Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Problema profesorului american Eric Hanushek pentru elevii români: „Din păcate, 42% dintre elevii români de 15 ani nu o pot rezolva”

„Pentru mine ce este îngrijorător în legătură cu România este că există un număr mare de elevi care nu dobândesc abilități de bază. Sunt elevi care nu au nici măcar o înțelegere minimă atunci când vine vorba despre matematică, științe, citire în limba română. Un copil de 15 ani, care dă testul PISA, ar trebui să fie capabil să rezolve o problemă de matematică atunci când i se dau toate informațiile. 

Un exemplu de astfel de problemă ar fi următorul: Eu plătesc 3.000 de dolari pentru un bilet de avion între SUA și România, cursul de schimb dolar euro este atât, câți euro am dat pe bilet? Acesta nu mi se pare o problemă dificilă pentru un copil de 15 ani, dar 42% din elevii români de 15 ani nu pot rezolva o astfel de problemă”, spune, într-un interviu pentru Republica.ro, profesorul Eric Hanushek, membru al Institutului Hoover din cadrul Universității Stanford și membru al Academiei Americane de Cercetare în Educație.

În lucrările sale, Hanushek a demonstrat că există o strânsă legătură între calitatea educație și creșterea economică a unei țări. Iar calitatea educației este influențată, spune el, în cea mai mare măsură, de calitatea profesorilor. 

„Există o rezistență în România în a concedia profesori sau a-i muta în alte posturi. Trebuie să îi concediezi pe profesorii proști sau să îi scoți de la clasă și să le dai alte sarcini. Dacă România nu este dispusă să își schimbe școlile și, în mod special, nu e dispusă să schimbe calitatea profesorilor, acest lucru se va vedea în economie. România nu va vedea beneficiile de care s-au bucurat, de-a lungul istoriei, economiile care și-au îmbunătățit școlile. Rata creșterii economice este strâns legată de calitatea forței de muncă și asta fac școlile: pregătesc viitoarea forță de muncă”, avertizează profesorul.

Eric Hanushek s-a aflat la începutul lunii în România, unde a vorbit în cadrul Romanian Business Leaders Summit, despre efectele pozitive pe care le are asupra economiei îmbunătățirea sistemului de educație.

Cât timp ar trebui să stea, în opinia dvs., un copil, într-o zi, la școală?

Nu sunt sigur. Depinde de ceea ce face la școală. Dacă este o școală bună, probabil mai mult timp înseamnă că învață mai mult, dacă nu este o școală bună, mai mult timp petrecut acolo ar putea fi o pierdere. Este important câți ani stau copiii în școală. România stă destul de bine la numărul de ani de școlarizare, dar se descurcă mai puțin bine la a se asigura că elevii învață ceva cât timp stau în școală.

Ce părere aveți despre calitatea educației din România, în comparație cu alte țări europene? Există semnale îngrijorătoare care vin dinspre România?

Da. Pentru mine ce este îngrijorător în legătură cu România este că există un număr mare de elevi care nu dobândesc abilități de bază. Sunt elevi care nu au nici măcar o înțelegere minimă atunci când vine vorba despre matematică, științe, citire în limba română. 

Un copil de 15 ani, care dă testul PISA, ar trebui să fie capabil să rezolve o problemă de matematică atunci când i se dau toate informațiile. Un exemplu de astfel de problemă ar fi următorul: Eu plătesc 3.000 de dolari pentru un bilet de avion între SUA și România, cursul de schimb dolar euro este atât, câți euro am dat pe bilet? Acesta nu mi se pare o problemă dificilă pentru un copil de 15 ani, dar 42% din elevii români de 15 ani nu pot rezolva o astfel de problemă. Iar acest lucru este foarte diferit față de restul Europei, față de multe țări din UE. 

Singura țară din UE unde se întâmplă același lucru este Bulgaria, dar dacă mă uit la Estonia sau Olanda sau Finlanda, doar 10% dintre elevii lor de 15 ani nu pot rezolva această problemă. Deci România este la distanță față de țări cu un sistem puternic de educație. Există o corelație puternică între calitatea educației și creșterea economică, iar viitorul României depinde de competiția cu alte țări. 

Ce ar trebui să știe un absolvent de liceu după 12 ani de școală?

Cred că abilitățile pe care elevii ar trebui să le aibă în ceea ce privește matematica, științele, capacitatea de a extrage informațiile dintr-un text sunt destul de bine înțelese. Standardele sunt bine definite, atât în România, cât și pe cuprinsul Europei. Simplul fapt că ai standarde nu îi face însă pe copii să învețe astfel încât să se ridice la standarde. Iar problema pe care tocmai v-am dat-o indică faptul că o parte mare a elevilor români nu învață, de fapt, ceea ce ar trebui să învețe conform standardelor.

În lucrările dvs., vorbiți despre felul în care calitatea profesorilor influențează calitatea educației.

Calitatea profesorilor reprezintă cel mai important element care influențează performanțele elevilor, există dovezi în acest sens. Trebuie să spun că părinții au, de asemenea, un rol important, părinții furnizează mult background. Iar acest lucru este o provocare în unele părți din România, faptul că părinții nu sunt pregătiți să își ajute prea mult copiii. Noi nu putem să îi schimbăm pe părinți, dar putem defini felul în care arată școlile. Din dovezile obținute în SUA, dar și în alte țări rezultă faptul că profesorii sunt capabili să corecteze neajunsurile cu care copiii vin din mediul lor familial. 

Directorii știu care sunt profesorii buni, ceilalți profesori știu care sunt profesorii buni, părinții știu care sunt profesorii buni. Și femeile de serviciu știu care sunt profesorii buni. Problema este că nu folosim aceste informații pentru a lua decizii.

Ce poți face în așa fel încât să te asiguri că ai profesori buni în școli?

Este dificil, pentru că nu avem o descriere exactă a ceea ce înseamnă să fii un profesor bun. Știm că experiența nu este un indicator al calității unui profesor. Nu știm dacă mai mulți ani de studiu îl vor transforma într-un profesor mai bun. Este greu să definești caracteristicile pe care ar trebui să le aibă backgroundul unui profesor. Însă un profesor bun este ușor de recunoscut. 

Directorii știu care sunt profesorii buni, ceilalți profesori știu care sunt profesorii buni, părinții știu care sunt profesorii buni. La Summitul Romanian Business Leaders de la București, în timpul Galei Premiilor Merito pentru primii 10 profesori din România, una dintre profesoare a urcat pe scenă cu o straiță care i-a fost dăruită de femeia de serviciu. 

Și femeile de serviciu știu care sunt profesorii buni. Problema este că nu folosim aceste informații pentru a lua decizii. Le permitem profesorilor slabi să stea în clase și nu ne asigurăm că îi păstrăm pe profesorii buni. Profesorii Merito sunt foarte buni, dar poate că sunt profesori tineri foarte buni, care ar fi ajuns și ei profesori Merito, dar au decis să renunțe să mai predea și și-au găsit alte slujbe. Școlile trebuie să îi răsplătească pe profesorii buni și să se asigure că rămân în sistemul de învățământ. 

Un alt lucru important, cel mai important, de fapt, este evaluarea constantă, prin testare, a lucrurilor pe care le învață copii. Trebuie să știm dacă copiii învață mult sau puțin pentru că pe noi acest lucru ne interesează. Astfel de evaluări te ajută să îți dai seama cât de bune sunt școlile. Altă modalitate de a impulsiona școlile este să le permiți părinților să aibă un cuvânt mai greu de spus în legătură cu școala la care ar trebui să își dea copiii. Dacă un copil are un profesor prost, părinții trebuie să îl poată muta la altă școală. Dacă școlile încep să își piardă elevii, își dau seama că ar trebui să facă ceva în legătură cu calitatea profesorilor. Acest lucru îi stimulează pe directori să ia decizii care să crească calitatea educației.

Care sunt riscurile pe care le-ar putea avea de înfruntat România din cauza unui sistem de educație neperformant?

Calitatea învățării are un impact dramatic asupra economiei. Este o legătură extrem de strânsă între ceea ce știu eleviii, calitatea forței de muncă din viitor și creșterea economică a României. Este o influență foarte puternică, o legătură foarte puternică între ce știu elevii și cât de bine se vor descurca oamenii în viitor. Dacă România nu este dispusă să schimbe școlile și să ia măsurile dificile renunță la o parte importantă a viitorului său economic. Există o rezistență în România în a concedia profesorii sau a-i muta în alte posturi. Trebuie să îi concediezi pe profesorii proști sau să îi scoți de la clasă și să le dai alte sarcini. Dacă România nu este dispusă să își schimbe școlile și, în mod special, nu e dispusă să schimbe calitatea profesorilor, acest lucru se va vedea în economie. România nu va vedea beneficiile de care s-au bucurat, de-a lungul istoriei, economiile care și-au îmbunătățit școlile. Rata creșterii economice este strâns legată de calitatea forței de muncă și asta fac școlile: pregătesc viitoarea forță de muncă. Trebuie să existe o politică considentă în acest sens.

De la Revoluție încoace, am avut, dacă nu mă înșel, vreo 23 de miniștri ai Educației, iar Legea Educație a suferit vreo 60-70 de modificări. Ce înseamnă, în opinia dvs., acest număr de schimbări pentru sistemul de educație?

Dacă tot schimbați sistemul, nimeni nu o să îl mai ia în serios și toată lumea o să aștepte să vadă ce schimbări mai vin mâine. Ce trebuie să faceți este să aveți o politică consistentă care să aibă drept scop îmbunătățirea școlii și să vă țineți de ea. Trebuie să evaluați, firește, dacă politicile merg. Dacă se dovedește, în urma evaluărilor, că nu merg, este o problemă, dar dacă merg trebuie să le continui.

În România au fost însă zeci și zeci de schimbări.

Este mai puțin probabil, totuși, ca schimbările care se succed cu o asemenea rapiditate să fie bazate pe dovezi. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O salarizare motivanta, bazata pe performante si nu pe vechimea in sistem sau pe grade, poate duce la ameliorarea procesului de invatamant. De asemenea a trata tale quale si a baga in aceeasi caciula atat liceele teoretice cat si liceele profesionale ( unde exista o resursa umana scolara cu un specific aparte, privenita din zone sociale marginale etnic sau cultural, avand uneori probleme de ordin pshic si comportamental greu de corectat de catre scoala), fara a trata curricural si structural diferentiat, mi se pare o culme a prostiei colectiviste care nu poate duce la nimic bun! Problema scolii romanesti nu consta in liceele de elita, nici macar in liceele teoretice, ea consta in scolile profesionale, scolile de arte si meserii, care ar necesita o abordare extrem de aplicata din partea sistemului.
    • Like 0
  • dar nu inteleg care este problema?? In viitorul apropiat toata treaba o vor face robotii si computerele, si se va introduce venitul minim garantat pe viata, deci ce nevoie este sa stie cineva ceva? Ce nu inteleg insa este de ce sa marim salariile profesorilor, sau si mai bine, de ce mai avem profesori? Pentru ca scoala asta chiar nu foloseste la nimic. Sau sa-mi spuna cineva la ce foloseste.
    • Like 0
  • Acest Hanushek este exemplu tipic de moron american - scuze pt. pleonasm. E clar că omul nu are nicio treabă cu învățământul din România și nu înțelege realitățile din țara noastră. Bineînțeles că învățământul românesc are probleme, majoritatea apărute în perioada postdecembristă, însă în niciun caz soluțiile propuse de Hanushek nu ar rezolva problemele, ci în mod sigur ar crea probleme noi.

    O mare aberație este concedierea profesorilor slabi, astfel ca aceștia să nu mai predea la clasă. Păi atât timp cât întreaga dăscălime este plătită prost, interesul față de această ocupație este foarte scăzut, iar rezultatul este deficitul de cadre didactice, mai ales în mediul rural. Păi dacă sunt dați afară și profesorii care mai sunt în sistem, așa slabi cum or fi, de unde alții? Îi scoate Hanushek din pălărie? Îi importăm din State? Normal că absolvenții de facultate cu adevărat merituoși nu sunt atrași de această carieră. Cui îi convine să se chinuie să facă o facultate pe bune și apoi să ajungă la țară la coada vacii?

    Tot o tâmpenie este și mutatul copilului de către părinți la altă școală din cauza profesorilor. Păi Hanushek ar trebui să știe că fiecare pădure are și uscături, deci nu există școli care să aibă numai profesori buni, așa că degeaba muți copilul de la școala A, ca să scape de profesorul X, la școala B, că acolo precis dă peste profesorul Y, care poate fi la fel sau mai rău ca X de la școala A. Iar în orașe foarte mici sau la țară, unde e o singură școală în toată localitatea, oricum chestia cu mutarea este inaplicabilă.

    Cea mai mare tâmpenie este amestecul părinților în evaluarea profesorilor. Păi ce calitate au niște părinți cu câte clase are trenul să se pronunțe dacă un profesor este bun sau slab? Cum o fi, cum n-o fi, profesorul respectiv a terminat o facultate și un modul psiho-pedagogic obligatoriu, a dat niște examene, titularizare, def, grade etc. Deci ar trebui să fie ok. De ce nu este ok? Poate fiindcă a terminat facultatea la cu taxă, unde și-a plătit examenele și nu și le-a luat pe bune? Păi vinovații sunt profesorii universitari care i-au dat note de trecere la examene, și ei forțați la rândul lor de sistemul capitalist tâmpit care a permis privatizarea învățământului și transformarea unităților de învățământ în SRLuri dornice de profit.

    Asemenea SRLuri sunt interesate să aibă cât mai mulți studenți, adică plătitori de taxă, așadar nu contează calitatea studenților, fiindcă banul e ban, egal dacă vine de la prost sau de la deștept. Normal că studenții sunt trecuți oricum dintr-un an în altul, ca să plătească taxa și în anul următor. Și normal că studenții promovează oricum și la licență, că interesul pentru universitatea tip SRL este să aibă rată de promovabilitate mare, că altfel nu e atractivă pentru noi candidați doritori de cartoane numite diplome etc. etc.

    Problema nu este numai în cazul universităților particulare, deoarece acest sistem toxic al taxelor s-a extins și la universitățile de stat, astfel că dacă la început, când erau fără taxă, universitățile de stat erau mai bune, la particulară ajungând cine pica la admitere la stat, acum, că există taxă și la stat, e cam aceeași treabă și colo și dincolo.

    Deci cauzele principale ale scăderii calității învățământului în România postdecembristă sunt privatizarea, care a dus la înființarea de unități de învățământ private tip SRL, precum și subfinanțarea de la buget a învățământului de stat și introducerea sistemului de taxe plătite de studenți.

    Până acum s-a tot spus că tot ce e de stat ar fi prost fiindcă este gratuit. Însă de fapt este exact viceversa. Acum și la stat învățământul este tot cu bani ca la particulare sau cu chiar și mai mulți bani - există de ani de zile facultăți de stat care nu mai au nici măcar un singur loc fără taxă, după cum există facultăți de stat cu taxe mai mari decât particularele - și totul e mai prost decât înainte, când învățământul era în totalitate de stat și era gratuit. În concluzie, soluția ar fi naționalizarea întregului învățământ.

    Cât despre problema lui Hanushek, e cel mai bun exemplu de inutilitate: de ce ar trebui elevii români, bulgari sau de alte naționalități să își bată capul să rezolve problema cu prețul biletul lui de avion în EUR, când există convertoare valutare cât e netul de mare? Bagi suma și îți calculează echivalentul în ce valută vrei tu. În plus, prețul unui bilet de avion din State în RO sau viceversa este neinteresant, deoarece "partenerul strategic" nu s-a sinchisit să ridice vizele pt. români și nici n-o să se sinchisească prea curând; prin urmare, problema nu are aplicabilitate practică, deoarece nu 42%, ci poate peste 90% dintre elevii români n-ar ajunge poate în viața lor cu avionul în State. Iar convertirea din USD în EUR de asemenea nu are aplicabilitate practică, fiindcă țara noastră încă nu a aderat la moneda comună europeană, deși trebuia să fi trecut la euro în 2014, iar ulterior se preconizase trecerea în 2019, dar se pare că nu va fi nici în 2019 și de fapt nici nu se știe când o fi - DACĂ o mai fi.
    • Like 0
  • Nivelul invatamantului a scazut din mai multe cauze , una dintre acestea fiind obligativitatea absolvirii clasei chiar daca lacunele erau imense si irecuperabile . Aceasta , alaturi de eliminare a treptei a II , cumpararea Bacaloriatului , prezenta Universitatilor in care prezenta la cursuri si chiar la examene nu este obligatorie daca prezenta la caserie este constanta a dus la aparitia unor cadre superioare analfabete chiar
    • Like 0
  • check icon
    Ce să-ți spun, asta-i problemă? Să-l văd eu pe deșteptul ăsta de profesor cum rezolvă următoarea problemă:
    am într-o comună 3000 de votanți - se cere să se calculeze câți morți trebuie să voteze pentru ca partidul (ȘTIM CARE) să obțină 4000 de voturi!
    Să-l văd, este în stare de asemenea „artimetică”?
    Nu-i ... așa că, trebuie să ne repetăm zi și noapte mantra educației românești:
    ȚARA NE VREA PROȘTI
    ȚARA NE VREA PROȘTI
    ȚARA NE VREA PROȘTI
    ....
    • Like 0
  • Nu numai învățământul... Tot ce este etatist și administrat de tagma jefuitorilor - aleși de lumpen-proletariat pe principiul „Un OM = un VOT” va perpetua o „dezordine organizată” ce va ofili tot ce atinge... Aici este cheia „problemei”: raportul răsturnat între „existența socială” și „conștiința socială” care a falimentat toate eșafodajele pseudo-socialiste și utopice. Social-democrația este doar o altă fățărnicie care vopsește frumos gardul ca să nu vedem tâlhăria de stat. Restul... vorba marelui Will, este numai tăcere!
    • Like 1
  • Și ce te faci atunci când școlile au statistici pe care trebuie să le respecte? Atunci când elevii primesc note pe cum arata caietul.... Cat de corect e asta fata de un elev care pentru nota 10 sta si învață?? Cum e când din cauza unui elev agresiv verbal si fizic, ceilalți elevi merg cu groaza la scoală...si nimeni nu ia nici o măsura... Ăsta e învățământul românesc....
    • Like 1
  • Problemele sistemului de invatamant romanesc nu pot fi rezolvate. Aceste probleme exista nu numai in Romania ci si in alte tari. Sistemele de invatamant ale lumii nu-si propun sa cultive creiere ci sa produca indivizi disciplinati pentru pieta de munca.
    Nu vreau sa discut despre pragmatismul american in invatamant. M-a izbit in moalele capului cand un american a fost surprins ca britanicii vorbesc engleza. Bush nu stia unde se afla Canada caci US are frontiera cu Klingon la nord si Romulus la sud. Trump afirma ca Belgia este un oras. Nu vreau sa intru in amanunte ca scriu o carte. Cert este ca americanii au importat creiere si produc profesionisti pe scara larga. Managerii au un assistent manager in subordine care sa stie sa scrie. Daca nu sti sa scrii corect in romana calul lui Fat Frumos scrie pe tine, jar mananci. Americanii nu au aceasta problema. El nu stiu cine este Pitagora sau Tales dar stie sa le aplice aplice teoremele. Stiu de regula lui 3,4,5 si fac regula de 3 simpla pentru un triunghi dreptunghic.
    Culmea este ca pamantul se invarteste cu aceeasi viteza si in acelasi sens chair daca cunosti sau nu gramatica limbii materne. Sa nu vorbesc de istorie. Mi-e rusine de ceea ce a trebuit sa invat cu drag, o istorie falsa a tarii in care m-am nascut. Matematica? Mda, asta a fost punctul meu forte. De peste 25 de ani ma trezesc in fiecare dimineata cu lacrimi in ochi. A mai trecut o zi fara sa fac si eu o integrala, ceva limite, derivate. Ce sa va mai pomenesc de algebra booleana. Lucrez pentru o societate americana care m-a angajat pentru ca gandesc nu pentru ce stiam. Mi-au oferit cursuri. Nu exista an in care sa nu invat cate ceva, la modul cat mai pragmatic cu putinta. Nu zarzavat, nu acolade, nu inimioare, nu zeci de cuvinte fara rost. Invat strict ce am nevoie pentru profesia pe care o am. Nule pasa ca am invatat engleza pe strada, nu le pasa ca am greseli gramaticale intr-un mesaj. Ei vor profesionistul din mine. Am un sef care a renuntat la a mai scrie mesaje, trimite mp3-uri inregistrate cu ceea ce are sa spuna. Pierdea prea mult timp cu mesajele scrise, avea nevoie de sotie si amici pentru a corecta mesajele.
    Sistemul romanesc de invatamat se vrea perfect cand este vai de el. Nu produceti nici intelectuali, nici profesionisti. De fapt nu produceti decat zgomot. Ma intreb de ce am invatat la geografie despre industria Romaniei, de combinate siderurgice, Galati, Resita. De expluatari miniere care nu mai exista. Atunci invatam ca tampitul fara sa inteleg ca nu-mi vor folosi la nimic in viata. Cine-mi poate spune fara a se uita pe harta care-i capitala Ugandei sau a Laosului? Si dac asti la ce-ti foloseste cand ai harta?

    Nu am informatii in materie de invatamant imi permit sa privesc logic si sa-mi pun intrebari.
    1. Cu cine sau cu ce veti inlocui profesorii diletanti? De unde veti lua acei profesionisti de care aveti nevoie? Va intreb acestea deoarece vad ce sa intampla in alte parti. Absolventii cu rezultate foarte bune se indreapta in general catre industria privata, nu vrea unul sa se faca profesor. Cei care opteaza pentru meseria de profesor sunt cei cu rezultate slabe care nu au fost acceptati nici la medicina, nici la drept, nici la informatica sau inginerie, etc. Cei cu rezultate slabe care nu sunt admisi nicaieri pot alege meseria de profesor. Este o realitate peste tot in lume. Nu afirm ca toti profesorii sunt slab pregatiti. Presupun ca exista profesori excelenti insa cati la suta din profesori sunt ceea ce ne dorim pentru copiii nostri? Drama face ca profesorii diletanti sa fie numerosi, inlocuirea lor fiind imposibila deoarece nu aveti resursele necesare sa-i inlocuiti.
    2. Cum motivati copiii sa invete?
    Fiecare intr-un locsor bine ascuns al creierului sau se crede un mic Warren Buffett sau Bill Gates. Am avut sefi fara studii. cunosc oameni care sunt excelent pregatiti ocupand posturi importante fara a avea diploma universitare. Nimeni nu spune copiilor ca oameni ca WB sau BG sunt exceptionali, ei sunt exceptiile care confirma regula. Cunosc programatori foarte buni care nu au reusit sa finalizeze studiile. S-au intors la universitati deoarece lipsa unei diplome ii pune intr-o pozitie dezavantajoasa in relatia cu colegii lor posesori de diplome. Copiilor li se spune ca un programator fara studii poate castiga mai mult decat unul cu studii. Si ei cred. Atunci pentru ce sa mai inveti?
    • Like 1
  • nu fabulez, adica e pe bune;
    am intrebat un grup de studenti: merg cu 60 la ora timp de o ora pana la ploiesti (din bucuresti, era subinteles), ce distanta e pana la ploiesti?
    mi-au raspuns: (dom' profesor) noi nu le avem cu geografia!
    (studenti anul intai, cam a saptea saptamana de cursuri, la facultatea de fizica de la magurele-bucuresti)
    • Like 2
  • In SUA copii nu pot fi mutati usor de la o scoala la alta. Din aceasta cauza diferenta de pret la casele din acelasi cartier sau chiar de pe aceeasi strada poate sa fie foarte mare. Parintii decid sa cumpere o casa scumpa numai pentru a avea acces la o scoala buna.
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult