Foto: Facebook Gabriel Biriș
Avocatul Gabriel Biriș, fost secretar de stat la Finanțe, spune, într-un interviu pentru Republica.ro, că nu vede niciun avantaj pe care contribuabilii sau statul l-ar putea obține din revenirea la impozitul progresiv.
Explozia costurilor de administrare, odată cu majorarea la 4 milioane a numărului de declarații fiscale, de la un milion, în prezent - „timp și bani irosiți, de ambele părți” - și scăderea conformării voluntare „oamenii vor căuta - și întotdeauna vor găsi - metode de a evita sarcina fiscală excesivă” sunt, în opinia lui, două dintre dezavantajele cotei progresive. În plus, „de ce să mai investești în educația ta, de ce să te spetești muncind în școli sau mai apoi în companii, ca să rămâi cu mai nimic după impozite”, mai vede el. Fostul secretar de stat spune că este nevoie de întărirea cotei unice, prin eliminarea scutirilor - „astăzi avem mult prea multe scutiri și tratamente preferențiale”, dar și de întărirea impozitului pe profit, ținând cont că în preznt mai puțin de 10% din companii mai datorează acest impozit.
În interviu, Biriș a povestit o întâmplare din urmă cu 16 ani, când, invitat fiind la un eveniment organizat de PSD, a explicat că „nu cota unică e problema, ci faptul că nu avem cu adevărat cota unică”. „Exact ce spune și astăzi dl Ciolacu. De ce nu era unică? Pentru că unii - unul fusese chiar numit ministru de finanțe atunci - și-au adus aminte că își câștigă banii în principal din tranzacții pe Bursă, deci Bursa trebuie stimulată - ciudat, și ideea asta a revenit în prezent -, deci cota de impunere de 1% pe câștiguri de capital trebuia să rămână. Alții și-au adus aminte că ei fac tot felul de tranzacții imobiliare și deci nici acolo nu a fost aplicată cota unică. Alții și-au dat seama că își primesc salariile pe microîntreprinderi, deci nici acolo nu trebuia umblat”, spune Biriș.
„I-aș pune aceeași întrebare dlui Ciolacu: vrea cote progresive pe toate veniturile, sau doar pe unele? Continuarea discuției are sens doar dacă știm ce vrea și nu doar în legătură cu acest subiect, cota progresivă, ci în legătură cu întreg sistemul fiscal, sistem care acum arată ca un șvaițer”, a adăugat fostul secretar de stat de la Finanțe.
România se împrumută la dobânzi mari, bomba ne va exploda în mână, spuneați recent. Cum poate fi dezamorsată bomba deficitului fiscal?
În primul rând, nu aș mai scurta fitilul, adăugând la deficit prin noi scutiri sau reduceri de impozite, precum cele recente pentru agricultură și bursă...
Deficitul uriaș la care România a ajuns în ultimii 5 ani, după eforturi dureroase de ajustare în 2010 – 2012, nu se poate reduce doar cu creșteri de taxe sau reduceri punctuale de cheltuieli. Așa cum am mai spus și în trecut, trebuie acționat cu determinare în 3 direcții simultan.
- Creșterea veniturilor. Acest lucru poate fi obținut prin așezarea pe baze morale a sarcinii fiscale, fără privilegii pentru unii dintre contribuabili, dar și – obligatoriu prin reducerea evaziunii. Cu alte cuvinte, eliminarea scutirilor și tratamentelor preferențiale și reglementarea impozitului pe venit, al contribuțiilor sociale sau a impozitului pe profit doar în funcție de mărimea venitului/câștigului, nu de tipul lui. De asemenea, trebuie introduse măsuri care să descurajeze acumulările prin evaziune.
- Reducerea cheltuielilor inutile. Sunt foarte multe instituții care nu fac nimic, angajați în instituții care nu fac nimic, achiziții publice făcute degeaba sau achiziții făcute la prețuri uriașe.
- Investiții publice în infrastructura publică de transport, de sănătate și educație, în special prin atragerea fondurilor puse la dispoziția noastră de UE. În special educație! Fără capital uman de calitate nu avem cum dezvolta țara noastră, iar analfabetismul funcțional de 42% printre tinerii de 15 ani nu este dătător de speranță.
O astfel de abordare cred că poate aduce nu numai reducerea sustenabilă a deficitului, ci și dezvoltare pe termen lung și deci bunăstare pentru români în România.
Care ar fi trei măsuri pe care le-ați lua, dacă ați fi ministru al Finanțelor?
Ministrul de Finanțe nu poate face mare lucru, nu are inițiativă legislativă, dar poate propune guvernului proiecte de legi sau ordonanțe care să îmbunătățească multe, atât în ceea ce privește legislația fiscală - atât Codul fiscal, cât și Codul de procedură fiscală -, cât și în ceea ce privește modul de cheltuire a banilor publici. Să nu uităm că ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală) și ANAP (Agenția Națională pentru Achiziții Publice) sunt în subordinea ministrului, ceea ce îi dă niște instrumente importante pe ambele direcții (venituri, cheltuieli). Și nu în ultimul rând, să nu uităm și de CNIF (Centrul Național de Informații Fiscale), pentru că acesta poate fi folosit pentru a determina digitalizarea nu numai a administrării/colectării, dar chiar digitalizarea și modernizarea întregii țări (a se vedea aici modelul austriac ce a dus la formarea BRZ, entitate ce asigură servicii informatice pentru toate instituțiile publice din Austria, dezvoltată pe fostul centru de calcul al ministerului de finanțe austriac).
La nivel de ANAF, ce se poate face pentru a crește nivelul de colectare al taxelor?
Nu vreau să dezamăgesc, dar doar la nivel de ANAF nu se poate face mare lucru. Indiferent cât de mult și-ar dori asta, legile - strâmbe - sunt determinate de voința politică a partidelor, iar acum nu pare să existe voință politică de a reduce evaziunea. Nu a existat și nu există, indiferent de ce au declarat foștii și declara actualii. Când va exista, vom vedea și creșteri semnificative în nivelul de colectare a taxelor.
Cum vi se pare ideea introducerii impozitului progresiv, avansată de liderul PSD?
Am explicat de ce consider că este greșită. Nu mai repet acum, dar vă spun o poveste.
În urmă cu 16 ani, pe la mijlocul lui 2006, am fost invitat la o discuție pe teme economice la Brașov, de către PSD. Ajuns acolo, din modul în care erau aranjate numele, am realizat că va trebui să țin un speech, așa că mi-am conturat rapid unul, numai că structura pe care mi-o propusesem - critică la adresa cotei progresive pe care o avusesem până în 2004 - mi-a fost spulberată de introducerea măgulitoare făcută de dl Tănăsescu, ministrul de finanțe PSD, care dacă era lăsat să introducă în 2003 cota unică la 22%, ar fi schimbat cu totul fața alegerilor din 2004. Cum am ieșit din situație?
Am început prin a explica faptul că nu cota unică e problema, ci faptul că nu avem cu adevărat cota unică. Exact ce spune și astăzi dl Ciolacu. De ce nu era unică? Pentru că unii - unul fusese chiar numit ministru de finanțe atunci - și-au adus aminte că își câștigă banii în principal din tranzacții pe Bursă, deci Bursa trebuie stimulată - ciudat, și ideea asta a revenit în prezent -, deci cota de impunere de 1% pe câștiguri de capital trebuia să rămână. Alții și-au adus aminte că ei fac tot felul de tranzacții imobiliare și deci nici acolo nu a fost aplicată cota unică. Alții și-au dat seama că își primesc salariile pe microîntreprinderi, deci nici acolo nu trebuia umblat.
Am continuat prin a atrage atenția că, așa cum în 2016 nu aveam cota unică, nu avusesem nici cote progresive până în 2004. Le-am amintit că, în campania din 2004, narativul principal al PSD a fost că de cota unica vor beneficia bogații, or eu unul nu cunoșteam și încă nu cunosc vreun om care să se fi îmbogățit din salariu. Până în 2004, doar salariile și veniturile din activități independente erau supuse cotelor progesive, nu însă și acele venituri care chiar au creat la noi și prin alte părți oameni bogați: câștiguri din vânzarea de companii sau pe bursă – 1%, câștiguri din tranzacții imobiliare – 0%, dividende – 5% (în fapt, acolo cota efectivă era 28%, dacă proveneau din companii plătitoare de impozit pe profit și nu de prin paradisuri fiscale). Deci bogații nu au plătit cote progresive și nici nu auzisem cumva în campanie că PSD ar fi vrut să aplice cotele progresive asupra tuturor veniturilor și nu doar pe veniturile din munca eficientă, bine plătită.
Am încheiat prin a întreba: ce vor? Vor cote progresive pe toate veniturile, sau doar pe unele ? Și m-am oprit, așteptând contrele…
Atunci, spre surpriza mea, participanții, decidenți de rang înalt în PSD, inclusiv președintele, au dezbătut foarte serios și deloc critic cele spuse de mine și mi-a fost evident că mulți de acolo de fapt susțineau cota unică. Repet, prima propunere de cota unică a venit chiar de la unul dintre cei prezenți, ministrul Tănăsescu, iar din acea propunere am preluat și ideea deducerii degresive, pe care am folosit-o în 2004.
De ce vă spun această poveste? Pentru că 16 ani mai târziu suntem în aceeași situație, doar cu deficite mult amplificate…
I-aș pune aceeași întrebare dlui Ciolacu: vrea cote progresive pe toate veniturile, sau doar pe unele? Continuarea discuției are sens doar dacă știm ce vrea și nu doar în legătură cu acest subiect, cota progresivă, ci în legătură cu întreg sistemul fiscal, sistem care acum arată ca un șvaițer…
Care sunt avantajele și dezavantajele introducerii impozitului progresiv? Impozitul progresiv ar aduce mai multe venituri la bugetul de stat?
Nu văd niciun avantaj pe care România, atât pentru contribuabili, cât și pentru stat, l-ar putea obține din revenirea la cote progresive, așa că voi explica câteva din dezavantaje:
- în primul rând, vor exploda costurile de administrare, numărul de declarații anuale va crește de la aproximativ un milion la peste peste patru milioane, practic doar contribuabilii care obțin doar venit din salarii și doar dacă au un singur loc de muncă în cursul unui an (tot anul) nu vor depune declarația. Asta înseamnă timp și bani irosiți, de ambele părți;
- în al doilea rând, va scădea conformarea voluntară, oamenii vor căuta - și întotdeauna vor găsi - metode de a evita sarcina fiscală excesivă. Să nu uităm că aici nu vorbim doar de impozit pe venit/salarii, ci și de contribuții sociale, care la un procent de 35% sunt semnificativ mai mari decât impozitul pe venit.
- în al treilea rând, cotele progresive descurajează munca eficientă. Să nu uităm că nimeni nu primește un salariu mare dacă nu produce mult (evident, cu excepția sinecurilor politice din instituții sau companii publice sau chiar companii private ce lucrează pentru stat), iar pentru asta trebuie muncă multă… De ce să mai investești în educația ta, de ce să te spetești muncind în școli sau mai apoi în companii, ca să rămâi cu mai nimic după impozite?
Avem în mod evident nevoie de mai mulți bani la buget, pe care însă cotele progresive nu au cum să îi aducă, la fel cum avem nevoie de scăderea cheltuielilor de la buget - pe care cotele progresive le vor crește semnificativ). Deci nu avem nevoie de cote progresive.
De ce avem nevoie însă este :
- întărirea cotei unice prin eliminarea scutirilor, coroborat cu un sistem rezonabil și acceptabil de contribuții sociale, așezat tot fără excepții și privilegii, funcție de mărimea veniturilor și nu de tipul lor. Astăzi avem mult prea multe scutiri și tratamente preferențiale. Practic, în fata Codului fiscal, cetățenii nu sunt egali, unii au privilegii, alții sunt discriminați…
- întărirea impozitului pe profit, astăzi sub 10% din companii mai datorează acest impozit. Restul sunt fie mari hoteluri, restaurante, cluburi – care plătesc un derizoriu impozit specific, sau microîntreprinderi.
- Colectare mult mai bună a TVA-ului și, în general, colectare mult mai bună la toate impozitele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1) o decizie cu impact economic nu se judeca doar din perspectiva "echitatii" ci si a "oportunitatii". Vin cu un singur exemplu. Marim impozitul pe dividende. Cine sunt cei mai mari investitori romani pe piata de capital? Fondurile de pensii. Deci, luam mai mult acum de la viitorii pensionari care oricum vor lua mai nimic din Pilonul 1. Am si alte exemple.
2. In decizia de stabilire a unui nivel de impunere trebuie sa se tina cont de un necesar de un randament al capitalului care este intotdeauna ajustat la risc. Ce capital investeste un angajat? Cata legislatie il protejeaza? O pesoana juridica, un liber-proferionist, PFA azi are profituri, maine nu mai are. In plus isi folosesc capitalurile in realizarea de activitati. Nu mai zic de investitiile la bursa care azi iti aduc profit, maine pierderi si in plus capitalul investit vine, in cazul persoanelor fizice, din activitati deja impozitate (salarii).
De ceva timp, discutia despre cum sistemul nostru de impozitare este prost si cel din "tarile civilizate" este bun a devenit noua marota. Unii vad impozitare progresiva, unii egalizare, unii cine mai stie ce vad. Dar este "clar" ca izbavirea vine din modificarea sistemului de impozitare.
Nici unul nu vede evidenta: singura modalitate de a creste sustenabil atat veniturile oamenilor cat si veniturile la buget, este cresterea economica. La care se adauga, combaterea eficienta a evaziunii fiscale de orice forma si cheltuirea eficienta a banului public.
Nimeni nu se uita pe amarata aia de balanta comerciala si sa incerce sa actioneze pe 2 elemente critice: produsele alimentare si produsele chimice.
Toata lumea a uitat ca Romania si-a "renegociat" conventiile pentru evitarea dublei impuneri undeva in 1991-1992 cand puterea de negociere era aproape zero si in felul asta unele "transferuri de know-how" sunt impuse in Romania cu 3% in unele conventii.
Nimeni nu mai vorbeste de cele jdemii de localitati din Romania, fiecare cu primar, consiliu, contabili, casieri etc., ideea de reforma administrativ-teritoriala parca a disparut. in pamant
De ce nu isi aduce nimeni aminte? Pentru ca fie este complicat (conventiile), fie nu ne convine (reforma administrativ teritoriala). Nu e mai simplu sa mai luam de la oameni? Mai ales ca unii au ajuns sa castige rezonabil, chiar nu le este rusine? Ce conteaza ca orice suma incasata in plus de stat este probabil sa fie folosita in mod ineficient? Doar nu o sa incercam sa eficientizam inainte statul.
Puneti-va mai baieti capul la contributie si asigurati-va ca resursele din PNRR si alte finantari UE sunt absobite 100%, lucrati in paralel la o eficientizare a sistemului si lasati Codul Fiscal nemodificat 10 ani de zile. Masurile pompieristice au sansa mare sa produca rezultate proaste.