kong un stagiar câștiga peste $100.000 pe an, un angajat în primul an peste $200.000. Ce nu știam era că în România nici nu exista meseria asta și că nimic nu e ca în filme: dacă doream să fiu trader până în anul 2000, era mai potrivită matematica, iar după 2000 cel mai mult m-ar fi ajutat Automatica. N-am lucrat niciodată ca trader și, după cum arată acum situația, nici nu o voi face vreodată. Cel mai probabil, dacă vedem ce spun imaginile de mai jos, nimeni nu o va mai face vreodată. 


 Așa arată un „trading floor” al băncii United Bank of Switzerland înainte de anii 2000: 

Aceeași sală arată acum astfel:


Goldman Sachs avea, în anii 2000, 600 de brokeri. Acum mai are 2. (Doi. Nu două sute, ci doi). O treime din angajații Goldman Sachs sunt ingineri software.

Și acum gândiți-la la joburile din organizația voastră: câte dintre ele existau acum douăzeci de ani? Câte dintre ele vor mai exista peste alți zece?

În mod tradițional, atunci când ne gândim la roboți, ne gândim fie la viziunea romanțată din filmele SF, cu un android umanoid, capabil de conversație, care ne spală vasele și ne face curățenie, fie la înlocuirea muncii fizice, lucru la care ne așteptăm și nu ne îngrijorează pentru că noi suntem angajați educați și ne folosim intelectul, nu brațele. Doar că de fapt roboții reali nu arată precum cei din filme sau cei dintr-o linie de producție de mașini. Un robot este un motostivuitor la fel cum este și un macro de excel care calculează suma salariilor, sau un filtru de cafea automat și o aplicație de calendar de training care trimite notificări automate către furnizori. Sau cruise control-ul mașinii și o aplicație de project management agile. Folosim roboți în fiecare zi și toți ne fac viața mai ușoară, însă prețul pe care îl plătim este că fiecare robot înlocuiește cel puțin o parte din muncă cuiva. Nu mai există salahori în port la fel cum nu mai există brokeri la Goldman Sachs.

Problema cu cea de-a doua viziune asupra roboților este că epoca inovațiilor mecanice a apus și la fel că în orice schimbare de paradigmă este urmată de inovația serviciilor, în cazul acesta specific a serviciilor de software, o inovație care duce la Inteligența Artificială.

Inteligența Artificială este clasificată în mare în 3 categorii.

Inteligența Artificială Specializată (IAS). De exemplu un soft care joacă șah va câștiga orice meci cu orice campion de șah, dar nu poate nici să-ți spună unde este toaleta. Sunt programe foarte specifice care fac un singur lucru, dar îl fac mai bine decât oamenii, mai repede decât oamenii și mai ieftin decât oamenii. Acest tip de inteligență artificială este prezentă oriunde în jurul nostru: filtrul de spam este IAS, Google Translate, telefonul de pe care citești acest articol, toate sunt IAS-uri.

Inteligentă Artificială Generală (IAG). O mașinărie care are o inteligență comparabilă cu a unui om în toate domeniile. Mai avem ceva timp până ajungem la o asemenea performanță având în vedere că funcțiile motorii de bază pentru un om sunt atât de complicate pentru un robot.

Superinteligența Artificială (SA). Nu putem vorbi prea mult despre asta pentru că este doar o teorie dezbătută de mulți futurologi și deocamdată la fel de posibilă ca și cucerirea altor galaxii.

Însă un lucru despre care merită să vorbim este legătura dintre IAS și ce li s-a întâmplat brokerilor de la UBS și Goldman. Dacă asta se poate întâmpla unor oameni care au plătit sute de mii de dolari pentru cea mai bună educație și erau recompensați cu sume aproape obscene, cel mai probabil ni se poate întâmpla tuturor dacă ajungem să intrăm în competiție cu un computer. Începe să li se întâmple avocaților, chiar și doctorilor, dar nu cred că li se va întâmpla asistentelor medicale la fel de ușor. Diferența dintre un doctor și o asistentă (așa cum ar trebui să fie, nu așa cum se întâmplă în spitalele cu care suntem noi obișnuiți) este relația personală pe care cele două profesii o au cu pacienții. Dacă doctorul trebuie să pună un diagnostic și să recomande un tratament, o asistentă medicală trebuie să aibă grijă de confortul fizic și psihic al unui pacient. O accidentare fizică nu înseamnă că dacă o repari totul este la fel ca înainte. Când îți rupi mână nu ai doar durerea din braț, ai frică, plictiseală, sperietură, depinzând de gradul de imobilizare, chiar o mică sau mare depresie. Dacă un IAS îți poate repara mâna, nu îți va repara niciodată mintea.

Același lucru se poate spune și despre organizațiile noastre: dacă IAS poate face un calendar de training, un tabel cu costuri și cheltuieli în excel, o prezentare a proiectului chiar, totuși nu va putea niciodată să creeze, să inoveze, să relationeze. Nu lipsa de greșeli materiale ne face mai buni decât un computer, ci capacitatea noastră umană de a relaționa, de a comunică eficient, de a empatiza. Iar la întrebarea care a început deja să sperie „oare vom deveni redundanți?” răspunsul este: poate, dacă nu avem grijă să ne folosim și să ne dezvoltăm la maxim acele abilități care ne diferențiază de super-mașinile viitorului.

Cu toate că inteligența artificială nu ne amenință pe toți astăzi, „apa” în care ne scăldăm acum a început să se încălzească și nu putem să așteptăm să dea într-un "clocot" pe care nu-l putem controla. Avem nevoie să începem de acum propria (r)evoluție pentru a rămâne relevanți.

Părinții noștri au trăit și au muncit înainte de revoluția AI. Ne-au spus să ne facem doctori, ingineri, meserii serioase, și noi am ajuns Customer Happiness Coordinator.

Vestea bună este că avem mai multe șanse în lumea noastră așa.

Surse: http://www.zerohedge.com; http://waitbutwhy.com

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult