Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ascuns într-un imobil postbelic bucureștean, un apartament mic devine atemporal

apartament mic.

Spunem fără teamă că, tratate cu respect și atenție, unele apartamente vechi sunt resurse evidente de mai luminos și mai armonios. Acest apartament de trei camere, dar doar 52 mp, este exemplul clar: se află într-un imobil dintr-un cartier rezidențial cu istorie, ridicat la jumătatea secolului al XX-lea, este compartimentat după rațiunile vremii, însă a devenit, datorită arhitecților de la sculpta (arh. Cristina Giuroiu și arh. Anton Giuroiu) un spațiu atemporal prin economie de mijloace.

Apartamentul face parte din selecția Anualei de Arhitectură OAR-B 2021, secțiunea Arhitectura amenajărilor interioare / Amenajări rezidențiale

La prima întâlnire, apartamentul li s-a dezvăluit arhitecților ca un spațiu în egală măsură promițător și dezamăgitor: parchetul de lemn masiv și sobele de teracotă își păstrau locul și dădeau casei aerul de altădată, însă compartimentarea era desprinsă de standardele actuale de confort.

“Beneficiarul și-a exprimat dorința de a transforma spațiul într-un cămin cu o estetică atemporală, un spațiu care să potențeze valoarea locului prin materialitate, dar în același timp tehnologizat, potrivit cerințelor locuirii actuale”, explică arhitecții.  

Mobilier: Atelier Răpeanu.Confecții metalice: Atelier Drag.

Suprafața limitată și fragmentată a apartamentului a condus amenajarea către un real exercițiu al simplității: arhitecții au eliberat spațiul de orice elemente care supraîncărcau și au redus elementele la minimum. Astfel, cromatica, texturile și materialele sunt un cocktail al utilizării maxime a spațiului.

În plus, arhitecții au profitat de lumina naturală, ba chiar au potențat-o prin mult alb (atât pereții, cât și ușile) și multă alamă strălucitoare, iar materialele naturale, mai ales lemnul, reprezintă firul roșu al întregului spațiu.

Firește, oglinzile și vitrajele se înscriu în ABC-ul spațiilor reduse, pentru a da senzația de spațiu mai mare.  

Stereotomia pardoselii subliniază dialogul continuu dintre spații: despărțite de uși, însă unite de pardoseală. Desigur, un fundal simplu lasă mai multă libertate de expresie detaliilor cheie. Dăm cuvântul arhitecților:

“Plinta realizată din profil de alamă creează un spațiu negativ în punctul unde, în mod obișnuit, peretele se intersectează cu pardoseala, dând astfel senzația că aceasta ține greutatea peretelui în timp ce dedesubt, planul orizontal se mișcă liber, depășind limitele firești ale spațiului. Lumina ce atinge plinta produce reflexii care parcurg un traseu continuu, perimetral”.

Ușile nu au pervaze, ceea ce nu doar le oferă siluete suple și prelungi, ci accentuează și înălțimea spațiului. Tot la capitolul detalii cheie, așa cum poate ai observat în foto 1  platbandele de alamă conturează ușile și dau un bonus de strălucire care devine unul dintre laitmotivele amenajării, dincolo de lumina naturală.

Mobilierul este un alt argument pro-simplificare: custom made din lemn masiv de stejar, special pentru fiecare spațiu, devine atemporal prin rotunjimi echilibrate și scuplturalitate. Nu-i așa că masa și scaunul din living pot face, la fel de bine, parte dintr-o cabană scandinavă din anii 1970, dar și dintr-un apartament urban de azi? 

Cum spuneam și mai devreme, separările spațiilor sunt aproximative, iar cel mai bun exemplu este legătura directă dintre living și dormitor, o obișnuință a locuirii în perioada postbelică. Arhitecții au decis să o potențeze, dar să o aducă în contemporan cu ajutorul unei uși armonice, metalice, ca un glasvand în cheie contemporană, care deschide calea spre odihnă și intimitate.

Dormitorul nu are o suprafață prea generoasă la dispoziție, însă, dincolo de spațiul de depozitare care îmbracă unul dintre pereți, se folosește de metode statement simple pentru a se defini: culoarea foarte “vocală” a peretelui de fundal și cele două corpuri de iluminat volumetrice, semne de exclamare într-o amenajare altfel temperată.


Nu departe, în bucătărie, alama face frontul alb să explodeze, într-un joc de reflexii continue care dau adâncime și spațialitate. Este un contrast al texturilor și suprafețelor care se conțin și se acceptă de la distanță 

Rotunjimile se repetă și în celelalte zone, dar ce ne-a surprins cel mai tare din tot ce am aflat de la arhitecți a fost că apartamentul este animat de un sistem smart home care permite controlul de la distanță a luminilor, termostatelor, rulourilor și sistemului de încălzire și răcire. De reținut: atemporal înseamnă subtil și foarte actual 

La finalul scurtei noastre plimbări prin apartamentul postbelic, te lăsăm cu una dintre imaginile noastre preferate de detaliu: uneori simplitatea poate ieși mai clar în față decât strălucirile evidente, nu? 

Fotografii: Vlad Pătru

Articol preluat de pe Designist

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult