Sari la continut

Al treilea val ne-a purtat. Al patrulea ne va duce la fund?

Roboți și mașini

Foto: Guliver Getty Images

Istoria omenirii a fost marcată de câteva perioade în care salturi tehnologice spectaculoase pentru acel moment au schimbat ulterior din rădăcini modul de funcționare a societății. Majoritatea studiilor care fac referire la astfel de perioade tind să identifice cel puțin trei valuri tehnologice, trei revoluții industriale. 

Prima revoluție industrială este considerată a fi declanșată spre sfârșitul secolului al 18-lea de apariția motorului cu aburi, care a permis trecerea de la munca manuală la cea mecanizată mai întâi în industria textilă, propagându-se apoi în alte sectoare ale economiei.

A două revoluție industrială a început odată cu secolul 20 și a dus la organizarea liniilor de asamblare, permițând producția de masă. Pionierul acestei revoluții a fost Henry Ford în domeniul producției de automobile. 

A treia revoluție industrială marcată de Alvin Toffler în faimoasa sa carte „Al treilea val” marchează trecerea, la sfârșitul secolului 20, de la o societate industrială la o societate informațională. 

A fost o schimbare de paradigmă care a dus la modificarea fundamentală a modului în care culegem și procesăm informația folosind noile descoperiri ale industriei electronice. Dar, mai presus decât oricare altă revoluție precedentă, a permis potențarea inteligenței umane la niveluri greu de anticipat anterior.

Această specificitate a reprezentat o oportunitate extraordinară pentru țările aflate în mare lipsă de capital financiar sau industrial, dar care aveau la dispoziție un capital uman de foarte bună calitate.

Inteligența începea să devină un capital extrem de valoros, un atu important al competitivității internaționale. Atât de important, încât Alvin Toffler sugera că unele țări ar putea face saltul direct de la economii agrare la economii informaționale, fără a mai trece prin perioada industrializării.

A fost o perioadă în care multe țări emergente au căpătat notorietate în zona de IT prin forța umană de calitate pe care o aveau și realizările acesteia, realizări necondiționate de lipsa unor acumulări semnificative de capital financiar și industrial. Și România a intrat în această categorie și dovada vie a modului în care al treilea val a purtat România este înfloritoarea industrie IT și firmele românești din domeniu, care au fost create de tineri români inteligenți și care au fost fie vândute marilor companii internaționale, fie continuă să fie dezvoltate și în prezent. 

În acest context, faptul că singura firmă românească de anvergură cu adevărat globală este Bitdefender, o companie de IT, este o consecință logică. Este probabil singurul domeniu în care o țară precum România avea șansa să producă o firmă de top la nivel global. O firmă bazată pe inteligență pură și într-o mai mică măsură pe capital financiar sau capital industrial.

Ce se va întâmpla mai departe? Va fi suficient sa replicăm succesul Bitdefender la nivel național pentru a avea succesul asigurat ca țară? Perspectivele de fapt se complică. Și iată de ce.

În evaluarea evoluțiilor viitoare ale societății ne confruntăm cu două curente de opinie. Unul dintre ele consideră că revoluția digitală, pe care o vedem cum ia amploare în jurul nostru, nu este altceva decât o continuare a celei de-a treia revoluții industriale, care își continuă evoluția la un nou nivel. 

Eu cred cu totul altceva și, din acest motiv, mă aflu în tabără celor care consideră că suntem martorii unei noi revoluții industriale. Cred acest lucru deoarece identific câteva deosebiri majore față de cea de-a treia revoluție, care vor duce și la consecințe sensibil diferite. Principală caracteristică a revoluției digitale care o aseamănă cu revoluția industrială precedentă, informațională, este faptul că, și ea, se bazează pe POTENȚAREA LA MAXIMUM A INTELIGENȚEI UMANE. Crearea de noi aplicații informatice, de sisteme-expert, de roboți va fi de neconceput fără aducerea creativității și inteligenței umane la noi niveluri.

Faptul că, din nou, diferența o vor face oamenii ar putea să ne facă optimiști din punct de vedere al impactului pe care a patra revoluție industrială l-ar putea avea asupra țărilor emergente. Există însă două alte trăsături esențiale care fac diferența și care ar putea complica destinul țărilor din această categorie. 

Să recapitulăm. Prima revoluție industrială a avut ca principal efect înlocuirea muncii brute, slab calificate, prin apariția mecanizării. A doua revoluție industrială a avut drept consecință creșterea eficienței, prin specializarea la banda de producție. A treia revoluție, prin apariția automatizărilor industriale a avut drept consecință înlocuirea unei părți din resursa umană mediu calificată și apariția de noi ocupații înalt calificate.

„Unei părți din resursa umană" este un accent foarte important, care sugerează că s-a reușit creșterea productivității unor categorii profesionale prin automatizare și accesul mai rapid la informație, dar fără a ne dispensa semnificativ de componența umană a activităților industriale.

A patra revoluție industrială aduce însă o schimbare dramatică. Deoarece, da, ea face posibilă în perspectivă înlocuirea totală a resursei umane. Inteligența artificială și gradul înalt de sofisticare a echipamentelor va face posibilă înlocuirea integrală a unor categorii de profesioniști. Cu alte cuvinte, pur și simplu, DISPARIȚIA RESURSEI UMANE în anumite sectoare de activitate.

Impactul asupra pieței muncii va fi sever și există deja numeroase studii în acest sens pe care le-am citat selectiv și în alte comentarii pe care le-am mai făcut. World Economic Forum (WEF), fundația cunoscută în primul rând pentru organizarea anuală a Forumului de la Davos, estimează într-un studiu că până în 2020, în urmă revoluției digitale, se vor pierde aproximativ 7 milioane de locuri de muncă, în schimbul apariției a doar 2 milioane de noi locuri de muncă. O dinamică ce nu ar trebui sa surprindă. Până la urmă, ca să robotizezi complet o fabrică cu câteva sute de angajați ai nevoie doar de o trupă de cel mult câteva zeci de programatori. Dar cei afectați nu vor fi doar angajații mediu-slab calificați. Cel mai probabil și muncile înalt calificate vor avea de suferit, pe măsură ce sisteme-expert își vor face loc în domenii precum medicină, juridic, inginerie, servicii financiare etc.

În acest context, recalificarea va fi esențială, plasând o responsibilitate imensă pe umerii sistemului educațional. Tot WEF estimează ca 65% dintre copiii care intră azi la școală vor sfârși prin a lucra în meserii care astăzi nici nu există. Această înseamnă că sistemele educaționale, mai mult ca niciodată, vor trebui să fie ancorate în evoluțiile mediului de afaceri, având flexibilitatea necesară pentru a se ajusta din mers noilor tendințe.

Iar provocarea este cu atât mai mare pentru țările emergente care, în ultimele decenii, au atras investiții oferind o forță de muncă ieftină, dispusă să presteze pentru salarii mici activități cu o valoare adăugată mică. Perspectivele pentru astfel de țări sunt extrem de îngrijorătoare.

Un studiu recent al Citi și Oxford University estimează că 77% din slujbele din China riscă să fie automatizate. În aceeași idee, un studiu al Băncii Mondiale din 2016 estimează că 2/3 din slujbele din țările emergente riscă să fie automatizate. Iar automatizarea va duce nu doar la dispariția de locuri de muncă în țările emergente dar, foarte probabil, la relocarea activităților economice în țările de origine a capitalului. Ceea ce înseamnă că țările emergente vor avea nu doar mai mulți oameni în căutare de lucru, ci și mai puține venituri bugetare provenind din sectorul privat.

Dar mai există o diferență majoră între a treia și a patra revoluție industrială care riscă să ne ducă la fund. A patra revoluție industrială este MULT MAI DEPENDENTĂ DE EXISTENȚA CAPITALULUI (CAPITAL INTENSIVE). Pentru că de data asta nu mai vorbim doar de software, de programe inteligente și automatizări. Vorbim de investiții extrem de costisitoare în programe de cercetare, utilaje și echipamente. Practic atât de costisitoare, încât mari firme private își dau mâna pentru a cofinanța astfel de proiecte, în timp ce unele programe se bucură chiar de finanțare guvernamentală.

O astfel de nevoie de finanțare masivă un handicap major pentru care, din rațiuni istorice, au fost incapabile să acumuleze suficient de mult capital autohton privat. Din acest motiv, țările bogate în capital financiar/industrial și capital uman înalt calificat vor fi principalele câștigătoare.

România nu are și nu va avea prea curând o bază de capital financiar/industrial dezvoltată, ceea ce înseamnă că, pentru nu a fi printre pierzători în noile circumstanțe, nu are decât o singură șansă: să aibă o populație foarte bine educata, capabilă să profeseze activitățile de înaltă calificare ale viitorului. Pentru că profesioniștii care se vor adapta cel mai ușor vor fi cei care vor fi acumulat o înaltă educație, care îi va ajută să se adapteze mai ușor schimbărilor de pe piață muncii.

Întrebarea este ce se va întâmplă cu restul. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Rar am citit comentarii atat de obiective si de bun simt ca acelea de mai sus. Eu as mai adauga o singura idee: avand in vedere ca al patrulea val ar putea avea cam multi perdanti si, in special, pe la noi, ma gandesc la o repliere in economia traditionala, de supravietuire. macar pentru aceia care nu mai pot tine pasul altfel sau devin, pur si simplu, inutili.
    • Like 0
    • La noi nu e problema, mergand pe principiul ,,munca este pentru masini si tractoare`` ne vom imparti in 2 categorii: bugetari si asistati social, viata se va simplifica, iti alegi una din cele 2 categorii si iti continui existenta, traiul fiind asigurat de masini si tractoare:D. Fara gluma insa cred ca vom asista de-a lungul urmatorilor 20-30 de ani la schimbari fundamentale in ceea ce priveste straturile sociale si la tulburari sociale, insa este un pas important in evolutia Romaniei si a omenirii in general.
      • Like 0
      • Al patrulea val necesita doua elemente de baza: capital si existenta unei societati stabile, compusa din oameni educati si deschisi. Primul element nu-l avem, al doilea e problematic. Nu mai exista resurse umane, au fost epuizate de WW2, apoi de exterminarea comunista si, in final, de masivele emigrari de dupa 1989, care continua inca si in prezent. Un popor nu are resurse infinite si nu-si poate permite sa le iroseasca, genotipul de calitate e limitat si se formeaza greu. Ce a ramas, se vede prea bine, in fenotipul actual romanesc. Deci nici la acest capitol Romania nu sta bine deloc, prin urmare, va fi printre pierzatori. Ce se va intampla cu acel "rest", printre care se va numara si Romania? Ce se intampla in ciclurile economice lungi ale lui Kondratief pe timpul "verilor" si al "iernilor". [http://florincatalin.16mb.com/]
        • Like 0
        • Mr.Oh
          Pana acum societatea umana a trebuit sa-si ocupe timpul prin "cautarea hranei". Adica sa-si castige traiul zilnic. Acesta a fost motorul principal al implementarii tehnologice. Natiunile au investit in tehnologie pentru a trai mai usor si nu in ultimul rand sa fie suficient de puternice (in raport cu alte grupuri si natiuni) pentru a-si putea conserva suveranitatea si libertatea.
          Conceptul de libertate si suveranitate -filozofia libertatii- este elemntul central al evoultiei umanitatii. Libertate fizica, de actiune, la munca, de gandire etc. Toate acestea modeleaza societatea, economia si bunastarea la nivel global.
          Al patrulea val? Ce aduce nou al 4-lea val din perspectiva filozofiei libertatii? Competitia dintre om si masina?
          Intr-o societate in care cererea e mai mare decat oferta, producem mai putin decat avem nevoie (sau mai degraba decat dorim), omul isi aloca majoritatea timpului muncii. Aceasta activitate fiind esentiala. Dreptul la munca (libertatea muncii) in acest caz este principala evaluare a maselor in ceea ce priveste libertatea individuala. Aceasta asigura exprimarea libertatii. Cumpararea de bunuri si servicii.
          Intr-o societate in care oferta depaseste cererea (robotii produc mai mult decat oamenii) valorile se inverseaza. Criza actuala si viteza globalizarii sunt consecintele faptului ca in unele parti geografice se produce mai mult decat se poate consuma.
          Globalizarea deja conduce la o reevaluare a conceptului de libertate. Polarizarea sociala se datoreaza faptului ca nu am reasezat conceptul de liberate individuala in noul context tehnologic.
          Cand oferta e mai bogata decat cererea, munca, banul, ca masura fizica a libertatii, isi pierde sensul. Munca umana nu mai are valoare. Cea repetitiva -care e inlocuita usor de masini- cu atat mai putin.
          Trecem intr-o etapa in care creativitatea-creatia, inovatia- devin masura a libertatii.
          Vom vorbi in curand de libertatea de a crea. De dreptul de a crea. Demografia planetei ne va pune in situatia de a discuta chiar si acest drept. Nu vom mai avea nevoie de forta de munca, societatea va pune in discutie nevoia de copii din moment ce nu ai sa le oferi locuri de munca. Acest subiect va determina solutia sociala.
          Solutia de a plati un impozit pentru fiecare robot industrial poate ca rezolva o problema economica-financiara, insa nu rezolva problema sensului existential al fiintei umane.
          Ce va face omul cu timpul liber? In afara de a te plictisi si a consuma droguri, alcool si a face sex in nestire, solutia care ramane este MANIFESTAREA CREATIVITATII.
          Aceasta va fi consecinta principala a noului val.
          Societatea romaneasca esueaza din nou. Sistemul educational nu intuieste aceasta realitate si nu formeaza persoane ce pot concura in prima faza cu masinile. In al doilea rand societatea are nevoie de indivizi care nu se plictisesc si-si pot ocupa timpul liber in mod sanatos.
          Retelele de socializare sunt si ele primele simptome ca omul doreste sa se exprime liber, sa fie creativ. Fiecare postare cu o oarecare originalitate dovedeste o crestere a expresiei creative.
          Azi sensul existential e sa-ti asiguri traiul. Trebuie sa pregatim o trecere psihologica a societatii de la acest concept la un altul.
          Cred ca abia acum ne apropiem de ceea se spunea Marx. Problema mijloacelor de productie care produc mai mult decat poate consuma societatea/cei care produc.
          Globalizarea a fost prima incercare de a rezolva aceasta problema. Productia de gadgeturi demonstreaza ca nevoile primare prin unele locuri sunt in mare parte rezolvate.
          Ramane de vazut ce va fi. Va fi un razboi cultural si de valori. Tehnologie contra umanitate.
          Productie va. consum. Consum = productie + profit. Azi motivatia e profitul.
          Noul val va schimba aceasta regula sau va colapsa.
          • Like 2
          • @ Mr.Oh
            Sunt originale ideile sau citite undeva și adaptate?
            • Like 0
          • @ Tom Dick N'Harry
            Mr.Oh
            Incerc doar sa pun cap la cap ceea ce vad, inteleg, experienta de viata. Incerc sa le pun intr-o relatie de cauzalitate. Viata e in schimbare. Ce spun azi poate infirmat maine. Nu am pretentia unui adevar absolut. Insa d eun lucru sunt sigur. Legile naturii nu cunosc termenul de profit. Bilantul in natura e zero. Profitul e un concept mental, un truc psihologic pentru a determina persoanele sa iasa din starea de echilibru.
            Dupa ce incepi o afacere iti dai seama ca profitul nu e un castig, ci o alta forma de acumulare a muncii si a energiei ...care se poate disipa imediat.
            In economie profitul se capitalizeaza si asigura regularizarea fluxului de capital in timpul proceselor economice care nu sunt constante.
            Intr-o economie planificata 100% si care functneaza corect nu ai nevoie de "stoc de bani", deci nu trebuie sa colectezi un profit care se transforma in rezerva. Dar economia reala are susisuir si coborasuri, transformari, la care nu poti face fata daca nu ai rezerve financiare.
            Intr-u sistem complet robotizat, inteligent, optimizat, profitul va scadea pana la limita necsara acoperirii instabilitatii sitemului. In caz ideal profitul poate fi zero. Dar nu exista cazuri ideale in practica.
            Profitul este "taxa" pe care o platim toti ca sa tinem sistemul functional.
            Ca individ tu nu folosesti profitul in interes personal, ci venitul....un concept cu tptul diferit. E ceea ce vei cheltui pentru tine insuti.
            Va fi interesant de vazut cum ne vom raporta la profit cand masinile vor face aproape tota munca.
            • Like 0
        • La nivel teoretic autorul are binenteles dreptate. Si asta e vizibil peste tot, in orice domeniu. E clar ca resursa fizica umana va fi tot mai mult inlocuita de masini, dar, un mare DAR, resursa intelectuala nu poate fi inlocuita. Sigur, anumite meserii clasice vor disparea, multi oameni vor ramane fara loc de munca. Insa accentul se va pune pe cunoastere, inovatie, si fundamental pe educatie. De asemenea pe petrecerea timpulul liber, care va fi tot mai mare. Per ansamblu e o schimbare de orientare, de la munca fizica la cea intelectuala, de la superspecializarea intr-un domeniu la creativitate, inovatie. Toate astea, legate si de "micsorarea planetei" vor duce la aparitia unor meserii noi, care vor absorbi forta de munca valida. E clar ca povestile traditionale - "sa-ti gasesti servici, mama!" - vor fi redundante. Iar ca si in orice revolutie, majoritatea oamenilor se vor adapta, unii vor excela, iar altii, din pacate vor pierde.
          • Like 0
          • radu
            @Radu Crăciun , Ceea ce spuneți este deja tragic ,ba chiar periculos pt. viitorul oamenilor. Dacă e să dăm crezare statistici ce spune că până în 2020 se pot pierde 7 milioane de joburi și vor apărea doar două milioane noi locuri de muncă. La un asemenea procent, nici dacă toată planeta ar avea 15 facultăți de vârf inclusiv IT și tot nu ar fi bine, căci cu cât ar trece timpul ne-am trezi că muncesc 1% din populație și restul... nu se știe.Un alt aspect care trebuie luat în calcul că nu toți oamenii pot învăța în domenii tehnice(nu că nu vor căci e valabil și invers) drept dovadă, deși se câștigă bine în IT nu foarte multă lume se calcă pe bocanci în meseriile de gen și nu pt. că ar fi mai grele,monotone,urâte decât alte joburi,ci pur și simplu nu toți oamenii au astfel de aptitudini.Apoi, nu poți avea mână de lucru exclusiv licențiată în studii superioare, din aceleași motive biologice, ca să nu mai spunem că orice inflație,fie ea de bani,marfă sau specialități în muncă, creează deprecieri masive a le valorii.Deci dacă automatizezi prea mult, nu mai ai cui să vinzi „marfa„ produsă ieftin și în cantitate mare căci beneficiarii sunt șomeri cu studii chiar și înalte, iar dacă produci prea puțin ,produci scump și n-ai profit,adică dai faliment și uite așa iar ajungi în criză de supraproducție ș.a.m.d.Deci soluția ar fi ca pe planetă să rămână în viață câteva zeci de oameni, patron+familiile ai unor mici armate de roboți care asigură toată munca pt. ei și....restul au murit de foame și extenuare în urma obținerii a sute de diplome în științe ultra la modă.Cam amar viitorul ăsta, când roboții ne vor înlocui la propriu căci, inteligența artificială evoluează rapid și nu vor mai avea nevoie de noi de loc,la nici un capitol încet, încet, și ne va lua locul în toate și nu vor fi deloc bucuroși ca să ne țină pe noi paraziți,să fim serioși.
            • Like 1
            • @ radu
              Astfel de probleme au mai existat si in trecut ( vezi criza financiara din anii `30) si au dus la razboaie, la nenorociri dar dupa o vreme dupa ce modul de viata al oamenilor s-a schimbat nivelul de trai a crescut mult, istoria are prostul obicei de a se repeta periodic.
              • Like 0
          • A fi incepe cu a voi! Orice creatie este un act de vointa! De la facerea lumii! Lucru verificabil si in fiintarea romaneasca, cea a ne-vointei, neputintei si nepasarii. N-avem dar nici nu ne trebuie!
            • Like 0
            • Natiunea romana a ales sa fie complice la crimele din '89 si '90, prin alegerile din '90, si acum, prin alegerile din 2016, se pregateste pentru complicitate la hotiile ultimilor 27 de ani. Bravos natiune, halal sa-ti fie!
              • Like 0
              • Gogu
                Atunci cand intre doua revolutii ai cel putin jumatate de secol, lumea se poate adapta. Insa cand intre doua revolutii ai 10 ani s-ar putea sa ai o problema sociala.
                Si mie mi se pare ca din directia in care ne indreptam acum, exista o potentiala problema sociala. Ati vorbit despre investitii masive, fie ele private sau guvernamentale in cercetare. Problema e insa ca majoritatea cercetarii in domeniile digitale duc la disparitia locurilor de munca, nu la aparitia lor. Iar pentru firmele private (cel putin unele) asta chiar este motivul pentru care investesc, digitalul e metoda de a taia cheltuielile, inclusiv cu resursele umane. Unii ca Amazon nu investesc in digital ca sa creeze 200 locuri de munca in Romania, ci sa sa suprime cateva zeci de mii in toata lumea. Sau milioane atunci cand presiunea economica ii va impinge pe toti in aceeasi directie.
                iar eu unul personal am dubii foarte mari ca cineva este capabil sa prezica ce meserii vor aparea sau disparea peste 10 ani, sau peste 25. sunt foarte curios cati au facut in '90 preziceri exacte despre 2015 de exemplu. Iar diferenta dintre 2040 si 2015 s-ar putea sa fie mult mai mare decat cea dintre 2015 si 1990.
                • Like 4
                • Unul dintre cele mai bune exemple de salt de la agrar la informational, fara a trece prin industrial, este Israelul, tara f bine pregatita si pentru al 4lea val. Romania nu este pregatita. In realitate nici Italia - pe care o cunosc bine - nu este pregatita, dar este infinit mai bine pozitionata in aceasta cursa din 2 simple motive. Primul, pentru ca are o traditie mestesugareasca milenara. Nu totul va putea fi robotizat. Exista industrii in care factorul hand-made va ramane determinant si va fi bine platit, in general toate acele industrii in care se produc obiecte frumoase. Tot in aceasta categorie intra si industria alimentara de nisa, ba chiar si productia agricola de nisa. La nivel global, asa cum o arata statisticile, nu reuseste nimeni sa bata Italia pe planul exportului de produse artizanale si alimentare. Al 2lea factor determinant este turismul. Forta de munca eliberata din industrie, care nu poate fi absorbita de al 4lea val, poate fi absorbita de tursim, cu condita sa existe premizele necesare. Italia le are pe toate si investeste masiv in turism. Din pacate Romania, nu doar ca nu este pregatita pentru al 4lea val, dar nici nu a dezvoltat "supapele" pe care le are Italia, desi nu ne lipsea nimic pentru a o face decat, poate, clarviziunea la nivel strategic. Sigur, nu e usor sa intri in competitie cu tari care au traditie milenara, dar nu e nici imposibil. Din fericire oamenii sunt diferiti si cumpara produse si servicii diferite, e loc pentru toti pe aceasta piata. Romania nu a avut si nu are nici acum o strategie de dezvoltare pe termen lung care sa incurajeze meseriile traditionale inalt calificate si turismul (care necesita in primul rand de infrastructura bine pusa la punct). Inca nu e tarziu daca ne apucam ACUM sa implementam o strategie nationala pe termen lung. Daca lasam totul pe spinarea initiativei private care nu are forta necesara si nici capitalul aferent, atunci clar ne va duce la fund al 4lea val.
                  • Like 3


                  Îți recomandăm

                  Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu a trecut cu 241 de voturi pentru.

                  Grindeanu 2
                  Citește mai mult