Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ascuns într-un imobil postbelic bucureștean, un apartament mic devine atemporal

apartament mic.

Spunem fără teamă că, tratate cu respect și atenție, unele apartamente vechi sunt resurse evidente de mai luminos și mai armonios. Acest apartament de trei camere, dar doar 52 mp, este exemplul clar: se află într-un imobil dintr-un cartier rezidențial cu istorie, ridicat la jumătatea secolului al XX-lea, este compartimentat după rațiunile vremii, însă a devenit, datorită arhitecților de la sculpta (arh. Cristina Giuroiu și arh. Anton Giuroiu) un spațiu atemporal prin economie de mijloace.

Apartamentul face parte din selecția Anualei de Arhitectură OAR-B 2021, secțiunea Arhitectura amenajărilor interioare / Amenajări rezidențiale

La prima întâlnire, apartamentul li s-a dezvăluit arhitecților ca un spațiu în egală măsură promițător și dezamăgitor: parchetul de lemn masiv și sobele de teracotă își păstrau locul și dădeau casei aerul de altădată, însă compartimentarea era desprinsă de standardele actuale de confort.

“Beneficiarul și-a exprimat dorința de a transforma spațiul într-un cămin cu o estetică atemporală, un spațiu care să potențeze valoarea locului prin materialitate, dar în același timp tehnologizat, potrivit cerințelor locuirii actuale”, explică arhitecții.  

Mobilier: Atelier Răpeanu.Confecții metalice: Atelier Drag.

Suprafața limitată și fragmentată a apartamentului a condus amenajarea către un real exercițiu al simplității: arhitecții au eliberat spațiul de orice elemente care supraîncărcau și au redus elementele la minimum. Astfel, cromatica, texturile și materialele sunt un cocktail al utilizării maxime a spațiului.

În plus, arhitecții au profitat de lumina naturală, ba chiar au potențat-o prin mult alb (atât pereții, cât și ușile) și multă alamă strălucitoare, iar materialele naturale, mai ales lemnul, reprezintă firul roșu al întregului spațiu.

Firește, oglinzile și vitrajele se înscriu în ABC-ul spațiilor reduse, pentru a da senzația de spațiu mai mare.  

Stereotomia pardoselii subliniază dialogul continuu dintre spații: despărțite de uși, însă unite de pardoseală. Desigur, un fundal simplu lasă mai multă libertate de expresie detaliilor cheie. Dăm cuvântul arhitecților:

“Plinta realizată din profil de alamă creează un spațiu negativ în punctul unde, în mod obișnuit, peretele se intersectează cu pardoseala, dând astfel senzația că aceasta ține greutatea peretelui în timp ce dedesubt, planul orizontal se mișcă liber, depășind limitele firești ale spațiului. Lumina ce atinge plinta produce reflexii care parcurg un traseu continuu, perimetral”.

Ușile nu au pervaze, ceea ce nu doar le oferă siluete suple și prelungi, ci accentuează și înălțimea spațiului. Tot la capitolul detalii cheie, așa cum poate ai observat în foto 1  platbandele de alamă conturează ușile și dau un bonus de strălucire care devine unul dintre laitmotivele amenajării, dincolo de lumina naturală.

Mobilierul este un alt argument pro-simplificare: custom made din lemn masiv de stejar, special pentru fiecare spațiu, devine atemporal prin rotunjimi echilibrate și scuplturalitate. Nu-i așa că masa și scaunul din living pot face, la fel de bine, parte dintr-o cabană scandinavă din anii 1970, dar și dintr-un apartament urban de azi? 

Cum spuneam și mai devreme, separările spațiilor sunt aproximative, iar cel mai bun exemplu este legătura directă dintre living și dormitor, o obișnuință a locuirii în perioada postbelică. Arhitecții au decis să o potențeze, dar să o aducă în contemporan cu ajutorul unei uși armonice, metalice, ca un glasvand în cheie contemporană, care deschide calea spre odihnă și intimitate.

Dormitorul nu are o suprafață prea generoasă la dispoziție, însă, dincolo de spațiul de depozitare care îmbracă unul dintre pereți, se folosește de metode statement simple pentru a se defini: culoarea foarte “vocală” a peretelui de fundal și cele două corpuri de iluminat volumetrice, semne de exclamare într-o amenajare altfel temperată.


Nu departe, în bucătărie, alama face frontul alb să explodeze, într-un joc de reflexii continue care dau adâncime și spațialitate. Este un contrast al texturilor și suprafețelor care se conțin și se acceptă de la distanță 

Rotunjimile se repetă și în celelalte zone, dar ce ne-a surprins cel mai tare din tot ce am aflat de la arhitecți a fost că apartamentul este animat de un sistem smart home care permite controlul de la distanță a luminilor, termostatelor, rulourilor și sistemului de încălzire și răcire. De reținut: atemporal înseamnă subtil și foarte actual 

La finalul scurtei noastre plimbări prin apartamentul postbelic, te lăsăm cu una dintre imaginile noastre preferate de detaliu: uneori simplitatea poate ieși mai clar în față decât strălucirile evidente, nu? 

Fotografii: Vlad Pătru

Articol preluat de pe Designist

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult