Asaltul limbilor de lemn

(Foto: Inquam Photos)

În timpul protestului din ianuarie, doamna deputat Ecaterina Andronescu opina, de la înălțimea ingenuității sale nestudiate că: „Avem obligația să respectăm imaginea țării și să nu dăm senzația că suntem o țară neguvernabilă, iar protestele de stradă, dacă se transformă într-un mesaj de instabilitate, toată lumea are de pierdut”. 

Cred că e necesar să ne referim mai întâi la cea de-a doua parte a mesajului (protestele de stradă, dacă se transformă într-un mesaj de instabilitate, toată lumea are de pierdut) și înainte de orice să îl traducem un pic. Doamna Andronescu a vrut să spună că dacă protestele de stradă vor deveni ceva mai mult, cum ar fi dezobediența civică (cum au făcut georgienii în 2004) sau chiar violențe, conștientă fiind probabil de testele de răbdare pe care reprezentanții PSD-ului le tot dau cetățenilor, în primul rând partidul ar avea de pierdut. Și în acest punct PSD, dacă pierde, este dispus să ne ia pe toți la fund cu el - de aceea „toată lumea are de pierdut”.

În ceea ce privește partea cu neguvernabilii, încep cu o paranteză:

Iese doamna Kovesi la conferința de presă. Primul șoc a fost când a deschis gura: corect gramatical, articulat, am avut deja-vu cu prima dată când au vorbit Cioloș, Vlad Voiculescu sau Pîslaru în public. Îți lăsau impresia că au citit și altceva decât meniurile de la bufetul Parlamentului la viața lor. Al doilea șoc a fost că a stat să răspundă la toate întrebările oricât de proaste, nepregătite, repetative, reformulate, copilărești sau chiar trimise pe sms din redacție au fost, fără să dea ochii peste cap, fără să aibă un ton care să transmită „ce prost ești”, fără să îi repeadă și fără să zică „altă-ntrebare”. Adică nemaivăzut în ultimii ani.

După conferința de presă iese unu de pe la PSD și spune că L.C. Kovesi denigrează România, prezentând imaginea unei clase politice corupte. Declarație pe care de altfel, absorbit de propria-i importanță, a preluat-o și dl. Tudorel Toader în „sinteza” care i-a făcut invidioși până și pe foștii de la Scânteia.

O avea și doamna Kovesi bubele ei, nu o consider o imaculată, însă la fel ca o parte din societate, nu doresc demiterea ei. Motivul este simplu: judecând după acea cantitate de informație limitată la care am acces sau care ajunge la mine, apreciez prezența doamnei Kovesi ca fiind per total pozitivă în societate. Nu îmi amintesc ca vreo decizie luată de ea sau de DNA să fi scos oamenii revoltați în stradă, la fel cum nu îmi amintesc nici momentul în care unul dintre consilierii sau colegii ei să fi fost condamnat penal „doar în primă instanță”. Probabil sună foarte subiectiv și pot să fiu de acord că așa este, dar în țara numelui și „pronumelui” sau a virgulei între subiect și predicat, o persoană care știe să vorbească și care și știe despre ce vorbește merită măcar să fie ascultată ce spune.

Ceea ce nu îmi inspiră „guvernabil” sunt personaje precum ministrul care vorbește cu „le tramvai” sau prim ministrul care, în ciuda faptului că s-a plimbat foarte mult (mai ales la granița comună dintre UE și Iran) spune presei „nu mă întrebați că nu vreau să vorbesc” - întrebat fiind despre demiterea șefului DNA, nu despre bulionul fermentat și care vorbește constant cu „reflexivul românesc” (trebuie să se ia o decizie, s-a făcut o greșeală, trebuie să se ia măsuri etc.), la fel cum nu îmi inspiră autoritate guvernamentală nici ministrul de interne, care în fața presei se prezintă constant cu atitudinea aia de secretară ținută peste program și mereu pare să fie pe punctul de a zice: „nu mai insistați cu întrebările, domnu’ director nu este în birou. Reveniți luni că nu ne mai lasă programul”. Și dacă te iei de ele vine o a patra care vă imaginați ce v-ar putea face dacă pe femei le condamnă la o existența morbidă în pielea unui utliaj greu.

Dar oare un ministru care a dobândit porecla „altă-ntrebare” vă inspiră „guvernabilitate”? Dar succesorul lui, care într-un document oficial ne anunța că au trecut șase luni de acum șase luni, acest sclav al „ievaluărilor uoportune” și interminabile?! Poate ne-am simți mai guvernabili fără un deputat cu al său nome de la guerre „Mitraliera” sau fără șoferul-de-deputat-devenit-senator care se adresează unei femei cu: „Eu am o poză în care dvs faceți sex anal. Ce să facem?”. 

Deci, doamnă Andronescu, urmează concluzia:

Sunt sigur că nici măcar dvs. nu puteți, cu conștiința curată să ne cereți să ne comportam „guvernabili” când noi nu ne putem considera reprezentați. Eu personal nu îmi pot permite să fiu reprezentat de PSD, mai ales în afara granițelor. Mă mai știe lumea p-afară, doamnă!

Și aici este problema mult mai gravă: că oamenii ăștia ies din țară și vorbesc cu oameni de rang înalt, în numele nostru! Dacă ar fi vorbit doar aici era în regulă că noi ne confruntăm cu hoți și șmenari de mult timp. Dar riscăm să ne întoarcem la momentul de la începutul anilor 2000, când românii erau paria Europei. Aceste personaje, învestite cu importanța propriei funcții, o să vorbească în UE despre an centenar, când mulți nu știu cum se scrie centenar sau despre anul cultural European, când singura cultură pe care o au e aia de bacterii.

Românii adesea folosesc ironia cruntă ca pe o armă în fața neputinței sau ca un debușeu pentru frustrări, iar ceea ce văd mă frustrează. Sunt frustrat pentru că văd dezvoltându-se o subcultură a neamului prost într-un ritm amețitor și mi-e teamă că într-o zi o să ne sufocăm de „jmecheri”.

Nu suntem neguvernabili, ba chiar popor mai docil decât românii mai rar (cuantificabil în istorie), însă avem o foarte lungă istorie în care am fost neguvernați. Acum suntem doar în acel punct al evoluției noastre în care suntem neguvernabili de către unii ca dumneavoastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp